Exclusivitate:
Pagina de Folos in dialog cu OANA HERA
Cunoscuta
interpreta de muzica religioasa Oana
Hera a acordat un interviu pentru Pagina
de Folos
Din dorinta de a face cititorilor blogului nostru
o surpriza placuta, acum, in ajunul celei
mai mari sarbatori a lumii crestine, i-am solicitat Oanei Hera un scurt interviu.
Desi extrem de ocupata (o sa va dezvaluim si motivul, asumandu-ne riscul ca
s-ar putea supara pentru ca ii stricam surpriza: ea pregateste noi cantece, pe
care le va interpreta, in premiera, in noaptea de Inviere…), Oana nu numai ca a
acceptat dialogul cu noi, dar ne-a oferit si cateva melodii care sa ne umple,
de Paste, casele si sufletele de bucuria si lumina Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Reporter: –
Marturisesc, Oana, ca atunci cand te-am auzit pentru prima data cantand in
strana bisericii de care apartin (Parohia “Nasterea Maicii Domnului” din
cartierul Drumul Taberei) am fost oarecum socat de ceea ce auzeam. Era o
melodie ce nu avea in ea nimic pamantesc, interpretata de o voce aproape
nelumeasca. Si primul gand care mi-a venit pe moment a fost acesta: bine ca mai
vine si la biserica noastra cate o soprana de la Opera…
Oana Hera: – Gresit! Eu nu am studiat, nici macar o ora, cu
un profesor de muzica. N-am facut nici o scoala de specialitate, cu atat mai
putin Conservatorul. Nici macar pe la ceea ce se numea pe vremea aceea Scoala
Populara de Arta nu am trecut…Dar mi-a placut sa cant, am studiat mult singura,
acasa, dar si in sfanta biserica, iar asta a compensat totul…
R.: – Vocea ta suna extrem de elaborat, e ca un
diamant slefuit cu migala. Patrunde direct in inima si cuget. Am vazut - si pot
marturisi oricand asta – ca atunci cand interpretezi, in biserica, melodiile de
o frumusete aparte din repertoriul tau, oameni de toate varstele si categoriile
sociale fie zambesc, cuprinsi de un fel
de transa mistica, fie plang, pur si simplu, ca niste copii. Asta inseamna ca
tu nu doar canti, ci esti capabila sa provoci ascultatorilor tai adevarate
cutremure de constiinta.
O.H.: – Cred ca exagerezi putin.
Eu doar interpretez un cantec, o melodie si niste versuri compuse de altii.
Sigur ca toate acestea trec intai prin inima mea, dar stradania imi este pe
deplin rasplatita de credinciosii care vin sa-mi multumeasca dupa acele, hai sa
le spunem, cu toata modestia de rigoare, mini-concerte de muzica religioasa.
Si, trebuie sa-ti marturisesc asta, fiindca traim zilele acestea un timp al
marturisirii, ca ma bucur de fiecare data cand cant si simt cum oamenii isi
deschid sufletele asemenea unor minunate flori, pentru ca Mantuitorul Hristos
sa poata patrunde, cu toata stralucirea Sa, in Ierusalimul inimii fiecaruia
dintre ei.
R.: – Cand si unde te mai putem asculta?
O.H.: – Zilnic, in Saptamana
Patimilor, in noaptea de Inviere si, dupa aceea, in fiecare vineri seara si in
fiecare duminica sper ca voi fi prezenta si voi canta la biserica mea de
suflet, din Drumul Taberei. Este vorba de lacasul ce poarta hramul Nasterii
Maicii Domnului, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena si a Sfantului
Mucenic Emilian.
R.: – Cu permisiunea ta voi reproduce comentariul
parintelui paroh Constantin Tincu, referitor la primii tai pasi pe calea
cantecului religios: “Oana a crescut sub ochii mei, daca imi este ingaduit sa
spun asa. Si a crescut frumos, atat ca voce, cat si spiritual. Imi amintesc de
ea de pe vremea cand avea vreo 19 ani. Pe atunci slujeam in bisericuta din
lemn. Iar Oana, impreuna cu alte fete si cativa studenti de la Teologie, ne
ruga sa-i lasam, dupa slujbe, sa exerseze la strana. Oana a muncit ani de zile,
si a facut-o cu o tenacitate extraordinara. Dar efortul a meritat pe deplin.
Astazi vocea ei alina si cheama la
mantuire cu o caldura si o claritate aproape imposibil de redat in cuvinte. Eu
nu cred ca exista om care poate trece nepasator mai departe, cand o aude pe
Oana cantand in biserica…”.
O.H.: – Ce pot sa mai adaug eu?
Sigur ca am fost ajutata de acesti preoti minunati, iar aceasta biserica la care ei slujesc cu
nespusa ravna si iubire duhovniceasca imi este draga si fiindca aici am debutat
ca solista. Imi amintesc si acum, dupa atatia ani, ca era 8 martie, era vineri seara,
si eu am interpretat cantecul “Mama”. Un cantec de o frumusete aparte, cu niste
versuri deosebite…
R.: – Putem spera anul acesta la un concert – sau
chiar mai multe – in alta locatie decat biserica? Ma refer aici la institutii
culturale sau – de ce nu? – chiar in aer liber…
O.H.: – Noi avem dreptul sa
speram la multe, dar sa vedem care
va fi voia Celui de Sus. Sigur ca si eu imi doresc astfel de “iesiri”, dar ele
depind de un complex de factori ce trebuie
bine corelati si pe care nici nu-i putem avea sub control. Cred, totusi,
ca ma veti putea vedea/auzi pana la sfarsitul anului si pe scene mai laice, ca
sa zic asa, dar interpretand numai si numai cantece religioase.
R.: – Planuri de viitor?
O.H.: – Viitorul…Cine poate
stii ce va randui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi? Daca El o sa-mi dea
sanatatea si puterea necesare, nu-mi doresc decat sa-I aduc si pe mai departe slava prin interpretarea cantecelor religioase.
Pentru asta simt ca am chemare, asta stiu sa fac cel mai bine. In rest, asa cum
spune refrenul unui cantec drag inimii mele: “..In toate fie voia Sa…”
R.: – Un gand pentru cititorii Paginii de Folos?
O.H. : – Desigur. Si chiar mai
mult decat atat. Un gand pentru toti
cei care, in aceste zile, traim, in chip tainic si duhovnicesc, rastignirea,
moartea pe cruce si Invierea Mantuitorului Hristos: Fie ca Lumina Sarbatorilor Pascale sa ne
umple sufletele de bucurie si sa vegheze calea vietii fiecaruia dintre noi.
Dialog
consemnat de Victor M. Ionescu
SHARE
2 comentarii:
Cand ea canta, pana si ingerii se opresc din zbor, pentru ca fasaitul aripilor sa nu tulbure rotunjimea tulburatoare a sunetelor ce deseneaza in aer muzica Oanei Hera...
Cand ea canta, pana si ingerii se opresc din zbor, pentru ca fasaitul aripilor sa nu tulbure rotunjimea tulburatoare a sunetelor ce deseneaza in aer muzica Oanei Hera...
Trimiteți un comentariu