4/19/2014

Dovezi ale existentei lui Iisus Hristos, ca persoana istorica

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

Date juridico-istorice

Exista diferite metode de evaluare stiintifica a datelor. De exemplu, într-un experiment de chimie, noi folosim metoda „stiintelor naturale”. Însa nu putem utiliza aceeasi metoda într-un alt domeniu, cum ar fi cel al istoriei!
Aici este nevoie de o metodologie stiintifica diferita. Este METODA JURIDICO-ISTORICA.

Se numeste „istorica”, pentru ca se ocupa cu fapte din istorie. Au avut loc în trecut. Si „juridica”, deoarece, ca o instanta, emite decizii pe baza unor dovezi testate si constatate a fi fiabile si corecte.

Deci, în conformitate cu aceasta metoda, un punct de vedere este corect daca:
1. Se sprijina pe baza unor dovezi autentice.
2. Nu provoaca contradictii în documentele justificative istorice.

Dovezile pentru un fapt istoric documentat sunt de trei feluri:
A. Marturii orale
B. Marturii scrise
C. Dovezi reale

Din moment ce Iisus Hristos a trait ca un om pe pamânt acum 2000 de ani, nu este posibil sa utilizam dovezi fizice despre El, ci doar metoda istorico-dogmatica.

Pentru viata umana a lui Iisus Hristos, avem urmatoarele marturii:
A. Din surse non-crestine (Pontiu Pilat, Plinius cel tanar, Tacitus, Suetonius, Iosif Flaviu). Marturii putine. Si arata doar ca Hristos a fost o persoana reala istorica. Nimic mai mult.
B. Din surse ebraice. Este Talmudul si Toledoth Yeshu, carti ulterioare de la al treilea pâna la al 12-lea secol si scrise cu patima împotriva lui Hristos. Indica faptul ca a existat, ca a facut multe miracole, ca a fost rastignit, ca a înviat… si încearca sa dea la toate acestea niste explicatii ale lor.
C. Din surse crestine, care sunt scrise în primul rând în Sfânta Scriptura si în special în Evanghelii.  Acestea sunt scrise de martori oculari, care au VAZUT si AUZIT. Dau despre Iisus informatii exceptional de bogate, dupa care, daca sunt corecte, ar trebui sa ne orânduim viata noastra.

Dar, pentru ca anume aceste marturii vorbesc despre Iisus Hristos, ele sunt puse la îndoiala de multi ca fiind partinitoare, caci se presupune ca sunt false si sunt idealizari special concepute pentru a induce în eroare în favoarea lui Hristos.

Fiindca folosim pentru Sfânta Scriptura metoda juridico-istorica, vom folosi metodele de verificare a credibilitatii acesteia.

Credibilitatea textului Sfintei Scripturi

Care este numarul de codice în baza caruia sunt pastrate cartile Sfintei Scripturi

2.500 codice contin întreaga Sfânta Scriptura, Vechiul si Noul Testament.
25.000 codice contin parti mari din Sfânta Scriptura. (De obicei doar Noul Testament).
Codicele de mai sus provin din întreaga lume crestina.
În comparatie cu alti scriitori antici, avem:
50 doar exemplarele lui Eschil
100 ale lui Sofocle
8 ale lui Tucidide
200 ale lui Plinius
500 ale lui Horatius

Prin urmare, dupa numarul de codice pastrate, Sfânta Scriptura este textul cel mai de încredere pe care îl avem.

În ceea ce priveste vechimea acestor codice:

Istoria lui Tucidide, relateaza evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a pastrat originalul. Cele 8 manuscrise care au supravietuit sunt toate scrise dupa anul 900 d.Hr., adica 1300 ani mai târziu!
Poetica lui Aristotel a fost scrisa în 343 î.Hr. Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adica cu 1400 ani mai târziu!
Razboiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se pastreaza în câteva codice, toate scrise dupa anul 1000 d.Hr.
Contesta cineva aceste carti? Nimeni!
În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în functie de fiecare carte). Este pastrat în 25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250 d.Hr., adica mai putin de 200 ani dupa original.
Cu alte cuvinte: În ceea ce priveste vechimea codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din lume.

Dupa Sfânta Scriptura, a doua ca veridicitate, în ceea ce priveste controlul bibliografic al cartii antice, este Iliada lui Homer. Sunt pastrate 643 de codice. Toate scrise dupa anul 1200 d.Hr. Adica distanta dintre scrierea Iliadei si copia codicelor pastrate, depaseste 1800 ani!
Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele originale.

Dupa toate aceste date, cineva trebuie sa fie sau complet subiectiv ca sa conteste Sfânta Scriptura sau sa nu aiba încredere în nimic în lume.

Marturii externe despre Sfânta Scriptura

Exista si marturii externe despre Sfânta Scriptura. Acestea sunt:
A. Marturiile altor scriitori
B. Descoperirile arheologice
C. Coincidente întâmplatoare sau analogia cu alte carti.

Vom începe cu marturiile altor scriitori antici:

A. Marturiile altor scriitori
Papia, episcop în Hierapolis din Frigia, un discipol al lui Ioan, descrie în jurul anul 130 d.Hr., modul în care a fost înregistrata Evanghelia lui Marcu. Subliniez ca atunci înca nu exista „canonul” Sfintei Scripturi pe care îl avem din sec. al 4-lea si nu exista nici motiv sa aiba loc încercarea oricarei tainuiri. Un fragment din Papia este pastrat în cartea lui Eusebiu „Historia Ecclesiastica” III, 39.

Irineu, episcop de Lugdunum (177-204 î.Hr.) confirma datele pe care le avem cu privire la Evangheliile dupa Matei, dupa Marcu, dupa Luca si dupa Ioan. (Irineu, episcop de Lugdunum, III, 7)
Cu greu va gasi cineva în registru mondial atâtea marturii externe reale despre un oarecare tratat. Si subliniez faptul ca înca nu exista canonul Sfintei Scripturi, ca cineva sa poata presupune ca toate acestea „sunt fabricate”.

B. Descoperirile arheologice
Joseph Free, un remarcabil arheolog american spune: „Arheologia a confirmat nenumarate pasaje biblice care fusesera respinse de catre critici pe motiv ca ar fi fost inexacte din punct de vedere istoric sau s-ar fi aflat în contradictie cu fapte cunoscute”. (Archaeology and Bible History, Wheaton III. 1969, pag. 1).

F.Bruce, un alt remarcabil arheolog american, scrie: „Avem tot dreptul de a spune ca descoperirile arheologice confirma Noul Testament. Astazi toate pasajele din Luca, care în trecut erau considerate neadevarate de catre istorici, datorita marturiilor externe ale cercetarilor arheologice, au fost pe deplin recunoscute ca fiind adevarate si demne de încredere”. (Bruce, F.F., Archaeological Confirmation of the New Testamente? Carl Henry, Revelation and Bible, Grand Rapids 1969, pag. 331).

A.N. Sherwin White, un cercetator al istoriei antice, scrie: „Astazi avem atâtea elemente care ne arata ca marturiile Noului Testament sunt adevarate, încât confirmarea istoricitatii lui este coplesitoare. Nu avem nevoie de mai mult! Orice încercare de a respinge istoricitatea acestei carti, chiar si în chestiuni de detaliu, trebuie sa fie privita acum ca absurda”. (Roman Society and Roman Law in the New Testament, Oxford 1963, se?. 189).

Burrows Millar, de la Universitatea Yale (SUA), scrie: „O comparatie a Evangheliilor cu limba papirusurilor din primul secol d.Hr., a fixat convingerea mea în acuratetea transmiterii textului Noului Testament. Asemenea descoperiri (papirusurile din sec.1), au sporit încrederea cercetatorilor în validitatea textului biblic”. (Burrows Millar, What mean these stones, New York 1956, se?. 52).

W. Albright, cel mai de seama arheolog biblic al lumii, scrie ca putem sa afirmam deja cu certitudine ca nu exista absolut niciun motiv de a crede ca macar o carte din Noul Testament ar fi fost scrisa dupa secolul 1, d.Hr. (Albright, W.F. Recent Discoveries in Bible Landw, NewYork 1955 pag. 136)

Sir William Ramsey este indiscutabil cel mai mare arheolog din întreaga lume din epoca sa. Despre Faptele Apostolilor spunea cândva ca s-ar fi scris dupa anul 150 d.Hr. si nu considera ca erau importante si demne de atentie. Dar a fost nevoit sa-si schimbe parerea. Sapaturile din Asia Mica l-au fortat sa declare ca pâna atunci a fost gresit, ca Faptele Apostolilor este o valoroasa carte cu informatii istorice, ca scriitorul lor, Luca, trebuie sa fie plasat printre cei mai mari scriitori ai lumii, ca toate informatiile furnizate sunt absolut exacte. (Ramsay, William, The Bearing of Recent Discovery on the New Testament, London 1915, pag. 222).

Datele au fost preluate din cartea Mitropolitului Nicopolei Meletie: „Ce este Hristos?”

Sursa: http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/credibilitatea-sfintei-scripturi/

Author:

«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog