7/12/2014

Satul Viscri, unul dintre cele mai frumoase sate din România

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

Pentru mulți dintre noi, Viscri reprezintă o întoarcere în timp, redescoperirea unor case țărănești vechi, a bisericii fortificate, a oamenilor locului, toate acestea părând parcă desprinse dintr-o poveste.

Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

Particularitățile așezării au atras atenția și bunăvoința Mihai Eminescu Trust, o fundație patronată de însuși Prințul Charles, care a renovat biserica și câteva case din localitate redându-le ceva din strălucirea inițială.

Izolarea, dar și absența altor ocupații in afară de agricultură, au făcut ca pe la sfârșitul anilor ‘90 să apară proiectul Șosete din lână naturală din Viscri, inițiat de cei doi nemți stabiliți aici. Șosetele croșetate din vechi pulovere de lână de către femeile din sat erau la început date în schimbul alimentelor (zahăr, ulei sau pâine). Cum grămada de șosete a început să crească din ce în ce mai mare, cu timpul trocul s-a transformat într-un adevărat proiect la care participă 125 de femei din sat. Țărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg (Germania), de unde se vând în toată țara, sau la cafeneaua internațională din Viscri.

Satul arată ca o fortăreață. Casele sunt lipite una de alta, cu porți mari și ferestre ridicate la câțiva metri deasupra pământului. Viscri este o asezare întemeiată de sașii chemați de regele Ungariei acum opt sute de ani pentru a apăra granița regatului. Regele le-a dat pământ aici și peste 500 de astfel de sate au fost întemeiate la granița Transilvaniei pentru a sta în calea turcilor.

Acum acest sat se afla pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO. Aici termopanul nu există iar culorile țipătoare pentru fațade sunt interzise. E o așezare care funcționează după reguli proprii, vechi de sute de ani, moștenite de la sași.

Aura Woodward a fost ani de zile directorul unei fundații caritabile patronate de printul Charles iar acum răspunde de cursurile de restaurare organizate de prinț.

„Aceste locuri sunt vechi de 3-4 sute de ani”, spune ea. „Avem biserici vechi de sute de ani. Ca să le pierdem noi într-o generație este absolut inacceptabil. Ar fi o drama pentru noi ca națiune. Și ca să avem grijă de aceste locuri noi încercăm în esență să pregătim meșteri de aici din sate și lucrând cu comunitatea să încercăm să le pastrăm în mod tradițional. Dacă le pun geamuri de plastic le fac balcon și le vopsesc portocaliu o să strice și imaginea satului și investiția lor”.

În toamna lui 2012, localnicii au lansat dulceaţa de Viscri. Acesta se vinde la pachet cu un săculeţ şi o linguriţă de argint.

Marea lansare a avut loc la Paris. Reţeta este secretă, dar porducătorii au dat câteva indicii. „Este o dulceaţă făcută din fructe de pădure, iar prezentarea este una pentru produse de lux. Borcanele sunt învelite într-o ţesătură de argint şi sunt însoţite de linguriţe de argist“, a spus Cristi Gherghiceanu, unul dintre sătenii de la Viscri direct implicaţi în proiect.

Termopane vs. traditie
Aura Woodward a fost ani de zile directorul unei fundatii caritabile patronate de printul Charles iar acum raspunde de cursurile de restaurare organizate de print. „Aceste locuri sunt vechi de 3-4 sute de ani”, spune ea. „Avem biserici vechi de sute de ani. Ca sa le pierdem noi intr-o generatie este absolut inacceptabil. Ar fi o drama pentru noi ca natiune. Si ca sa avem grija de aceste locuri noi doi lucruri incercam in esenta sa facem: sa pregatim mesteri de aici din sate si lucrand cu comunitatea sa incercam sa le pastreze in mod traditional. Daca le pun geamuri de plastic le fac balcon si le vopsesc portocaliu o sa strice si imaginea satului si investitia lor”.

Printul Charles are si o camera preferata in casa pe care si-a cumparat-o la Viscri. O casa traditionala, datand de la 1875, dupa cum arata inscriptia de pe barna. Camera este simpla, cu mobila veche, din lemn. In sat, oamenii mananca, asa cum s-au obisnuit din mosi- stramosi, gem cu mamaliga si cu branza sau coaste cu mamaliga si gem. Pe „bulevardul” din Viscri, toata zarva o fac cocosii si vacile care s eintorc de la pascut.

Biserica, supermarket medieval
Un drum plin de pamant si de balegar, aer curat si mancare buna, asta a gasit printul Charles la Viscri. Pentru asa imagine parca nu-ti pare rau ca te trezesti, ca oamenii locului, la ora 6. Cei de aici traiesc de pe urma animalelor. Laptele este strans la centrul de colectare construit din bani veniti din Norvegia. Alaturi, o fundatie ii invata pe localnici cum sa pastreze mediul si casele in care s-au nascut, sa pastreze autenticitatea zonei si sa faca bani din asta. Autenticitate si sustenabilitate sunt doua cuvinte pe care le tot auzi in aceste locuri.

Cetatea din sat are si ea o poveste fascinanta. O stie Aura Woodward: „In interiorul acestui zid este biserica si aici se adaposteau oamenii din sat atunci cand erau atacati. Avea rolul de depozit aici si tineau oamenii mancarurile. Si duminica cand veneau la biserica cereau unui om care avea grija. Sa imi dai atata carne, atata slanina si la sf slujbei fiecare avea totul pregatit. Daca uita sa spuna trebuia sa se descurce toata saptamana fara”.

„Daca nu aveti grija de cladiri nu o sa vina nimeni in Romania”
Acum la Viscri au ajuns primii studenti la cursul de restaurare, veniti din Anglia. Lucreaza cu materiale foarte simple asa cum au fostsi cele din care s-au construit aceste cladiri. Henry Rumbold este specialist in restaurare si are un titlu nobiliar. De 14 ani vine la Viscri. ”Daca nu avem grija de cladiri, n-o sa mai vina nimeni sa se uite la ele. Aveti natura pretutindeni, aveti o gramada de astfel de cladini care atrag turisti in tara voastra. De aceea este esential sa aveti grija de ele pentru generatiile urmatoare”.

Pe trepetele cetatii, echipa „Romania, te iubesc!” a intalnit-o pe Caroline Fernolend, cea care a salvat satul Viscri. In anii 90, majoritatea sasilor din sat au plecat in Germania si au lasat in urma lor casele si toata averea. Familia Carolinei nu a plecat. S-a apucat sa promoveze potentialul turistic al localitatii. In primul an a avut 400 de turisti doar din Franta.

De ce Printul Charles nu a avut voie in Viscri
„A venit o doamna din Anglia sa viziteze cetatea. Am invitat-o la o cafea si am zis: nu puteti sa ne ajutati sa pastram acest patrimoniu? Si ea zice: o sa ti-l aduc pe printul Charles. Desigur n-am crezut-o ca va face acest lucru. In ’98 a reusit sa faca toate demersurile si Alteta Sa Regala a venit in Romania”, povesteste Caroline Fernolend

„Printul nu avea voie sa vina la Viscri. Ministrul Culturii, Caramitru, a spus ca sunt prea muti romi in satul nostru. S-a dus la Mosna. Si ne-am vazut la Mosna. Am avut 8 minute la dispozitie sa il impresionam si am reusit sa vorbim si i-am dat o poza si a promis ca o sa vina”. Si printul a venit. De mai multe ori. A cumparat casa de la intararea in sat de la batrana Sara, atras de frumsetea si povestea acestor locuri.

Pana in 90, satul era impartit pe vecinatati. O forma de organizare tradititionala, care era respectata cu sfintenie. Iar oamenii erau obligati de comunitate sa se ajute intre ei. Si tot in Viscri se gaseste cea mai veche biserica din Transilvania in care inca se mai slujeste, ridicata in secolul al XIII-lea.

Locul unde se invata traditiile
De 14 ani, Caroline conduce o fundatie-Mihai Eminescu Trust, aflata sub patronajul printului, fundatie care ii ajuta pe oameni sa pastreze si sa repare casele in stil traditional. Pe aproape toate casele din Viscri e o tablita care arata ca acolo fundatia Carolinei a lucrat la renovarea si conservarea lor. Casele, frumusetea locului si prezenta printului britanic aici au atras turisti din toate colturile lumii. La ora pranzului ulita principala devine neincapatoare. Cu fundatia ei, Caroline a accesat fonduri si a extins batalia si in alte sate. Cand trage linie are peste 1200 de proiecte implentate in 80 de sate. Multe milioane de euro. Iar acum oameni din Transilvania vin aici sa invete cum sa isi salveze si valorifice satele.

Aproape pentru fiecare om din sat Caroline a gasit o indelenicire. Sute de mesteri au fost pregatiti de fundatie. Din cei 300 de romi din sat, doar 3 familii primesc ajutor social. Iar printr-un proiect european, 1.200 de oameni din satele Transilvaniei vor trece in aceasta vara prin Viscri, pentru a „fura” modelul de succes.

Mama Sara, prietena printului Charles
De cate ori ajunge la Viscri, printul nu rateaza si o intalnire cu Sara Fernolend, mama Carolinei. Ea este cea care de aproape 25 de ani raspunde de cetatea din sat. Doamana Sara e sufletul acestui loc: zilnic sute de oameni calca pe aici, iar mama Sara se vaita ca nici macar n-are timp sa isi traga sufletul. Printul ii trimite scrisori si picturi facute de el. Iar ea ii da in schimb dulceata, miere si sfaturi. Despre viata Sarei Ferdolend s-a scris si o carte.


Aici e o gura de rai. Mireasma si frumusetea locului iti iau pur si simplu mintile. Si dintr-o data vrei sa ramai aici pe vecie. Privind si pasind pe aceste locuri intelegi ce a gasit printul britanic aici. Oameni gospodari, tarani autentici, peisaje cum in alte parti ale lumii nu mai exista, case si sate vechi de sute de ani. Aici functioneaza o Romanie autentica, veche, curata, cu reguli proprii, plina de viata. Ar trebui sa realizam cu totii ce sansa uriasa avem ca este aceste locuri sa fie ale noastre, in tara noastra si sa ne bucuram din plin de ele.

Surse
Wikipedia

Author:

«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog