8/07/2008

DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

„Apărător neînfricat al credinţei şi patriei srăbune, mare ctitor de locaşuri sfinte, Ştefane Voievod roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri. “
TROPARUL SFÂNTULUI ŞTEFAN



DATE BIOGRAFICE

· 1438 (după unii istorici 1433-1434) – Ştefan se naşte în localitatea Borzeşti. Nu este cunoscută data exactă a naşterii. Este fiul lui Bogdan al II-lea, Voievod al Moldovei, şi al doamnei Maria.
· 1451 – tatăl lui Ştefan, Bogdan Voievod, este ucis la Reuseni, în timpul unui ospăţ, de fratele său Petru al III-lea Aron, care astfel ocupă tronul Moldovei.
· 1457, 14 iulie – Ştefan, ajutat de Vlad Ţepeş - domnitorul Ţării Româneşti, având o oaste de 6000 de oşteni, îl învinge pe Aron Petru pe câmpia Direptate. Este înscăunat domn al Moldovei de către Mitropolitul Teoctist în biserica satului Direptate. La încoronare participă boierii prezenţi pe câmpul de bătălie, ostaşii şi ţăranii locului.
· 1459 – Ştefan trimite soli prin care recunoaşte suzeranitatea regelui Poloniei, Cazimir al IV–lea. Domnul Moldovei realiza astfel îndepărtarea lui Petru al III–lea Aron, refugiat în Polonia, de la hotarele ţării sale şi făcea un pas important pentru cucerirea Cetăţii Chilia.
· 1462 – Ştefan încearcă să cucerească Cetatea Chilia, în care se afla din 1456 o garnizoană ungară. Cetatea era vitală pentru apărarea Moldovei şi pentru comerţ. Campania eşuează. În timpul luptelor Ştefan capătă la picior o rană ce nu se va vindeca tot restul vieţii.
· 1465 – Ştefan cucereşte Cetatea Chilia.
· 1466, 10 iulie – începe zidirea Mănăstirii Putna, prima ctitorie voievodală.
· 1467, 13-14 decembrie – Bătălia de la Baia cu Matei Corvin, regele Imperiului Ungar, care conduce o oaste de 40.000 de oameni. Ştefan, cu 12.000 de oşteni, câştigă bătălia, iar Matei Corvin este rănit şi se retrage. Dorinţa regelui ungar era să supună Moldova şi să înlocuiască pe Ştefan cu Petru al III-lea Aron, care se refugiase în Transilvania.
· 1469, 3 septembrie – se sfinţeşte Mănăstirea Putna.
· 1473 – an cheie pentru politica externă a domnului Moldovei:
- Ştefan sistează plata tributului către Poarta Otomană.
- pe 8 noiembrie, de Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Ştefan cel Mare îl învinge pe domnul Ţării Româneşti – Radu cel Frumos – obedient slujitor al turcilor, înlocuindu-l cu Laiotă Basarab.
- pe 17 iunie e termiant Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor.
- Ştefan cel Mare devine protector al Muntelui Athos prin daniile oferite mănăstirilor aghiorite, care încep să-l pomenească printre ctitori.
· 1474, 28 noiembrie – Ştefan trimite o scrisoare Papei Sixt al IV–lea prin care îi propune formarea unui front european de luptă antiotoman. În consecinţă, Papa trimite scrisori prin care îi îndeamnă pe principii creştini să acorde ajutor Voievodului Moldovei în luptele cu turcii.
· 1475, 10 ianuarie – bătălia de la Podul Înalt – Vaslui. Cu 40.000 de oşteni, Şteafn cel Mare înfrânge armata de 120.000 de turci conduşi de Soliman Paşa, beglerbegul Rumeliei.
· 1475, 25 ianuarie – Ştefan cel Mare trimite o circulară conducătorilor de state creştini prin care îi înştiinţează de victoria asupra turcilor şi le aduce aminte de importanţa strategică a ţării sale ca „poartă a creştinătăţii“. Fiind conştient de dorinţa Sultanului de a-l pedepsi pentru înfrângerea suferită, le cere ajutorul pentru următorul atac al Imperiului Otoman:
Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiţi gata fără întârziere.
(Suceava, în ziua Sfântului Pavel, 25 ianuarie 1475)
În urma victoriei împotriva turcilor, Ştefan mulţumeşte lui Dumnezeu împreună cu toată ţara Moldovei: „Cu toţii s-au legat a posti patru zile cu pîine şi apă“.
· 1476, 26 iulie – bătălia de la Războieni – Valea Albă. Oastea otomană este condusă de sultanul Mahomed - Cuceritorul Constantinopolului. În acelaşi timp are loc un atac al hoardei tătăreşti, supusă sultanului. Ţăranii din oastea Sfântului Ştefan cer încuviinţarea domnitorului de a merge să-şi apere gospodăriile. Tătarii sunt alungaţi şi parte din pradă e recuperată.
Rămas cu cei 10.000 de ostaşi ai curţii, Ştefan pierde lupta cu turcii. În bătălie cad toţi oştenii lui de frunte. Mahomed înaintează spre Suceava, dar nu reuşeşte cucerirea cetăţii şi nici a celorlalte puncte de fortificaţie.
Îmbărbătat de Sfântul Daniil Sihastrul, Ştefan, în fruntea oştirii reîntregite de ţăranii reveniţi sub arme, reuşeşte să-i alunge pe turci.
Trimite o nouă scrisoare la Veneţia prin care îi mustră pe principii creştini care nu l-au ajutat, dar conchide resemnat: „Eu şi curtea mea am făcut ce mi-a stat în putinţă şi s-a întâmplat ceea ce ştiţi. Pe care lucru îl socot că a fost voinţa Iui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pen­tru păcatele mele, şi lăudat să fie numele Lui“.
· 1484 – Ştefan pierde Cetatea Albă şi Chilia, care sunt cucerite de Baiazid al II –lea, fiul lui Mahomed Cuceritorul.
· 1485, 15 septembrie – la Colomeea depune personal omagiul de vasalitate regelui Poloniei Cazimir al IV-lea, gest pe care până acum îl amânase. Regele Poloniei se angaja să-l sprijine cu oaste în cazul unei invazii otomane.
· 1486 – Ştefan cel Mare încheie provizoriu pace cu turcii şi reia plata haraciului.
· 1487 – voievodul ridică la Pătrăuţi biserica „Sfintei Cruci“, semn al continuării luptei antiotomane.
· 1488 – este zidită Mănăstirea Voroneţ, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în amintirea luptei de la Războieni (26 iulie 1476).
· 1490 – Ştefan cel Mare cucereşte Pocuţia
· 1497, 26 octombrie – îl învinge pe Ioan Albert, noul rege al Poloniei, fiul mai mare al lui Cazimir al IV-lea, la Codrii Cozminului. Ioan Albert dorea supunerea Moldovei şi înlocuirea lui Ştefan cu fratele său, Sigismund.
· 1499, 12 iulie – tratatul de Pace de la Hârlău anulează constrângerile jurământului de la Colomeea.
· 1503 – Ştefan încheie definitiv pace cu Poarta Otomană. Sultanul recunoaşte autonomia Moldovei.
· 1504, 2 iulie – în Cetatea de Scaun a Sucevei, Voievodul Ştefan se mută la locaşurile de veci, lăsând în urma sa o ţară liberă.
· 1504, 4 iulie – Ştefan este înmormântat în Mănăstirea Putna, zidită de el pentru a-i fi loc de îngropare. Este plâns de tot poporul: „Iar pe Ştefan vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, că cunoşteau toţi că s-au scăpat de mult bine şi multă apărătură“, consemnează cronicarul Grigore Ureche.



Grăitor pentru relaţia cu Dumnezeu a voievodului este testamentul său:

Doamne, numai Tu singur ştii ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra care este însuşi Hristos, pe a Căruia Cruce de-a pururi îmbrăţişată la piept ţinând, viaţa mea am închinat-o, având nădejde nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toţi vrăjmaşii am gonit şi am înfrânt.



Caracterizarea pe care i-a făcut-o Nicolae Iorga este remarcabilă şi mereu actuală:

Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale. Şi cu cît se vede această icoană mai limpede, cu atît se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte.



Redăm un fragment din actul de canonizare al Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt:


„Smerenia Noastră, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea jertfelnică pentru credinţă şi neam a dreptcredinciosului Voievod, bineplăcută lui Dumnezeu, la faptele şi împlinirile lui, şi purtând grijă de folosul obştesc al credincioşilor, iar pe de altă parte ţinând seama de cele arătate de către Arhiescopia Sucevei si Rădăuţilor care a cerut ca amintirea zilei trecerii la cele veşnice a Marelui Ştefan să fie aşezată ca zi de pomenire a Sfântului, urmând obiceiului obştesc al Bisericii si rânduielilor dumnezeieştilor părinţi dinaintea noastră, făcut-am cunoscut ca să se dea binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare cinstirea cuvenită bărbaţilor sfinţi.
Pentru aceasta, urmând rânduiala canonică şi sinodală şi chemând în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt,

HOTĂRÂM:

Ca de acum înainte si până la sfârşitul veacurilor, Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie, fiind înscris în sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Bisericii noastre cu numele Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Spre veşnica cinstire, dovadă şi încredinţare despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos Patriarhal şi Sinodal de canonizare spre a fi adus la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii Ortodoxe Române şi tuturor evlavioşilor români, oriunde ar trăi aceştia.“

Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Author:

«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog