Osteneala, jertfa si rugaciunea il ajuta pe credinciosul practicant sa urce pe caile desavarsirii. Avem mii de exemple de oameni care au ajuns la sfintenie practicandu-le constant. Parintele Arsenie a fost el insusi un viu exemplu. Pentru noi a fost un bun exercitiu in plina perioada de Post. Atatia kilometri pe jos au presupus un efort din partea fiecaruia dintre noi. Ne-am ostenit si noi putin parcurcand acest traseu pe jos si stand cateva ore la rand pentru a ne inchina la mormantul parintelui Arsenie. A fost o jertfa nu numai pentru ca am venit aici tocmai din Bucuresti sau Suceava sau Galati sau Pitesti ci si pentru ca pe drum am jertfit din timpul nostru lui Dumnezeu, am jertfit din puterile noastre, am jertfit si din banutii nostri pe care i-am strans tot prin truda. Un banut la pomelnic, un banut pe lumanari, un banut o iconita, un banut de pomana, un banut pe cazare, masa, transport. Dar orice lucru bun pe care il facem, nu ne-ar fi de folos daca nu l-am face pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu ii inchinam toata viata noastra. Lui Dumnezeu i-au inchinat viata toti sfintii, inclusiv parintele Arsenie. Ne indreptam pasii spre locurile sfinte, la moastele sfintilor, la mormintele celor dragi pentru ca simtim launtric ca ceva ne leaga, ceva ne uneste. Ii simtim mai apropiati. Sigur ca putem sa ne rugam si fiecare acasa la aceeasi sfinti si putem dobandi un folos duhovnicesc, dar folosul e cu mult mai mare daca ne deplasam la ei acasa. Ganditi-va: una e sa vorbesti cu cineva la telefon si alta e sa mergi la ea acasa si sa vorbesti. Zicea Sf. Ap. Pavel: "voi veni la voi sa vorbim gura catre gura pentru ca bucuria noastra sa fie deplina". Una e sa te rogi acasa si alta e sa mergi la Biserica, in Casa Domnului si sa participi la Sfanta Liturghie. Dar una fara alta nu se poate. Ca elev mergi la scoala si inveti ceva, in cazul nostru mergi la biserica si inveti sa te rogi. Dar ai de facut teme pe acasa. Anume rugaciune in cazul nostru. Profesorii mai scot elevii si la muzee sa vada mai practic ce invata la scoala. La fel si noi, crestinii mergem in pelerinaje, la manastiri sau la locuri sfinte sa vedem mai clar, mai real, mai practic ce invatam la biserica si acasa.
Dupa ce s-a terminat sfanta liturghie pe scena, soborul preotesc a venit la mormantul parintelui unde s-a savarsit parastasul. Nu a existat o sonorizare. Nu s-a auzit nimic. Dupa parastas, s-a tinut un cuvant despre parintele Arsenie Boca cam 40 de minute, timp in care randul nu a mai inaintat deloc. Ar fi fost foarte bine daca s-ar fi inaintat si in timpul predicii. Spun acest lucru deoarece foarte multa lume a plecat tarziu de la manastire. Se lasase deja seara cand grupul nostru a plecat spre autocar. Ne-a prins noaptea pe drum. Semnal pe telefon se gasea mai greu, iar multora dintre noi li se terminase si bateria de la telefon. Politia nu ingaduia nici asa noaptea inantarea masinilor. Mult ne-a ajutat faptul ca am avut un sofer foarte descurcaret care a reusit sa se strecoare pana la Silvasul de Sus in ciuda politistilor si a aglomeratiei. Unele grupuri au intampinat mai mari dificultati din cauza noptii fiind foarte greu sa-si mai identifice pelerinii lor. Grupul nostru am reusit sa il tinem cat de cat compact. Aveam marele atu ca ne cunoasteam bine oamenii si ne-a fost usor sa ii identificam si aduna. Au plecat ce e drept cateva persoane inainte fara sa anunte, dar le-am gasit la autocar.
Cazarea pe care am avut-o la Horezu ne-a picat foarte bine din punct de vedere organizatoric. Vineri ne-am pornit din Bucuresti la 18.00 si am ajuns la masa la restaurant la ora 22.00. La aceeasi ora am ajuns si sambata dupa parastas. Desavarsite bucatarese. Mancarea a fost laudata de toti pelerinii.
Liturghia de duminica a fost una deosebita. Parintele Duhovnic al manastirii are un duh de rugaciune foarte patrunzator. Nu s-a cantat muzica bizantina, ceva exceptional de deosebit. Nu a fost un cor de maici care sa te lase fara cuvinte. Au fost doar doua-trei maici la strana care au cantat din suflet pentru suflet. Vorba aceea: ce iese de la inima la inima ajunge. O liturghie plina de liniste si pace... intr-un ansamblu manastiresc deosebit. Ctitoria marelui domnitor Constantin Brancoveanu, o adevarata capodopera atat din punct de vedere al arhitecturii cat si a picturii. Cea mai reusita restaurare a picturii o puteti gasi aici. Zici ca e noua!
Am mai vizitat duminica si M-rea Bistrita unde am avut binecuvantarea de a ne inchina la Sf. Grigore Decapolitul. Aici multi tineri si-au gasit consoarta. Cunoastem cazuri concrete de tineri care au mai fost cu noi in alte pelerinaje si am ajuns impreuna aici.
La intoarcere pe autocar ne-am adunat tineretul in spatele masinii si am inceput sa cantam colinde, muzica populara sau alte melodii.
Nu pot sa nu va povestesc despre Bunica de la Suceava! A citit o batranica in Suceava afisul nostru cu pelerinajul la Prislop si s-a hotarat sa mearga si ea. Insa nu a dat nici un telefon ca sa se inscrie sau sa achite un avans. Ne-am trezit cu ea la autocar si am luat-o cu noi. Insa ce ne-a impresionat la ea? O femeie de 77 de ani, o femeie simpla si simpatica foc. Ea a fost prima care a ajuns la M-rea Prislop, a fost prima care s-a inchinat la mormantul parintelui Arsenie Boca si prima care a ajuns inapoi la autocar cu cateva ore inaintea grupului. Nu imi pot da seama cum a reusit. A mers pe jos 12 km dus si 12 intors. Deci 24 de km... O batranica plina de energie! Cand ne-am adunat noi tineretul in spate si am inceput sa colindam, ea s-a asezat pe locul ghidului si ne-a incantat cu niste melodii.
Multumim parinte ca ne-ai chemat si ne-ai primit la tine acasa la m-rea Prislop si ne-ai ospatat cu dulceturile duhovnicesti al cuvintelor tale. Te asteptam pe la noi sa ne vizitezi!
In drum spre M-rea Prislop
La M-rea Prislop
8 comentarii:
Mare lucru faci Constantine sa stii! M-am simtit din noi copil cu sufletul si acum cand ma uit iar la pozele acestea imi dau seama ca n-am visat ci chiar am fost acolo. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem acolo si pe parintele Arsenie sa-l rugam sa ne mai dea si alta data asemenea stari.Asteptam si alte ocazii:)
mirare ca v+ati simtit bine ,ca cei mai multi s+au vaietat de cei 10+12 km parcursi .Am pus si eu poye pe netlog ,dar abia miine voi scrie si impresiile ,si eu am multe de scris ,fiind acolo de vineri seara,iar atmosfera de noapte este f.f.deosebita!!Altadata sa ajungeti ,ar fi bine, la PRISLOP pe 27 DUPA MASA ..si veti parca lg.manastire si nu veti uita niciodata atmosfera din noaptea de 27 spre 28.
Cu Doamne Ajuta! Asa a fost acest pelerinaj! S-a pornit in jurul orei 4 dimineata de la Hotelul Horezu (** fara reclama la hotel... intra in renovare :-)...)
La cat am atipit pana in jurul orei 5.30 mi s-a parut ca vad mii de ingeri cu torte in mana in bezna unor dealuri si vai... mi-am zis... sigur e o ispita la acest drum! Le lasa Dumnezeu sa fie... ne mai scuturam de pacate, si, ma refer la faptul ca atunci cand ni s-a zis ca nu se mai poate inainta decat pe jos... am zambit! Si ne-am pornit la drum... plasa cu ofrande pentru manastire nu mai aveam cum sa o iau.Era grea... La ceva vreme aud ca ma striga cineva... plasa dumneavoastra d-na Mazare... Multumesc Constantin! A dus-o el ceva drum, apoi un alt pelerin caruia i-am cerut sa impartim greutatea... nu de alta dar voiam si eu sa am parte de putina osteneala. Parca nu se mai termina acel drum dar spre surprinderea multora dintre noi am inaintat cu aripi ... Minune dumnezeiasca! A fost frumos! Da intr-adevar, au avut ingerasii nostri ce numara catre aceasta sfanta manastire... De la Prislop va lua foc tara! Focul lamuritor al Credintei Ortodoxe! ... Doamne Ajuta!
Marturisesc ca mi-a placut atat mie,care merg pentru prima data la mormantul parintelui Arsenie,dar si celorlalte persoane care au mai fost;desi, au fost multe ispite la mijloc,dar ele au fost tot pentru incercarea credintei noastre am simtit pe propria piele cat de mult ne-a ajutat parintele Arsenie sa ajungem la el.De felul meu sunt o persoana mai nervoasa adica imi pierd repede rabdarea,mai ales cand e vorba de stat la rand sau de mers mult pe jos etc. Ei, in acest pelerinaj debea cand am citit comentariul lui Constantin am constientizat cat de mult am stat la rand si cati km am mers pe jos;am simtit puterea Parintelui k m-a ajutat sa ajung la mormantul lui desi am fost destul de inghesuita si calcata in picioare de ceilalti pelerini.A fost ceva impresionant.Simteam chemarea parintelui,parca ne astepta cu nerabdare sa ajungem la el. Doamne ajuta!
Excursia organizata de Constantin si Gheorghita mi-a oferit ocazia sa retraiesc bucuria aceea unica de a ma afla din nou la Prislop.
Ma bucur ca am fost nevoiti sa ni se ingaduie acea nevointa de 6 km, trezindu-ne la 4 dimineata. Cum altfel sa ne invrednicim sa pasim pe dealul atins de pasi sfintiti?
Din putina experienta pe care o am la coada la moaste, stiu totusi ca exista un moment critic, cand esti convins ca nu mai poti si ca a sosit momentul sa renunti.
Si cu cat mai mari sunt bucuria si vioiciunea cand reusesti..
Cred ca cele mai frumoase comentarii vor fi postate de cei care l-au cunoscut pe parintele Arsenie Boca acum, pentru prima data. Asteptam.
Maica Domnului cu noi cu toti!
Camelia
Excursia organizata de Constantin si Gheorghita mi-a oferit ocazia sa retraiesc bucuria aceea unica de a ma afla din nou la Prislop.
Ma bucur ca am fost nevoiti sa ni se ingaduie acea nevointa de 6 km, trezindu-ne la 4 dimineata. Cum altfel sa ne invrednicim sa pasim pe dealul atins de pasi sfintiti?
Din putina experienta pe care o am la coada la moaste, stiu totusi ca exista un moment critic, cand esti convins ca nu mai poti si ca a sosit momentul sa renunti.
Si cu cat mai mari sunt bucuria si vioiciunea cand reusesti..
Cred ca cele mai frumoase comentarii vor fi postate de cei care l-au cunoscut pe parintele Arsenie Boca acum, pentru prima data. Asteptam.
Maica Domnului cu noi cu toti!
Camelia
Nimic nu este intamplator
Manastirea Prislop, Manastirea Horezu, Manastirea Bistrita si Manastirea Govora, locuri in care timpul parca s-a oprit special pentru noi pentru a veni in contact cu divinitatea…iar inimile noastre au plecat de aici mai pline de iubire si de intelepciune…facuseram înca un pas spre Dumnezeu.
Manastirea Prislop –am vizitat-o pentru prima data, dar vreau sa spun ca mi-a lasat dorinta vie de a reveni in acest loc sfant. De cum intri pe portile manastirii incepi sa realizezi ca te afli intr-o gura de rai, unde cerul a devenit mai luminos si mai albastru, soarele mai bland, izvoarele mai limpezi si linistea parca mai adanca.
Aceasta manastire este un loc plin de sfintenie, si indeosebi mormantul Prea cuviosului Parinte Arsenie, unde au venit o multimie de oameni , sa se inchine si sa se roage, aducandu-i si un omagiu Sfantului Parinte. Totul s-a desfasurat ca intr-un minunat tablou completat si de peisajul din imprejurime, de padure, de brazii care strajuie mormantul Parintelui, dar mai ales de multimea de flori care niciodata nu se ofilesc, si care sunt ingrijite cu atata gingasie de maicutele de la manastire.
Aici, spiritul parintelui este prezent si iti cuprinde toata fiinta. Emotia se transforma în lacrimi de durere si fericire în acelasi timp…si nu poti pleca de aici ramânând acelasi. Iar cuvintele parintelui Arsenie îti vor aminti ca acum este momentul tau:”Daca viata noastra nu a fost ca o lumina cât am avut sufletul în trup, dupa aceea chiar de ne vor arde si un vagon de lumânari la cap, cu nimic nu ne va ajuta”.
La cativa metri de mormânt ul Parintelui Arsenie Boca se afla un stejar, despre care se spune ca parintele îl prefera atunci când se ruga. Si pe tulpina lui a aparut o cruce alcatuita din striatiile scoartei. Oamenii îmbratiseaza copacul ca si cum ar îmbratisa urmele parintelui. Am privit crucea si am imbratisat si eu copacul cu dorinta de a simti energia pe care o degaja.
Si cum spuneam ca nimic in aceasta lume nu este intamplator, in acest pelerinaj am cunoscut niste oameni absolut incantatori in frunte cu organizatorii pelerinajului C-tin Iordachescu si Gh. Nedea,carora le multumesc si p e aceasta cale pentru clipele minunate pe care ni le-au oferit si pentru efortul pe care l-au depus pentru ca fiecare din grup sa se simta cat mai bine.
Va multumesc pentru ca existati si Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Da am citit cu atentie toate comentariile certe ste cami pac foarte mult. La inceput spunem cu toti ca ce frumos este la manastire si ca ne dormim sa dormim acolo si cand vine vorba sa stam cu mai multi intr-o camera ne sfiim nu care cumva sa ne vada lumea sau nustiu ce...etc
Trimiteţi un comentariu