2/22/2015

Asistent medical si preot: Ionel Florin Dimofte ii ajuta pe cei in suferinta si sufleteste si trupeste


Ionel Florin Dimofte îi ajută şi fizic, şi spiritual pe bolnavii care ajung la Spitalul de Urgenţă din Galaţi. Bărbatul este asistent la secţia de Neurochirurgie din anul 1991, iar din anul 2007 a devenit şi preot al bisericii din curtea spitalului

Florin Dimofte (42 de ani) s-a angajat ca asistent la secţia de Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi în anul 1991. Timp de 16 ani, i-a revenit doar sarcina de a alina durerile fizice ale celor bolnavi, până când, în anul 2007, a devenit şi preot în biserica din acelaşi spital.

„Am terminat liceul sanitar la Bucureşti şi am fost angajat în Galaţi, cu o repartiţie de la minister. Am rămas până azi pe acest post, unde ajut bolnavii pe partea de recuperare medicală şi ajut la tratamente. Nu pot să zic că eram îndrăgostit, la 19 ani, de acest segment al medicinei, de neurochirurgie, dar dacă am rezistat 23 de ani în acest domeniu înseamnă că este o secţie de suflet“, povesteşte Florin Dimofte.

Dincolo de pasiunea sa pentru medicină, bărbatul povesteşte că a visat la preoţie încă din copilărie. Când a absolvit şcoala sanitară, tânărul a considerat însă că este prea devreme pentru a deveni preot. „La vârsta de 7 ani am decis că vreau să fiu preot. Mergeam des la o mănăstire şi mi-a plăcut părintele de acolo. Însă la 19 ani mi s-a părut că este o vârstă cam fragedă şi am ales să fiu asistent medical. Am intrat la Facultatea de Teologie în anul 2004 şi, în 2007, am fost hirotonit la capela spitalului, de către Înaltpreasfinţia Sa Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos. Lucrul cu partea trupească şi cel cu partea sufletească mi se par acum o îmbinare perfectă“, spune asistentul Florin Dimofte, adăugând că a lucrat şi ca profesor de religie timp de trei ani.  

CĂRĂMIDA TRANSFORMATĂ ÎN MINUNE

Viaţa ca asistent la secţia de Neurochirurgie nu este una tocmai uşoară. Florin a avut parte, de-a lungul anilor, de cazuri complicate, cărora le-a făcut însă faţă. „Am avut, la începutul carierei, foarte mulţi copii care au ajuns la spital în urma unor accidente rutiere şi care au suferit multiple pareze. Ne-am luptat cu suferinţa lor multă vreme, dar până la urmă am reuşit să-i vindecăm şi au devenit copii normali“, povesteşte asistentul medical de la Neurochirurgie.

Bărbatul îşi aminteşte şi de un caz care a devenit celebru în presă în urmă cu trei ani, despre o tânără care s-a vindecat ca prin minune, deşi suferise un accident grav. „O fată s-a ales cu o cărămidă în cap, a fost adusă în comă, iar nimeni nu-i dădea vreo şansă. Familia m-a rugat să vin să-i fac slujba duhovnicească. Le-am spus, după ce am ieşit din salonul fetei, să meargă acasă şi să se roage. Această fată a scăpat, după trei luni de zile de recuperare“, îşi aminteşte Florin Dimofte. Asistentul a avut o surpriză extrem de mare recent, când tânăra l-a căutat la spital şi i-a spus că s-a înscris la o şcoală postliceală sanitară, pentru că vrea şi ea să salveze oameni. Care este secretul unei meserii în care zi de zi trebuie să faci faţă suferinţei oamenilor? „Trebuie să ai răbdare de fier. Sunt cazuri grele, cu probleme deosebite, starea de sănătate a multora este afectată şi trebuie să-i înţelegi, chiar dacă sunt gălăgioşi şi au uneori reacţii deloc plăcute“, precizează asistentul.  

CUM SE ÎMPACĂ CELE DOUĂ SLUJBE

Colegii din spital, dar şi credincioşii care îl întâlnesc în biserica din curtea instituţiei au numai cuvinte de laudă la adresa preotului-asistent. „Soţia mea a fost internată după ce s-a accidentat prin piaţă, când era la cumpărături. I-am spus că am soţia acolo şi s-a dus de a vizitat-o, a dădăcit-o. Mi-a povestit apoi cum a făcut-o să spere la vindecare“, mărturiseşte Dan Iosif, un coleg asistent din spital. De foarte multe ori, Florin Dimofte este întrebat cum se împacă cele două slujbe, cea de preot şi cea de asistent.

„Se împacă foarte bine! De fapt, nu sunt două slujbe, ci una singură: slujirea omului. Slujirea ca preot te ajută pentru că ştii că trebuie să faci bine pentru oameni“, spune, senin, bărbatul.

Gălăţeanul lucrează cu normă întreagă la spital, iar la biserică beneficiază de o formă de salarizare din fonduri proprii. Mai exact, plata lui depinde de banii lăsaţi de oameni la altar. „Probleme financiare are oricine. Fiecare dintre noi trebuie să muncească, să-şi facă datoria aşa cum îi dictează conştiinţa. În rest, problemele trec pe lângă noi fără să lase urme“, adaugă, optimist, Florin Dimofte.


Gălăţeanul lucrează ca asistent în ture, iar când este liber de la acest loc de muncă vine tot la spital, dar se opreşte în biserica din curte, pentru a ţine slujbe. În rest, sunt zile în care îşi ia cu el la lucru şi hainele preoţeşti, spre exemplu la sărbători sau duminicile. Atunci dă o fugă la biserică şi, după slujbă, se reîntoarce la uniforma de asistent medical.  

„OMULUI TREBUIE SĂ-I EXPLICI CU BLÂNDEŢE“

Deşi lucrează cu drag în meseria de asistent medical, admite că există şi minusuri. Cel mai mare este, din punctul  lui de vedere, faptul că unii oameni aşteaptă prea multe de la el, fără să realizeze că durerea, boala, suferinţa nu dispar din senin. „Omului trebuie să-i explici că ai doar atâtea medicamente şi nu poţi să-i dai în plus, pentru că-i poţi face mai rău. Omului trebuie să-i explici cu blândeţe despre fiecare tratament. Asta este doza, medicaţia este cu două tăişuri“, mai spune Florin Dimofte.

Asistentul-duhovnic din Spitalul de Urgenţă Galaţi a devenit, de-a lungul anilor, un adevărat personaj al oraşului. Pe stradă, lumea îl recunoaşte şi unii dintre oameni chiar îl opresc uneori pentru a-i mulţumi pentru faptele bune făcute. Din păcate, sunt şi mulţi care nu prea mai au timp pentru astfel de mulţumiri pentru că, încheie preotul zâmbind, trăim în epoca vitezei.

Autor: Bogdan Nistor

Sursa: http://adevarul.ro/locale/galati/galateanul-ingrijeste-bolnavilor-trupul-sufletul-asistent-medical-preot-1_5483212ba0eb96501e6d616d/index.html


0 comentarii:

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels