4/15/2014

Pasi spre cer

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

Suntem in Saptamana Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. Drumul pe care Hristos il face este si drumul crestinului spre mantuire. "Eu sunt calea, adevarul si viata" spunea Mantuitorul Hristos. El este calea noastra! Scopul ultim al acestei vieti este mantuirea. Iar mantuirea presupune comuniunea cu Dumnezeu prin Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. 

Dupa pacatul stramosesc, Adam si Eva au fost poftiti afara din Rai. Raiul a fost inchis si un heruvim a fost pus sa strajuiasca intrarea in Rai ca nici un om sa nu mai intre. De atunci pana la Mantuitorul Hristos toate sufletele mergeau in iad, chiar si ale dreptilor. Chinul dreptilor era faptul ca nu puteau sa vada fata lui Dumnezeu si sa stea intr-o completa armonie cu Cel pe Care L-au iubit toata viata lor. Nu putea nimeni sa intre in Rai, deoarece dupa cuvintele lui Hristos: "Nimic necurat nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu". Prin urmare, nici un suflet intinat cu pacate nu se poate mantui. Un mijloc de curatie a pacatelor in Vechiul Testament era aducerea jertfelor pentru iertarea pacatelor poporului la templu. Ori aceste jertfe il prefigurau pe Mantuitorul Iisus Hristos! Nu intamplator, se aducea jertfa un miel alb nu negru, fara nici un defect corporal si perfect sanatos. Stim bine ca "nu este om sa fie viu si sa nu greseasca". Apoi, mai exista si un pacat stramosesc pe care toti oamenii il mostenesc din generatie in generatie. Datorita acestui pacat si imposibilitatii realizarii unei curatiri depline, trebuia ca un om absolut curat sa redeschida portile Raiului. Acela va fi Hristos, Dumnezeu-Omul sau Fiul Omului. 

Hristos se intrupeaza din Maica Domnului care a fost curatita de pacatul stramosesc prin lucrare dumnezeiasca la Buna Vestire. "Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri" o lamurea pe Fecioara Maria arhanghelul Gavriil. Tot el continua: "Pentru aceea, Sfantul (sfintenia fiintiala a lui Hristos) care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema"! 

Pacatul este o impotrivire, o opunere a vointei umane impotriva vointei lui Dumnezeu. Un fel de complot impotriva divinitatii. Hristos era si Dumnezeu si om. El nu avea cum sa pacatuiasca, nu avea cum sa se ridice singur impotriva legilor puse defapt de El Insusi. De aceea, El le putea explica cel mai bine. El este Invatatorul suprem. El ne-a aratat calea spre Dumnezeu. "Cel ce imi urmeaza Mie, pe acela Tatal il va cinsti'.

El moare ca un om, insa se pogoara in iad ca un Dumnezeu. La acest lucru, nu s-a asteptat diavolul. Inselatorul neamului omenesc gandea ca asa cum a procedat ucigand pe prooroci si scapand intr-un fel de ei, asa se va intampla si cu Hristos. Insa nu a fost asa. Hristos ca Dumnezeu, goleste iadul. Cantarile invierii spun: "Portile iadului s-au sfarmant Doamne" si in alta parte: "Iadul s-a cutremurat vazandu-Te pe Tine", iar in alta parte spune: "Pogoratu-te-ai intru cele mai de jos ale pamantului si ai sfarmant incuietorile iadului Hristoase". Si acum sa facem niste legaturi: Iadul este in centrul pamantului. In momentul in care Hristos moare, Scriptura zice ca S-a facut un cutremur atat de mare incat catapeteasma templului s-a rupt in doua (aratand prin aceasta ca de acum templul din Ierusalim nu mai avea rost, caci Hristos S-a adus de acum jerfa) si pietrele au crapat. Orice cutremur stim ca se produce in adancul scoartei terestre. Deci, in momentul in care Hristos a murit, S-a pogorat cu sufletul in iad, a sfarmat portile iadului iar in urma acestui impact s-a produs un cutremur foarte mare care s-a simtit pana pe pamant.

In aceasta mare saptamana, noi nu comemoram Patimile lui Hristos, ci le traim, devenim contemporani cu Hristos. Oare in ce tabara ne aflam? In tabara celor care strigau: "Ia-L! Ia-L! Rastigneste-L!"? Noi mereu il rastignim pe Hristos prin pacatele noastre. Sa le rastignim si noi prin Taina Spovedaniei, marturisindu-le preotului duhovnic si caindu-ne din adancul inimii pentru ele, dupa cum Sf. Apostol Petru s-a cait de marele pacat al lepadarii de Hristos pe care l-a savarsit in miercurea mare. In miercurea mare, Hristos este vandut de Iuda si dus la judecata. Petru il urmeaza dar se leapada de trei ori de Hristos zicand ca nu il cunoaste pe acesta. Joi Hristos este rastignit, Vineri este inmormantat, Sambata muta sufletele dreptilor din Iad in Rai iar Duminica inviaza din morti.

Nu intru in detalii privind aceste momente incarcate de tristete si de tulburare. Va indemn insa sa le traiti mergand la Deniile pe care intreaga Biserica Ortodoxa le savarseste zilele acestea. Sa devenim contemporani cu Hristos si sa ii urmam ca femeile mironosite, nu ca cei care L-au trimis spre moarte!

Pacea lui Hristos sa fie in inimile noastre!

un umil profesor de religie


Author:

«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog