12/04/2012

Parohia Valea Popii - Valea Calugareasca

Niciun comentariu:
Arhiepiescopia Bucurestilor
Protoieria  Urlati
Parohia Valea Popii
Comuna Valea Calugareasca
Judetul Prahova
Preot Paroh Voica Bogdan Vasile
telefon: 0721705394

Cont: RO55RNCB0205044875060001
BCR Ploiesti

CIF 13751212

12/02/2012

Sexualitatea in viata tinerilor

Un comentariu:

Sexualitatea pentru tineri nu mai este un subiect sensibil! E la ordinea zilei. Cu toate ca nu recunosc in fata, aproape tot tineretul e compromis. Daca vrei sa fii „cool” ca Vedeta X sau Y trebuie sa ii urmezi. Cum? Sa te imbraci cat mai sumar, doar e trupul tau si nu trebuie sa te rusinezi. Apoi relatiile sexuale precoce sunt incurajate foarte puternic de Media. Vedetele vorbesc deschis, fara rusine de relatiile lor amoroase cu diferiti parteneri. Degradeaza puternic in ochii tinerilor, valoarea familiei. Omul este privit doar pe plan trupesc. El este un produs de consum care produce placere si fericire. Toate vedetele se arata cele mai fericite, dar realitatea e cu totul alta! Si Madalina Manole aparea la televizor ca fiind foarte fericita, si s-a sinucis. Si Catalin Crisan zicea ca isi iubeste sotia si au o casnicie fericita, si au divortat. Si Antonia divorteaza, si Nicoleta Luciu e inselata de sot, si exemplele pot continua la nesfarsit. Deci, cu toate ca aceste vedete „sexy” pozeaza drept fericite, totul e de fatada!

Sexualitatea privita doar ca o placere coboara omul mai jos de regnul animal! Niciodata un animal, nu avorteaza sau isi abandoneaza propriul pui, cum fac oamenii egoisti care se gandesc doar la ei, sa isi satisfaca poftele trupesti si sa isi „traiasca viata” fara batai de cap.

Actul sexual presupune o responsabilitate. Ori o responsabilitate autentica ti-o asumi cu adevarat in cadrul unei familii. Daca ai o relatie cu cineva, daca ramai insarcinata, trebuie sa pastrezi copilul (daca esti responsabila), nu sa il omori avortandu-l.

Tinerii considera ca prezervativele si anticonceptionalele rezolva orice problema! Dar nu e asa! Anticonceptionalele sunt avortive! Ele opresc viata in primele 14 zile de la zamislire. Femeia ramane insarcinata si nici nu stie ca de fapt avorteaza. Se produc niste dereglari in organismul femeii. Exista si o mare probabilitate sa faci si cancer de la aceste prezervative si anticonceptionale. Aceste lucruri nu se zic de cei ce le promoveaza, pentru ca sunt la mijloc niste interese foarte mari: atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere duhovnicesc. In spatele acestei Media si acestor destrabalari stau ascunse dorintele unor oameni de a distruge din temelie crestinismul prin degradarea morala a tuturor oamenilor. Ori tineretul este viitorul. Nu se cauta numai distrugerea crestinismului dar si crearea unei noi rase de oameni, care sa se supuna neconditionat stapanirii. Crestinismul si credinta in Dumnezeu sunt cele care au ridicat moralitatea lumii. Pana la venirea Mantuitorului, ganditi-va cate jertfe omenesti la idoli se faceau, cate zeitati care preinchipuiau cate o patima, nu existau! Afrodita promova sexualitatea, Bahus -  betia, etc.


Intregul articol in gasiti sub titlul: "Arta de a fi cool" aici: 
http://paginadefolos.blogspot.ro/2012/12/arta-de-fi-cool.html

Nu conteaza scoala, ci conteaza banii!

Un comentariu:

Doar vorba aceea: „Ai bani, ai parte!”. Sunteti contrariati? Nu gresesc! „Ai carte, n-ai parte!”. Asa gandesc elevii! Ce conteaza cartea? Ce sa invete, cand pot sa isi copie lectia in pauza daca au de la cine. Ce le trebuie lor sa stie Istorie, Geografie, Matematica sau Biologie si mai ales ROMANA!? Ce sa care dupa ei Manuale si Caiete? Le lasa ori la scoala ori acasa! Important e sa ai bani! Daca nu ai, dupa cum spuneam mai sus, FACI ROST!!! (din buzunarele altora)

Iata un caz marturisit mie de o eleva:

A furat de la parintii ei aur si l-a dus la amanet ca sa isi cumpere ceva. Ajunsa la scoala cu banii, a constatat intr-o pauza ca i-au disparut banii din banca! Acum, parintii nu mai au incredere in ea.

Un elev m-a intrebat: „Domn profesor! Banii aduc fericirea? DA! Aduc fericirea! Eu as fi cel mai fericit daca mi-ar da cineva 100000 euro.”

Alt elev imi zice: „Ce trebuie sa invatam la Religie? Conteaza Modulele care imi vor da meseria de maine!” Atunci i-am raspuns: „Bun! Si termini, ai o diploma! Si mai departe? Daca nu te angajeaza nimeni? Cine te poate ajuta sa iti gasesti un loc de munca? Nu Dumnezeu?” Adevarata problema este ca au un dezinteres foarte mare si pentru aceste module. Ce note mici! Cate absente! Pe unii i-am intrebat simplu: Unde se afla pe harta orasul „Alba Iulia sau Arad? Pe unde trece raul Siret?” Nu au stiut sa imi raspunda! Nu au cultura generala in cap! Au doar o sete acuta dupa bani si in rest „tabula rasa”.

In general, li se da impresia ca daca ai bani multi, iti poti permite orice! Poti cumpara orice! Problema e ca pe Dumnezeu nu il poti cumpara! De aceea, ei cauta sa il izoleze pe Dumnezeu undeva sus in ceruri, unde sa stea cuminte si sa nu ii streseze. Ei au un Dumnezeu al lor, inca nedefinit. Constiinta ii mustra. De aceea fug de ea, si automat fug de Dumnezeu. Se ascund foarte bine in greselile preotilor si ale micilor imperfectiuni de organizare ale Bisericii promovate activ de Media.

”Domn profesor! Preotii sunt niste hoti! Pun taxe mari! Uite ce a facut popa X sau Y!”

Le raspund: „Stiti cum sunteti voi? Va plimbati printr-o padure si gasiti cativa copaci uscati. Atunci ziceti: Toata padurea e uscata! Trebuie taiata! Padure fara uscaciune nu exista! Dar exista si preoti exemplari, si le dau exemple.”

„Domn Profesor! Uite ce afaceri mari invarte Biserica! Banii sunt ochii dracului, nu? Atunci?” Eu le zic: „Biserica Ortodoxa la ora actuala, are numai azile de batrani de doua ori mai multe decat are statul roman azile de batrani si camine de copii la un loc! La fel si in cazul caminelor de copii! Biserica insa nu isi face reclama pe tema asta! De ce nu merge Media la Valea Plopului sa vada asezamantul de acolo infiintat de Parintele Nicolae Tanase? Foarte multe parohii au pe langa ele un azil de batrani sau camin de copii. De ce Media nu face reclama la actiunile caritabile ale Bisericii, ci asteapta doar stiri senzationale cu efect negativ? Asteapta cu nerabdare o mica greseala a unui preot, ca sa o mareasca ei prezentandu-o ca o mare catastrofa!?”


Intregul articol in gasiti sub titlul: "Arta de a fi cool" aici: 
http://paginadefolos.blogspot.ro/2012/12/arta-de-fi-cool.html

Daca nu esti glumet, nu esti „de gasca”!

Niciun comentariu:

Gluma. Nu oricine stie sa faca o gluma! Sfantul Isus Sirah spunea: „Din prisosul inimii graieste gura”. Cel care are o oarecare cultura generala si o asezare duhovniceasca sau cel putin morala, va sti sa faca glume cu bun gust! Glumele tinerilor denota faptul ca pe de o parte ei nu sunt maturizati, pe de alta parte ca sunt de prost gust. Fericirea este asociata gresit cu gluma! Fetele doresc compania unui baiat care sa le faca sa rada cat mai des. De aceea tinerii nostri transforma aproape orice cuvant in gluma. Daca nu e buna gluma, rad de unii singuri!

Inaintea orei facem rugaciunea „Tatal Nostru”. Tinerii nostri nu stiu sa se linisteasca la rugaciune, sa se opreasca din foit, din vorbit si din ras. Unii accentuiaza cuvintele rugaciunii in asa fel incat sa ii faca pe colegi sa rada. Asa considera ei ca pot fi „cineva”!

Nu poti trece cu vederea un astfel de comportament! Le-am explicat clar cum stau lucrurile! Asa cum Mantuitorul a rostit 9 Fericiri, tot El a rostit si niste VAI-uri. Un VAI suna in felul urmator: „Vai voua celor ce radeti acum! Ca veti plange si va veti tangui!” Tare bine se potriveste acestei generatii acest VAI! Razi de rugaciune? Razi de Dumnezeu! Iei in batjocora numele lui Dumnezeu, ori ATENTIE: „Dumnezeu nu se lasa batjocorit!” Te rabda azi, te rabda maine, te rabda poimaine. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apa. Cand va veni vremea de te va tranti Dumnezeu, o sa te miri: „Da cu ce am gresit de am patit asa ceva?”. Generatia asta as numi-o „HI! HI! HI! HA! HA! HA!”
Vorba romanului: „Razi ca prostul!”

Intregul articol in gasiti sub titlul: "Arta de a fi cool" aici: 
http://paginadefolos.blogspot.ro/2012/12/arta-de-fi-cool.html

Tupeu si libertate

Niciun comentariu:

„Cei 7 ani de acasa” si „Prieteniile rele strica obiceiurile bune” sunt principalele idei pe care ma axez. Nu stiu daca sunt de vina parintii! Aparent sunt, dar va voi da doua exemple:

Primul exemplu: Am iesit intr-o zi in parc cu copilasii mei (nu elevii mei) la un loc de joaca pentru copii. Aici am intalnit mai multi copii. Cand am ajuns noi, un baietel X se dadea in leagan iar altul Y se plimba cu o tricicleta. Primul copil (X) s-a plictisit de leagan si a cerut tricicleta innapoi. Era tricicleta lui. Cand s-a suit in leagan, copilul Y pe care nu il cunostea, i-a luat bicileta fara sa intrebe daca are voie. Acum se plimba cu ea. Copilul Y nu dorea insa deloc sa innapoieze tricicleta. Atunci a intervenit mama copilului X. Suparat, copilul Y s-a dat jos de pe tricicleta a luat-o in maini, a ridicat-o si a aruncat-o cu putere spre copilul X. Noroc ca mama copilului X a fost atenta la aceasta miscare si a prins tricicleta. Altfel, negresit copilul X ar fi ajuns la spital. Copilul Y era insotit de bunica lui, care la toate aceste scene a stat nepasatoare pe banca. Mai departe, copilul Y s-a repezit asupra baiatului meu mai mare care avea in mana o minge sa i-a smulga. Am intervenit repede. Intre timp mingea ajunge in mana unui alt copilas tot de-al meu, mai mic doar de 1 an jumate. Copilul Y s-a repezit asupra lui mai sa il tranteasca la pamant. Am intervenit din nou. De aici a pornit scandalul. Bunica copilului Y statea tot nepasatoare. Am luat-o cu totii la intrebari. Raspunsul ei a fost socant: „Asa dorim sa ne crestem copilul in deplina libertate!”

In deplina libertate se dezvolta si tineretul din ziua de azi. Insa e o libertate prost inteleasa. In exemplul de mai sus, sinonimul termenului „libertate” este „salbaticie”. Ori noi oamenii sunt fiinte rationale. Iar actiunile noastre trebuie sa fie rationale. Ratiunea este cea care face diferenta intre animale si oameni.

Al doilea exemplu: Un amic mi-a povestiti viata sa. Pe scurt va voi creiona in linii mari unele lucruri care mi-au dat de gandit. In timpul scolii generale si a liceului, el a fost un „baiat de cartier”. Nu stia de frica nimanui, nici a profesorilor. La scoala nu invata suficient, chiulea mult, raspundea urat profesorilor... ca oricare elev de azi. Insa parintii au fost pionii care au contat foarte mult. Nu era dependent de ei. Dar prin faptul ca ei s-au impus cu tarie si prin faptul ca ei au fost oameni credinciosi care merg la biserica, se spovedesc si se impartasesc au reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa il readuca pe calea cea buna. Nu din cauza lor, baiatul a luat-o pe cai gresite, ci din cauza anturajului. Azi baiatul a facut o facultate si un master.

Acest caz, mi-a umplut inima de oarecare sperante de indreptare pentru tinerii de azi. Ei rad aiurea, vorbesc prostii si datorita faptului ca nu sunt inca maturizati, nu inteleg exact ce inseamna viata. Nu stiu cat de importante sunt cunostintele pe care le pot acumula la scoala.

Imi vine acum in minte o intalnire recenta cu un vecin de-al meu. L-am vazut imbracat in haine verzi si l-am intrebat: „Sunteti doctor?”; el mi-a raspuns: „Nu! Nu mi-a placut cartea! Sunt doar un om de servici!”

Tinerii din ziua de azi cred si spera ca in viata sa dea peste o mare comoara si sa se imbogateasca. Sau sa faca ei o afacere si sa devina bogati. Dar, toate acestea sunt doar visuri. Iar visurile se spulbera repede. Foarte putini vor putea atinge acest ideal. De ar putea intelege ei ca „Munca innobileaza omul”, ca „Nu tot ce zboara se si mananca”, ca „Fara carte, n-ai parte”, si s-ar pune pe invatat, atunci cu siguranta ar lua si bacul, ar face si o facultate si ar dobandi si o meserie. Una e sa ai facultate, si alta e sa ai doar liceu si acela fara BAC-ul luat! De aceea tinerii, uita si de Dumnezeu si de Bun Simt, deoarece nu le e frica de nimeni si de nimic. Daca le spui: „Nu stii nimic. Cat sa iti pun?”, el iti raspunde sec: „Puneti-mi 4!”. Nu zice si el: „Domn profesor, va rog sa ma iertati. Invat bine pentru data viitoare!”. Pe elevi nu ii mai intereseaza cartea. Orice altceva e important, numai scoala nu!


Intregul articol in gasiti sub titlul: "Arta de a fi cool" aici: 
http://paginadefolos.blogspot.ro/2012/12/arta-de-fi-cool.html

Arta de a fi "cool"

Niciun comentariu:
Ce inteleg tinerii liceeni prin aceste cuvinte se exprima atat in vocabularul lor de zi cu zi cat si in imbracamintea lor.

Cu gandul la tinerii nostri de azi si de ieri dar si de maine, inalt aceste cuvinte ca o mustrare pentru parinti si ca o atentionare pentru tineri.

NU TOT CE ZBOARA SE MANANCA!

Da! Tinerii nostri cauta sa zboare, cauta metode prin care sa devina ei cineva. Problema este ca nu cauta cum trebuie si unde trebuie.

Ce inseamna sa fii cineva? Cum sa devin cineva?

La cine sa se raporteze un tanar ca sa se afirme? Cum sa iasa in evidenta? Cum sa faca toate astea dar fara sa depuna prea mult efort?

Gand peste gand astern. Imi e greu sa pun intr-o ordine multimea de cuvinte ce asteapta sa se nasca din inima mea. Off, tinere! Greu iti este sa dai cu piciorul in tepusa! Si nu iti dai seama ca si doare! Da! Prostia doare de multe ori!

Nu vreau sa fiu prea drastic din prima, dar ajung la concluzia ca multi tineri se cred destepti, dar nu sunt! Vorba romanului: Mai prost este prostul care se crede destept.

Sa imi argumentez pozitia.

Sunt profesor la doua licee tehnologice din Bucuresti. Iar cele ce le pun in scris sunt traite de mine in fiecare zi de scoala.

Tinerii nu mai invata aproape deloc la nici un obiect. Ei au „memoria externa” internetul de pe mobil si Wikipedia si nu le mai trebuie nimic! Sunt deja atotstiutori cu toate ca in fond nu stiu mai nimic. Nu stiu nici macar sa copieze, nu stiu sa formuleze o propozitie logica, sa isi exprime o traire, sa comenteze o fraza stupida. Nu sunt in stare sa citeasca la Limba Romana „Harap Alb”. Nu toti elevii de liceu sunt la fel, dar 70% din ei sunt asa cum vi-i descriu. As spera ca la alte licee (umaniste) situatia sa fie alta, cu toate ca, din relatarile unor colegi profesori, situatia e cam similara.

Daca tanarul elev, nu este in stare sa isi formeze in scoala generala si in liceu o cultura generala cu care sa se evidentieze, atunci el cauta o alta metoda prin care sa iasa in evidenta. Solutia o gaseste prin intermediul Mass Mediei. Daca vrei sa fii „cool” trebuie sa fii ca modele propuse de Media.

Mai exact:

  1. sa te imbraci cu haine de firma (cu toate ca nu iti permiti),

Tinerii cauta sa se imbrace cat mai la moda, cu haine cat mai scumpe, cu toate ca de multe ori parintii lor nu au bani. Dar daca nu au bani, nu e nici o problema! Se rezolva! Cum? Fura de la parinti, de la colegi sau prieteni! La lectia cu cele 10 porunci, am intrebat elevii: „Care din cele 10 porunci sunt cele mai incalcate de tineri?” Ma asteptam sa imi raspunda: „Uciderea prin avort!” Insa raspunsul m-a uimit si m-a pus pe ganduri mai ales ca in proportie de 90% mi-au raspuns: „Sa nu furi!”. Atunci i-am intrebat: „Cum si de ce fura tinerii?” Raspunsul: „Fura de la parinti, de la colegi de la prieteni pentru ca nu au bani”, eu: „Si daca ai fi cerut parintilor, nu ti-ar fi dat?” Elevul „Mi-ar fi dat mie, dar sunt parinti care nu au de unde da”.

Alti elevi cauta sa iasa in evidenta printr-o imbracaminte mai rebela: Vin cu pantalonii taiati. De aceea ii intreb: „Dar ce faci? Te-ai intalnit cu ursu? Asa se vine la scoala?”

  1. sa cauti sa fii cat mai sexy,

Sexualitatea pentru tineri nu mai este un subiect sensibil! E la ordinea zilei. Cu toate ca nu recunosc in fata, aproape tot tineretul e compromis. Daca vrei sa fii „cool” ca Vedeta X sau Y trebuie sa ii urmezi. Cum? Sa te imbraci cat mai sumar, doar e trupul tau si nu trebuie sa te rusinezi. Apoi relatiile sexuale precoce sunt incurajate foarte puternic de Media. Vedetele vorbesc deschis, fara rusine de relatiile lor amoroase cu diferiti parteneri. Degradeaza puternic in ochii tinerilor, valoarea familiei. Omul este privit doar pe plan trupesc. El este un produs de consum care produce placere si fericire. Toate vedetele se arata cele mai fericite, dar realitatea e cu totul alta! Si Madalina Manole aparea la televizor ca fiind foarte fericita, si s-a sinucis. Si Catalin Crisan zicea ca isi iubeste sotia si au o casnicie fericita, si au divortat. Si Antonia divorteaza, si Nicoleta Luciu e inselata de sot, si exemplele pot continua la nesfarsit. Deci, cu toate ca aceste vedete „sexy” pozeaza drept fericite, totul e de fatada!

Sexualitatea privita doar ca o placere coboara omul mai jos de regnul animal! Niciodata un animal, nu avorteaza sau isi abandoneaza propriul pui, cum fac oamenii egoisti care se gandesc doar la ei, sa isi satisfaca poftele trupesti si sa isi „traiasca viata” fara batai de cap.

Actul sexual presupune o responsabilitate. Ori o responsabilitate autentica ti-o asumi cu adevarat in cadrul unei familii. Daca ai o relatie cu cineva, daca ramai insarcinata, trebuie sa pastrezi copilul (daca esti responsabila), nu sa il omori avortandu-l.

Tinerii considera ca prezervativele si anticonceptionalele rezolva orice problema! Dar nu e asa! Anticonceptionalele sunt avortive! Ele opresc viata in primele 14 zile de la zamislire. Femeia ramane insarcinata si nici nu stie ca de fapt avorteaza. Se produc niste dereglari in organismul femeii. Exista si o mare probabilitate sa faci si cancer de la aceste prezervative si anticonceptionale. Aceste lucruri nu se zic de cei ce le promoveaza, pentru ca sunt la mijloc niste interese foarte mari: atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere duhovnicesc. In spatele acestei Media si acestor destrabalari stau ascunse dorintele unor oameni de a distruge din temelie crestinismul prin degradarea morala a tuturor oamenilor. Ori tineretul este viitorul. Nu se cauta numai distrugerea crestinismului dar si crearea unei noi rase de oameni, care sa se supuna neconditionat stapanirii. Crestinismul si credinta in Dumnezeu sunt cele care au ridicat moralitatea lumii. Pana la venirea Mantuitorului, ganditi-va cate jertfe omenesti la idoli se faceau, cate zeitati care preinchipuiau cate o patima, nu existau! Afrodita promova sexualitatea, Bahus -  betia, etc.


  1. sa nu pleci niciodata capul si sa zici „Iarta-ma! Am gresit!”
Aduceti-va aminte de showurile cu vedete de la televizor. Cate certuri se promoveaza in direct! Oare doar ca sa faca audienta? Ma cam indoiesc! Nu am auzit niciodata o vedeta zicand: „Am gresit! Iarta-ma!” Fiecare vedeta „lupta” pentru drepturile sale, da cu pumnul in masa, e gata sa faca orice ca sa iasa in evidenta.

  1. nu conteaza scoala, ci conteaza banii!

Doar vorba aceea: „Ai bani, ai parte!”. Sunteti contrariati? Nu gresesc! „Ai carte, n-ai parte!”. Asa gandesc elevii! Ce conteaza cartea? Ce sa invete, cand pot sa isi copie lectia in pauza daca au de la cine. Ce le trebuie lor sa stie Istorie, Geografie, Matematica sau Biologie si mai ales ROMANA!? Ce sa care dupa ei Manuale si Caiete? Le lasa ori la scoala ori acasa! Important e sa ai bani! Daca nu ai, dupa cum spuneam mai sus, FACI ROST!!! (din buzunarele altora)

Iata un caz marturisit mie de o eleva:

A furat de la parintii ei aur si l-a dus la amanet ca sa isi cumpere ceva. Ajunsa la scoala cu banii, a constatat intr-o pauza ca i-au disparut banii din banca! Acum, parintii nu mai au incredere in ea.

Un elev m-a intrebat: „Domn profesor! Banii aduc fericirea? DA! Aduc fericirea! Eu as fi cel mai fericit daca mi-ar da cineva 100000 euro.”

Alt elev imi zice: „Ce trebuie sa invatam la Religie? Conteaza Modulele care imi vor da meseria de maine!” Atunci i-am raspuns: „Bun! Si termini, ai o diploma! Si mai departe? Daca nu te angajeaza nimeni? Cine te poate ajuta sa iti gasesti un loc de munca? Nu Dumnezeu?” Adevarata problema este ca au un dezinteres foarte mare si pentru aceste module. Ce note mici! Cate absente! Pe unii i-am intrebat simplu: Unde se afla pe harta orasul „Alba Iulia sau Arad? Pe unde trece raul Siret?” Nu au stiut sa imi raspunda! Nu au cultura generala in cap! Au doar o sete acuta dupa bani si in rest „tabula rasa”.

In general, li se da impresia ca daca ai bani multi, iti poti permite orice! Poti cumpara orice! Problema e ca pe Dumnezeu nu il poti cumpara! De aceea, ei cauta sa il izoleze pe Dumnezeu undeva sus in ceruri, unde sa stea cuminte si sa nu ii streseze. Ei au un Dumnezeu al lor, inca nedefinit. Constiinta ii mustra. De aceea fug de ea, si automat fug de Dumnezeu. Se ascund foarte bine in greselile preotilor si ale micilor imperfectiuni de organizare ale Bisericii promovate activ de Media.

”Domn profesor! Preotii sunt niste hoti! Pun taxe mari! Uite ce a facut popa X sau Y!”

Le raspund: „Stiti cum sunteti voi? Va plimbati printr-o padure si gasiti cativa copaci uscati. Atunci ziceti: Toata padurea e uscata! Trebuie taiata! Padure fara uscaciune nu exista! Dar exista si preoti exemplari, si le dau exemple.”

„Domn Profesor! Uite ce afaceri mari invarte Biserica! Banii sunt ochii dracului, nu? Atunci?” Eu le zic: „Biserica Ortodoxa la ora actuala, are numai azile de batrani de doua ori mai multe decat are statul roman azile de batrani si camine de copii la un loc! La fel si in cazul caminelor de copii! Biserica insa nu isi face reclama pe tema asta! De ce nu merge Media la Valea Plopului sa vada asezamantul de acolo infiintat de Parintele Nicolae Tanase? Foarte multe parohii au pe langa ele un azil de batrani sau camin de copii. De ce Media nu face reclama la actiunile caritabile ale Bisericii, ci asteapta doar stiri senzationale cu efect negativ? Asteapta cu nerabdare o mica greseala a unui preot, ca sa o mareasca ei prezentandu-o ca o mare catastrofa!?”

  1. Daca nu esti glumet, nu esti „de gasca”!

Gluma. Nu oricine stie sa faca o gluma! Sfantul Isus Sirah spunea: „Din prisosul inimii graieste gura”. Cel care are o oarecare cultura generala si o asezare duhovniceasca sau cel putin morala, va sti sa faca glume cu bun gust! Glumele tinerilor denota faptul ca pe de o parte ei nu sunt maturizati, pe de alta parte ca sunt de prost gust. Fericirea este asociata gresit cu gluma! Fetele doresc compania unui baiat care sa le faca sa rada cat mai des. De aceea tinerii nostri transforma aproape orice cuvant in gluma. Daca nu e buna gluma, rad de unii singuri!

Inaintea orei facem rugaciunea „Tatal Nostru”. Tinerii nostri nu stiu sa se linisteasca la rugaciune, sa se opreasca din foit, din vorbit si din ras. Unii accentuiaza cuvintele rugaciunii in asa fel incat sa ii faca pe colegi sa rada. Asa considera ei ca pot fi „cineva”!

Nu poti trece cu vederea un astfel de comportament! Le-am explicat clar cum stau lucrurile! Asa cum Mantuitorul a rostit 9 Fericiri, tot El a rostit si niste VAIuri. Un VAI suna in felul urmator: „Vai voua celor ce radeti acum! Ca veti plange si va veti tangui!” Tare bine se potriveste acestei generatii acest VAI! Razi de rugaciune? Razi de Dumnezeu! Iei in batjocora numele lui Dumnezeu, ori ATENTIE: „Dumnezeu nu se lasa batjocorit!” Te rabda azi, te rabda maine, te rabda poimaine. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apa. Cand va veni vremea de te va tranti Dumnezeu, o sa te miri: „Da cu ce am gresit de am patit asa ceva?”. Generatia asta as numi-o „HI! HI! HI! HA! HA! HA!”
Vorba romanului: „Razi ca prostul!”

  1. Tupeul si Libertate

„Cei 7 ani de acasa” si „Prieteniile rele strica obiceiurile bune” sunt principalele idei pe care ma axez. Nu stiu daca sunt de vina parintii! Aparent sunt, dar va voi da doua exemple:

Primul exemplu: Am iesit intr-o zi in parc cu copilasii mei (nu elevii mei) la un loc de joaca pentru copii. Aici am intalnit mai multi copii. Cand am ajuns noi, un baietel X se dadea in leagan iar altul Y se plimba cu o tricicleta. Primul copil (X) s-a plictisit de leagan si a cerut tricicleta innapoi. Era tricicleta lui. Cand s-a suit in leagan, copilul Y pe care nu il cunostea, i-a luat bicileta fara sa intrebe daca are voie. Acum se plimba cu ea. Copilul Y nu dorea insa deloc sa innapoieze tricicleta. Atunci a intervenit mama copilului X. Suparat, copilul Y s-a dat jos de pe tricicleta a luat-o in maini, a ridicat-o si a aruncat-o cu putere spre copilul X. Noroc ca mama copilului X a fost atenta la aceasta miscare si a prins tricicleta. Altfel, negresit copilul X ar fi ajuns la spital. Copilul Y era insotit de bunica lui, care la toate aceste scene a stat nepasatoare pe banca. Mai departe, copilul Y s-a repezit asupra baiatului meu mai mare care avea in mana o minge sa i-a smulga. Am intervenit repede. Intre timp mingea ajunge in mana unui alt copilas tot de-al meu, mai mic doar de 1 an jumate. Copilul Y s-a repezit asupra lui mai sa il tranteasca la pamant. Am intervenit din nou. De aici a pornit scandalul. Bunica copilului Y statea tot nepasatoare. Am luat-o cu totii la intrebari. Raspunsul ei a fost socant: „Asa dorim sa ne crestem copilul in deplina libertate!”

In deplina libertate se dezvolta si tineretul din ziua de azi. Insa e o libertate prost inteleasa. In exemplul de mai sus, sinonimul termenului „libertate” este „salbaticie”. Ori noi oamenii sunt fiinte rationale. Iar actiunile noastre trebuie sa fie rationale. Ratiunea este cea care face diferenta intre animale si oameni.

Al doilea exemplu: Un amic mi-a povestiti viata sa. Pe scurt va voi creiona in linii mari unele lucruri care mi-au dat de gandit. In timpul scolii generale si a liceului, el a fost un „baiat de cartier”. Nu stia de frica nimanui, nici a profesorilor. La scoala nu invata suficient, chiulea mult, raspundea urat profesorilor... ca oricare elev de azi. Insa parintii au fost pionii care au contat foarte mult. Nu era dependent de ei. Dar prin faptul ca ei s-au impus cu tarie si prin faptul ca ei au fost oameni credinciosi care merg la biserica, se spovedesc si se impartasesc au reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa il readuca pe calea cea buna. Nu din cauza lor, baiatul a luat-o pe cai gresite, ci din cauza anturajului. Azi baiatul a facut o facultate si un master.

Acest caz, mi-a umplut inima de oarecare sperante de indreptare pentru tinerii de azi. Ei rad aiurea, vorbesc prostii si datorita faptului ca nu sunt inca maturizati, nu inteleg exact ce inseamna viata. Nu stiu cat de importante sunt cunostintele pe care le pot acumula la scoala.

Imi vine acum in minte o intalnire recenta cu un vecin de-al meu. L-am vazut imbracat in haine verzi si l-am intrebat: „Sunteti doctor?”; el mi-a raspuns: „Nu! Nu mi-a placut cartea! Sunt doar un om de servici!”

Tinerii din ziua de azi cred si spera ca in viata sa dea peste o mare comoara si sa se imbogateasca. Sau sa faca ei o afacere si sa devina bogati. Dar, toate acestea sunt doar visuri. Iar visurile se spulbera repede. Foarte putini vor putea atinge acest ideal. De ar putea intelege ei ca „Munca innobileaza omul”, ca „Nu tot ce zboara se si mananca”, ca „Fara carte, n-ai parte”, si s-ar pune pe invatat, atunci cu siguranta ar lua si bacul, ar face si o facultate si ar dobandi si o meserie. Una e sa ai facultate, si alta e sa ai doar liceu si acela fara BAC-ul luat! De aceea tinerii, uita si de Dumnezeu si de Bun Simt, deoarece nu le e frica de nimeni si de nimic. Daca le spui: „Nu stii nimic. Cat sa iti pun?”, el iti raspunde sec: „Puneti-mi 4!”. Nu zice si el: „Domn profesor, va rog sa ma iertati. Invat bine pentru data viitoare!”. Pe elevi nu ii mai intereseaza cartea. Orice altceva e important, numai scoala nu!

11/28/2012

Omul artificial - Omul fără memorie, fără istorie, fără rădăcini

Niciun comentariu:

‎"Lumea s-a schimbat mai mult în ultimele două sute de ani decât cei 1800 scurşi de la naşterea Mântuitorului şi până la 1800. Am intrat, în ultimele două sute de ani, sub zodia mecanicului, a timpului mecanic, a spaţiului mecanic, a “maşinilor de locuit”, a semafoarelor, maşinilor, muncii în serie. Împreună cu redefinirea coordonatelor noastre existenţiale, a redefinirii habitatului nostru natural, care a devenit tot mai artificial, tot mai “man made”, se încearcă şi o redefinire a omului. După ce omul a “făcut” o lume nouă, din plastic, în China, încearcă acum să facă şi un om nou care să populeze această lume nouă. Un soi de android spălat pe creier de corectitudinea politică, bisexuat, fără memorie, fără istorie, fără rădăcini, un om care nu locuieşte în lume, ci în trafic, între casa în rate şi slujba corporată, în hotelul global, un clonat care îşi este propriul lui Dumnezeu. Definită de Norman O. Brown, un guru intelectual al noii stângi, clasicist educat la Oxford de Isaiah Berlin, sarcina elitelor actuale ar fi: “The endless task: to achieve the impossible, to find a male female (vaginal father) or a female male (phallic mother). It is to square the circle; the desire and pursuit of the whole in the form of dual unity or the combined object; the satanic hermaphroditism of Antichrist.” 

Important în acest context este să remarcăm că, în epoca noastră, asaltul împotriva lui Dumnezeu este întotdeauna însoţit de un atac împotriva firii, lucru care premodernilor le era imposibil în afara unor laboratoare izolate. Având la dispoziţie mijloacele tehnicii moderne şi ale ingineriei sociale, noii “umanişti” nu mai vor doar ca omul natural să uite de Dumnezeu, ci şi ca omul natural să nu mai existe, ca omul în care s-a întrupat Dumnezeu să nu mai existe. Nu e vorba doar să uităm cine ne-a făcut şi de ce. Ci chiar să trecem la autofabricarea noastră în serie astfel încât duhul lui Dumnezeu nici să nu mai aibă în cine să sălăşluiască. Elitele acestei lumi sunt un fel de “hoţi de cadavre”: le fură ca să le dea o viaţă artificială care ar preveni învierea. Creştinul trebuie deci astăzi să salveze şi “păgânul” din el care trebuie mântuit.

Iisus Hristos a binecuvântat unirea dintre un bărbat şi o femeie, ne-a lăsat Sf. Maslu ca să ne însănătoşim trupeşte, ne-a lăsat spovedania pentru ca să ne vindecăm sufleteşte, a binecuvântat copiii, a predicat pe margine de lanuri, a fost, orice ar spune unii teologi ortodocşi de închiriat, un “Iisus prin grâu” şi a folosit mereu un limbaj legat de viaţa firească. Acum, e adevărat că nu viaţa agrară mântuieşte. Poţi să te mântuieşti la bloc şi poţi să te pierzi la mănăstire. Dar, atât timp cât doar Dumnezeu ştie cine e mântuit şi cine nu, datoria noastră e de a căuta un “loc bun” de mănăstire sufletească. Şi viaţa în ordinea firii, căzute desigur, dar a firii, ne dă mai multă libertate interioară decât viaţa în lumea sintetică a omului autoclonat. Credinţa descoperită de cei din închisori e credinţa celor suferinzi şi credinţa celor scoşi în afara lumii civilizate. Credinţa celor aflaţi pe exteriorul lumii ca o roată dinţată în care locuim. Proiectul teologico-politic al lumii actuale urmăreşte să absoarbă totul în imanent şi să creeze un Dumnezeu după chipul şi asemănarea omului fără Dumnezeu. Adică un prototip robotic multiplicat, ca o aporie, la infinit, fără destinaţie.

Rolul păşunismului, al lui Vlahuţă de exemplu, al tăiatului lemnelor, al creşterii de copii, al împletitului, al vieţii în ordine naturală, e să ne reamintească de noi înşine aşa cum suntem. Trăim într-un sistem menit a ne face să uităm de noi înşine fie vorbindu-ne mereu de noi înşine ca să ne modeleze, fie făcându-ne să evadăm din noi înşine în vis, drog, fantezie cinematografică, shopping spree/ orgasm achizitor etc. Omul de acum funcţionează, dar nu mai lucrează, nu mai e în contact cu lucrurile, cu realitatea. Funcţionează în propria lui realitate. Diminuarea realităţii duce la diminuarea naturii umane. Lucrând în lume din ce în ce mai puţin, pierdem contactul cu orizontul stării noastre creaturale." 

(Mircea Platon, Gânduri despre ortodoxul român, astăzi, în lume. Împotriva teologiei de debara)

11/25/2012

Reclama pe Pagina de Folos

Niciun comentariu:
Daca aveti un site si doriti mai multi vizitatori, puteti opta pentru a pune reclama dumneavoastra pe urmatoarele situri:

http://paginadefolos.blogspot.ro/
http://icoane-comenzi.blogspot.ro/
http://divinabucovina.blogspot.ro/


TARIFE

Pe luna 10 lei
Pe an 100 lei

CONTACT:

Constantin 0748145015
io_konstant@yahoo.com

11/18/2012

Cum poti scapa de mucegai?

Un comentariu:
Cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am mutat si noi la casa noua. Insa blocul in care ne-am mutat are datorii la RADET si nu ne da drumul la caldura. Fiind si noi la inceput de drum, ne incalzeam cu un mic calorifer pe ulei marca Orion (foarte bun). Dar apartamentul cu toate ca nu e prea mare (36 mp) are 2 camere iar micul nostru calorifer nu facea fata. O camera ramanea mereu neincalzita. 

Intr-o zi am racit. Mi-a trecut raceala repede, dar ramaneam permanent infundat la nas. Noaptea chiar ma inaduseam. Cand colo ce sa descopar zilele urmatoare? Pe spatele noului dulap abia montat de 1 luna, o "frumusete" de "flori bine inmiresmate" de mucegai verde si alb. Eu cum sunt alergic la mucegai, poftim problema!

Acum ce sa facem?

Ne-am documentat putin pe net dar am facut intrebare si la unii vecini.

1. Am constatat mai intai ca HOTA de la Argaz marca Carrefour nu era buna de nimic. O primisem gratuit impreuna cu aragazul. Nu tragea deloc aburul. Asa dar am inlocuit-o cu una noua cu turbina (a costat 500 de lei) BEKO. Am fost tentati sa luam o hota mai ieftina cu doua motoare, dar ni s-a zis ca nu se compara. Oricum noi am gasit-o la super pret! Noua hota chiar isi face treaba!

2. Am cumparat din Carrefor un absorbant de umiditate Ceresit 35 lei. L-am pus pe pervazul camerei cu probleme. Mereu aveam geamurile umede. Acum, rareori le mai avem. Acest aparat nu se pune in priza! Are o pastila inlautru si un vas in care se scurge apa. Sunt 2 saptamani de cand l-am luat si abia s-a umput 1/4 din vas cu apa absorbita. Dupa ce se va umple vasul cu apa, va trebui sa inlocuim pastila. Doua pastile costa 35 lei.

3. Am schimbat placajul bolnav din spatele dulapului cu altul nou. Pe acesta l-am dat cu un lac special pe baza de apa. Nu are miros si are efect contra daunatorilor si contra mucegaiului.

4. Am revaruit cu var lavabil amestecat cu clor peretele.

5. Pentru ca stam la parter, am izolat peretele exterior cu polistiren de 5cm. Nu ne tinea buzunarul ca sa luam de 10 cm. Si asa ne-am scuturat bine de banuti. Acest lucru l-am facut la recomandarea unor vecini care ne-au spus ca si ei au avut aceleasi probleme ca si noi, iar prin izolatie le-au rezolvat.

6. Am cumparat un calorifer pe baza de ulei cu 11 elementi. Acest calorifer mai mare il folosim in sufragerie si cel mai mic in dormitor. Acum casa e incalzita. Avem o temperatura cat de cat constanta. Si speram sa nu mai avem probleme.

PS Initial am cumparat Solutie Antimucegai Savana dar nu a fost buna de nimic. Dupa ce am curatat spatele dulapului de mucegai si am dat abundent cu solutia de la Savana, dupa 2 zile mucegaiul a aparut din nou. 

Mucegaiul apare datorita umiditatii, datorita lipsei de caldura constanta si se localizeaza in cele mai racoroase locuri din casa.

10/21/2012

De ce îngăduie Dumnezeu necazurile? – interviu cu Anne Graham Lotz

Niciun comentariu:

Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a raspuns foarte calm si explicit, precizand urmatoarele: 
"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... 
Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Ii spunem si chiar Ii poruncim saiasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui...
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, milasi protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (In lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...
Apoi, cineva a spus camai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K.
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis!). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus OK.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili,etc.). Iar noi am spus O.K. 
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
       Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. 
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.
Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. 
Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce. red ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. 
Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu......
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. 
E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca. 
Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."

(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici). 

Radeti?
Ar fi, desigur,ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
Ce credeti?
Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. 
Daca nu, atunci pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o. 
Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a ajuns lumea astazi! 
Sa aveti o zi buna!  

9/16/2012

Clasele Sociale: Bogatii si Saracii

Niciun comentariu:
Motto:


Am ales aceasta imagine ca si Motto al acestui articol deoarece este mult prea sugestiva pentru toate timpurile.

SARACII

De multe ori spunem: "Saracul de el! L-ai vazut?"
Ni se face mila si ii dam un banut. ne-am facut oarecum datoria in fata lui Dumnezeu, ne zicem. Insa trebuie sa fim atenti CUI dam milostenie.

Spre exemplu, in Bucuresti, aproape in toate intersectiile sunt niste "saraci" care cer o un banut pentru o bucata de paine. Insa aceleasi persoane le gasesti zilnic aproape toata ziua. Acestia nu sunt oameni saraci, ci sunt cersatori de meserie! Da! Cersetoria este meseria lor! Ei sunt angajati foarte probabil de un om X. Ce imi demonstreaza acest lucru? Este faptul ca ei isi mai schimba turele sau locatiile in care cersesc dar si faptul ca petrec foarte mult timp in intersectii si nu ii intreaba nici un politist de viata  lor. 

Un alt caz de cersetorie intalnit in Bisericile din Bucuresti este urmatorul: Un om vine de dimineata la biserica in bratecu o fata mare cu un handicap major care nu ii permite sa se deplaseze pe picioarele ei. Impartaseste fata iar apoi se aseaza pe un scaun asistand parca la slujba. In Biserica se face o mare harmalaie, caci toti oamenii se imbulzesc sa ii dea 1 leu de pomana. Se face o cheta de cel putin 50 de lei. Cum s-a terminat pelerinajul dute vino, tanarul nostru se scoala si pleaca... la alta Biserica unde se repeta acelasi scenariu.

Un alt caz petrecut la Catedrala Patriarhala din Bulgaria si relatat de insusi Patriarhul Bulgariei:
Un om batran, cersea in fiecare sarbatoare pe scarile Catedralei Patriarhale. Intr-o zi a venit acest om si a donat Catedralei 20.000 Euro bani stransi din spusele lui din cersit. Mosu nu avea ce face cu atatia bani si mereu tot ce strangea dona Catedralei incat cu banii stransi de el, s-au cumparat multe odoare folositoare cultului.

Un alt exemplu de pateric, de data aceasta:
Intr-o manastire din Egipt exista urmatoarea randuiala: Fiecare monah lucra ceva de mana pe care il vinde. Cu banii castigati el se intretinea dar avea datoria ca surplusul sa il dea saracilor. Astfel toti monahii, faceau milostenii permanent saracilor. Insa un monah avea renume ca este zgarcit. Trecu vremea si acest monah muri. Toti calugarii ii plangeau "moartea sa netrebnica", insa au fost uimiti cand au vazut cum au venit mai multe familii la inmormantarea lui. Acestea le-au povestit cum acest calugar strangea banii si cumpara la familiile sarace cate ceva din ce aveau nevoie cu adevarat. Cel mai adesea le cumpara un Magarus cu care ei puteau sa se intretina.

Ce doresc sa spun prin aceste exemple?
Nu toti saracii sunt saraci! Trebuie totusi sa stim cui dam un banut. Sunt saraci, care nu cersesc si au nevoie cu adevarat de ajutor. Sunt familii cu multi copii a caror parinti lucreaza din greu ca sa ii intretina sau poate lucreaza un singur parinte cu ora, dar nu se duce in intersectie sa cerseasca. Are totusi putina demnitate. Ce e drept, cand nu mai poti de foame, te duci si cersesti o bucata de paine, nu bani. Daca vrei sa faci o fapta buna, trebuie sa mergi sa cauti adevaratii saraci, caci ei exista dar nu isi fac reclama prin colturile ulitelor. Iar cand ii vei gasi, vei analiza situatia lor si ii vei ajuta cu ce au ei realmente nevoie si cand vei vedea bucuria de pe fata lor, atunci vei descoperi si tu cuvintele Mantuitorului: "Mai ferice este a da decat a lua!".

Am putea continua si a spune multe despre saraci. Cum ca sunt saraci care sunt saraci din cauza lenii, dar sunt saraci care intr-adevar nu au posibilitati materiale sau locuiesc in zone defavorizate.

BOGATII

Poti avea tu banii lui Bill Gates sau a oricarui mare om, daca nu ai o relatie vie personala prin Biserica cu Mantuitorul Hristos, traiesti degeaba in aceasta lume.

Mantuitorul a zis: "Mai greu este sa intre un bogat in Imparatia cerului decat o camila prin urechile acului".
Bogatia iti fura ochii si inima. In alta parte spune: "Unde iti este inima ta, acolo este comoara ta". Prin urmare daca iti lipesti inima de bogatie, ai toate sansele sa nu te mantuiesti. De regula, puterea financiara iti da impresia ca esti un om foarte puternic si ca poti face orice si poti cumpara pe oricine si orice, deci toate sunt la picioarele tale. Nimic mai fals! In fata blilor necrutatoare, nu iti mai ajuta banii la nimic! Te duci gol inaintea lui Dumnezeu. Bogatia ti se incredinteaza tie de catre Dumnezeu pentru ca tu sa o chivernisesti intelep spre mantuirea sufletului tau.

Ce e drept bogatii dupa cum se vede din imaginea de mai sus, isi sporesc bogatiile lor aducand nedreptate peste nedreptate si asuprind si folosind pe saraci. Omul sarac la nevoie da si ce are pe el la un pret de nimic, iar bogatul vinde lucrul saracului la supra pret.

Lacomia bogatilor este un alt impediment la mantuirea lor.


Straja de la porţile Cerului. Biserica Universităţii Naţionale de Apărare, de Victor M. Ionescu

Niciun comentariu:
Reportaj

Straja de la porţile Cerului

De pe vârful turlei zvelte, ca o pasăre stilizată săgetând văzduhul spre adâncul unor înălţimi nebănuite, Crucea, nimbată de razele soarelui sfârşitului de august, îşi profilează conturul divin într-o perenă binecuvântare. Pare – de fapt, asta chiar şi este – o santinelă neobosită, veghind pacea Cerului, liniştea Pământului şi buna întocmire a destinelor oamenilor care, trecând pe lângă ea, îşi îngăduie răgazul de a se opri o clipă, pentru a-şi face, cu evlavie, sfântul semn creştin. Mă aflu în faţa unei splendide biserici maramureşene, care se înalţă – corabie a mântuirii pe marea păcatelor lumii – pe dealul Cotrocenilor din Bucureşti. Uimit de prezenţa ineditului lăcaş de cult, mă întreb cum a ajuns, în plină Capitală, printre betoanele blocurilor îngălate, o astfel de bijuterie a artei populare româneşti şi pornesc în căutarea poveştii sale.
Răsplata iubirii
Minunată este lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor, minunată mai ales când Acesta le călăuzeşte paşii, arătându-le Calea către El chiar şi acelora care nu vor să ajungă la cunoştinţa puterii Sale! Aşa am spus după ce l-am ascultat pe părintele Sorin Pitic depănând istoria construirii bisericii pe care el, în calitate de preot militar, a visat şi până la urmă a reuşit să o şi ridice pe strada Prof. Dr. Rainer, la numai doi paşi de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” (fosta Academie Militară) din Bucureşti. Anul 1998 a fost un început binecuvântat, prin venirea tânărului preot la această instituţie de învăţământ, fiindcă, fără să stea mult pe gânduri, Sfinţia Sa a iniţiat toate demersurile pentru construirea unei capele care să asigure – conform protocolului încheiat între armată şi biserică – necesităţile spirituale ale militarilor. După ce i s-a găsit cel mai bun amplasament, cu ajutorul lui Dumnezeu şi sprijinit puternic de conducere – în special de generalii Cioflină şi Mureşan, care, pentru felul în care au înţeles să se implice în construirea capelei (devenită, până la urmă, biserică în toată regula) au fost distinşi ulterior de Patriarhia Română cu ordinul „Crucea Patriarhală pentru mireni” – dar şi de marea majoritate a cadrelor militare de aici, preotul a început munca de apostolat a strângerii de fonduri. După doi ani, odată cu demararea săpăturilor la fundaţia viitorului lăcaş de cult, au început şi necazurile: „Orice demers care se face pentru Hristos sau în numele Lui este supus şi intervenţiei celui care dintotdeauna se opune lucrării de zidire a lui Dumnezeu, aşa că şi în acest caz satana a încercat să zădărnicească buna noastră intenţie” –  povesteşte părintele Sorin. „ De altfel, eu spun întotdeauna că diavolul vine la biserică, nu la cârciumă, fiindcă pe cei de acolo i-a câştigat deja, sunt în puterea lui, aşa că problema lor este rezolvată. Aici însă era o pâine bună de mâncat, şi el a încercat toate tertipurile pentru ca această biserică să nu existe. Până la urmă însă, aşa cum se întâmplă de fiecare dată acolo unde este credinţă şi hotărâre, voia lui Dumnezeu a triumfat...”  Totul a pornit de la câţiva locatari ai blocurilor din zonă, foşti tovarăşi, probabil cu funcţii de răspundere în defunctul partid comunist, care, aflând că în apropierea lor se va construi o biserică, şi-au pus la bătaie toată viclenia şi iscusinţa pentru a împiedica, cu orice preţ, ridicarea Casei lui Dumnezeu. Înverşunaţi, au făcut liste şi au umblat din uşă-n uşă şi din casă în casă, în toată zona din jurul viitorului lăcaş de închinare, încercând să convingă creştinii că nu este nevoie de biserică pe dealul Cotrocenilor. „...N-au precupeţit nici un efort şi mă gândesc uneori şi acum cât de frumos ar fi fost dacă aceşti oameni şi-ar fi canalizat energia pentru o cauză dacă nu sfântă, măcar cât de cât  nobilă – spune, cu obidă în glas, părintele Sorin – mai ales că ştiau din start că şansele lor sunt infime, fiindcă nu ei ci armata era proprietara terenului. În final, văzând că n-au reuşit, cu o perseverenţă aproape diabolică, s-au apucat să scrie reclamaţii peste reclamaţii la primăria de sector, în care inventau câte-n lună şi stele, doar-doar vor putea opri lucrările...” Până şi inspectorii de la primărie erau îngroziţi de insistenţele reclamagiilor, aşa că veneau la tânărul preot şi-l învăţau cum să procedeze ca să facă faţă acestor adevărate avalanşe de răutate şi minciună. Cert este că timpul a trecut, câinii au lătrat iar caravana a mers mai departe, iar la inaugurarea bisericii, o parte dintre cei care au semnat împotriva construirii ei se aflau acum în fruntea enoriaşilor care-l felicitau pe tânărul preot! „Erau aceiaşi oameni care, înainte, spuneau oricui voia să-i asculte că . Dar – constată părintele –  având în vedere că firea omului este slabă şi lesne schimbătoare, eu i-am iertat pe toţi, fiindcă, sunt sigur, oamenii aceia nu aveau un fond moral  rău, numai că educaţia ateistă le-a strâmbat sufletul şi le-a îngheţat inima. Răsplătindu-le răutatea cu dragostea creştinească pe care suntem datori să o arătăm deopotrivă  şi celor care ne iubesc şi celor ce ne urăsc pe noi, am reuşit să-i aduc, puţin câte puţin, aproape pe nesimţite, de partea noastră a baricadei...” Adică – vrea să spună părintele Sorin – în această splendidă biserică a armatei, care poartă hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Jertfa zidirii
A fost odată ca niciodată, în faina ţară a Maramureşului, mare meşter făurar de biserici, care avea harul de a le ciopli în lemn cum la nimeni altu-n lume asemenea iscusinţă nu se mai afla. Iar Dumnezeu, în necuprinsa Lui înţelepciune, a rânduit ca şi biserica din povestea noastră de mâinile acestui meşter să fie ridicată, fiindcă altfel cum s-ar putea explica faptul că părintele Sorin s-a hotărât să construiască lăcaşul de închinare al armatei tocmai la Baia Mare şi s-o aducă apoi, de-a gata, la Bucureşti? Pentru aceasta, Sfinţia Sa a plecat acolo şi a supravegheat îndeaproape, zi de zi, mersul lucrărilor. „Acum, privind în urmă – zice părintele, cu o oarecare undă de nostalgie în glas – totul pare cât se poate de simplu: În 1999 am început strângerea de fonduri, identificarea eventualilor sponsori şi donatori, în anul 2000 am semnat contractul, iar  în 2001 biserica era terminată. Terminată întâi la Baia Mare, unde  am strâns lemnul necesar şi unde am şi ridicat-o iniţial (mai puţin turla, desigur) şi apoi terminată şi la Bucureşti, unde a fost adusă pe câteva TIR-uri. Cu acel prilej poate că ar trebui să amintesc o performanţă maramureşană demnă de Cartea Recordurilor: Meşterii veniţi de acolo la Bucureşti – aceiaşi care au şi construit-o – au înălţat biserica, de data asta cu tot cu turlă,  în numai cinci zile! Îmi amintesc ce surpriză a avut un jurnalist care, văzându-mă într-o zi umblând pe lângă fundaţie, m-a întrebat ce se va construi acolo. I-am răspuns că vrem să facem o biserică şi l-am rugat să mai treacă săptămâna următoare, ca să mai vorbim. Bietul om a venit, aşa cum promisese, însă a rămas aproape şocat când a văzut-o deja  terminată...”  Relaţia părintelui Sorin cu cei care i-au construit biserica a fost şi a rămas în continuare una deosebită, ca de la suflet la suflet. Poate tocmai de aceea Sfinţia Sa a fost profund marcat atunci când meşterul Ioan Rus din Bârsana – cel despre care vă spuneam mai înainte că a fost binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a ciopli lăcaşuri de închinare  nemaivăzute, şi care a muncit cu o râvnă deosebită la această Casă a Domnului – s-a îmbolnăvit grav, la puţină vreme după terminarea bisericii. „Practic, el a fost cel care a coordonat toate lucrările. A muncit cu mare tragere de inimă, de parcă ar fi presimţit că e ultima lucrare a vieţii lui. Mai mult decât un bun meseriaş, era un creştin cu o trăire exemplară. Nu se apuca de lucru până ce nu-şi făcea rugăciunile, nu-şi îndeplinea canonul şi nu ţinea post. Tot mai rari oameni ca el în ziua de astăzi...” –  spune părintele, cu durere în glas. Din nefericire, deşi l-a adus imediat la Bucureşti şi a intervenit la spitale renumite şi la somităţi ale lumii medicale, părintele Sorin nu l-a mai putut ajuta. Verdictul medicilor a sunat ca o sentinţă de condamnare la moarte: cancer. Speranţa de viaţă? Maxim şase luni. „Cu toate că operaţia a decurs bine, era clar că Ioan Rus se pregătea să ne părăsească la sfârşitul intervalului prognozat de medici. Atunci, privindu-şi cu curaj moartea în ochi, meşterul şi-a adunat familia în jurul său şi a găsit pentru fiecare o vorbă bună şi un sfat înţelept. Apoi i-a spus preotului din sat, în timp ce acesta îi citea rugăciunea rânduită celor aflaţi pe patul de moarte: < Părinte, după ce mă voi săvârşi, să nu cumva să spui, în predică, că am trăit puţin, ci să spui că am trăit mult în timp puţin!>. Apoi a adormit întru Domnul şi, chiar dacă am participat la înmormântarea lui în cimitirul mănăstirii Bârsana, am momente când nici acum nu cred că un om de o asemenea calitate a putut să-şi sfârşească aşa curând existenţa pământească...” – spune părintele Sorin, cu ochii jucându-i în rouă de lacrimi. Asemenea Sfinţiei Sale, nici eu nu cred că Ioan Rus din Bârsana a murit. Poate că a fost chemat de Dumnezeu în Ceruri, ca să înalţe şi acolo, pe câmpiile albastrului infinit care se bănuiesc doar în depărtarea de dincolo de nori, nişte mândreţi de biserici maramureşene, sau poate că la temelia bisericii acesteia, de aici, de pe pământ, era nevoie de jertfa unui suflet de creştin adevărat, pentru ca lăcaşul de închinare să dăinuiască peste veacuri, întru veşnica slavă a Celui care a creat Cerul şi Pământul cu toate ale lor nespuse frumuseţi. Astfel, se mai confirmă o dată actualitatea unui mit de căpătâi al neamului nostru, pecetluind adevărul pe care Sfânta Scriptură l-a relevat dintotdeauna: „Fără de jertfă nimic durabil nu se poate face”.
Biserica oştirii
Deşi în ultimii ani s-au ridicat case ale lui Dumnezeu în toate cartierele – care de care mai frumoase şi mai impunătoare – nevoia de biserici în Capitală şi în ţară este încă foarte mare. Explicaţia e simplă: după era glaciară a comunismului, sufletele oamenilor s-au dezgheţat, au înmugurit în căldura primăverii libertăţii şi acum, însetate, caută Cuvântul lui Dumnezeu pentru a înflori în lumina adevărului Său. Şi tot cu ajutorul Său, această biserică nu numai că a fost ridicată în timp record, dar s-a reuşit inaugurarea ei chiar de Ziua Armatei, pe 25 octombrie 2001, când Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a săvârşit aici Sfânta Liturghie, în prezenţa tuturor cadrelor militare şi civile de la Universitatea Natională de Apărare. Văzându-mi interesul cu care privesc splendida pictură, părintele Sorin îmi povesteşte că ea a fost realizată de cunoscutul pictor Dan Mihai Ivanovici, al cărui har deosebit se vădeşte de pe fiecare trăsătură de penel în parte. Constat apoi că, spre deosebire de una obişnuită, de parohie, această biserică are specificul său aparte: dacă pe registrul de jos sunt pictaţi sfinţii români în haine „civile”, pe cel de sub boltă se află chipurile tuturor sfinţilor militari mai cunoscuţi din istoria bisericii, care sunt însă înveşmântaţi numai în haine ostăşeşti. Iar bolta însăşi este o feerie pe care sunt zugrăvite, cu o uimitoare măestrie, scene din istoria mântuirii. „De altfel – recunoaşte părintele Sorin – şi în slujbele noastre se vede ceva din spiritul sistemului militar: ele sunt mai disciplinate, respectă un program strict, începem întotdeauna la ora 8,30 şi la 12 fix suntem gata, nu ne lungim inutil, iar fiecare dintre cei care participă la oficierea actului divin îşi ştiu foarte bine locul în biserică. După cum aţi putut remarca, ei nu vorbesc în timpul slujbei, nu se îmbulzesc, respectă şi aici o disciplină care le-a intrat în sânge după atâţia ani de serviciu în slujba patriei. Iar civilii se conformează şi ei acestui regim mai auster. Toţi ştiu că în casa Domnului nu există grade, că începând  de la general la subofiţer sau civil, toţi sunt egali în faţa lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, sunt unici, aşa cum unică este şi calea fiecăruia dintre ei către mântuire...”. Câte ceva aflasem şi eu în acest sens, citind, deunăzi, un amplu articol realizat în urma unei cercetări sociologice, în care se spunea că şi militarii sunt credincioşi, că percep la modul benefic prezenţa preotului în mijlocul lor, că înţeleg foarte bine faptul că biserica este locul în care îl pot întâlni pe Dumnezeu, şi că tot acolo îşi pot regăsi pacea şi liniştea sufletească. „Militarii sunt oameni vrednici, care s-au deschis cu totul spre biserică – mă asigură părintele Sorin – fiindcă au înţeles că şi Dumnezeu se deschide spre cei care fac primul pas către El. Dar, chiar  dacă suntem o biserică a armatei – pentru că ea aparţine, de fapt şi de drept, Universităţii Naţionale de Apărare – îi primim cu dragă inimă şi pe ceilalţi credincioşi, care vin la noi cu sufletul curat, pentru a-l afla pe Mântuitorul Hristos. Fiind casă a Domnului, ea este deschisă oricând şi oricui, noi ne rugăm aici în comuniune, militari şi civili deopotrivă, şi ce mulţumire sufletească mai mare pot  avea eu, ca preot, decât să văd că biserica a devenit neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor care-l caută pe Dumnezeu şi sunt însetaţi de Cuvântul Său”? Ieşind pe poartă, mai întorc o dată capul, fascinat de biserica maramureşană cioplită în lemn, de pe a cărei turlă zveltă, ca o pasăre stilizată săgetând văzduhul spre adâncul unor înălţimi nebănuite, Sfânta Cruce îşi trimite perena binecuvântare, veghind – santinelă neobosită – porţile Cerului, liniştea Pământului şi buna întocmire a destinelor celor ce cred în puterea ei.
Victor M. Ionescu
   
                                                     Tel. 0754.231.549

                                                               E-mail: victorash57@yahoo.com               
      





















Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog

123