5/03/2015

Suferinta... Rostul unei lupte

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

Pornind de la Sfanta Evanghelie citita astazi (Duminica 03.05.2015) vom vedea cum trebuie sa intampinam suferinta. Din evanghelie aflam ca un slabanog a stat la scaldatoarea Siloam timp de 38 de ani cu dorinta de a se vindeca de neputinta sa trupeasca. In fiecare an un inger al Domnului cobora in scaldatoare si tulbura apa, iar cine intra primul dupa tulburarea apei se face sanatos de orice boala era suferind. Insa pe acest slabanog il parasisera toti apropiatii si nu avea cine sa il arunce in apa, nici cine sa se ingrijeasca de el. Era a nimanui...

La acest slabanog vine Iisus si il vindeca. De remarcat este faptul ca slabanogul in suferinta sa nu a cartit, a avut o rabdare foarte mare, de 38 de ani! Daca ne gandim la noi insine, la felul cum intampinam suferintele vom constata o mare diferenta. Omul contemporan in fata suferintei are de comentat: De ce eu? De ce el, aproapele meu? De ce a ingaduit Dumnezeu? Etc. Comentariile acestea apar in inimile celor care nu inteleg rostul vietii.

Rostul vietii noastre este sa intram in comuniune cu Hristos si sa dobandim mantuirea dupa moartea noastra trupeasca.

Suferinta a intrat in lume imediat dupa savarsirea de catre primii oameni a pacatului stramosesc. Prima lor suferinta a fost mustrarea de constiinta: "Suntem goi! Ce ne facem? Unde ne ascundem?" apoi a urmat pedeapsa lui Dumnezeu: pierderea raiului si intoarcerea naturii impotriva omului: pamantul va da maracini, animalele nu mai sunt prietene cu omul, femeia va naste in dureri prunci, etc. O alta suferinta este insasi moartea trupeasca.

Prin urmare, suferinta este urmarea pacatului. Noi suferim deci din cauza propriilor noastre pacate. Pe de o parte, suferinta vine ca o atentionare asupra faptului ca s-ar putea sa nu fim pe drumul cel bun care duce la mantuire dar pe de alta parte ea vine ca o binecuvantare pentru a putea sa ne curatim in lumea aceasta de urmarile pacatelor savarsite si a dobandi in cele din urma mantuirea.

Suferinta, boala sunt si niste medicamente pentru suflet. Doctorii pentru a insanatosi trupul dau medicamente amare. La fel si Doctorul sufletelor si ale trupurilor, Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne da medicamentul amar al suferintei. Nu degeaba multi constatam ca oamenii cand dau de greu isi amintesc si ei de Dumnezeu. Macar prin suferinta omul sa isi revina in sine si sa se intoarca spre Dumnezeu.

Doctorul neurochirurg prof.Constantin Dumitru Dulcan atentioneaza asupra faptului ca 5 minunte de suparare sau rautate blocheaza sistemul imunitar pentru 5-6 ore. Acest lucru inseamna ca in aceste ore virusii si celulele moarte fac ravagii in organism. Ori o suparare nu tine doar 5 minute ci de multe ori chiar si zile intregi. Iata ca omul se condamna singur la suferinta trupeasca nealungand rautatea, invidia, supararea din sufletul sau. Aceste patimi sunt ele insasi niste suferinte sufletesti care vor provoca suferinte trupesti.


Sunt si suferinte ingaduite de Dumnezeu si aduse de diavol. Il avem exemplu pe dreptul Iov. Acesta fusese un om foarte bogat. Avea si 7 fii si 7 fiice de care ii faceau cinste. Diavolul s-a dus la tronul lui Dumnezeu si i-a zis: "Normal Doamne ca iti e credincios daca are de toate! Lasa-ma sa il ispitesc cum stiu si vei vedea adevarata lui credinta". Dumnezeu i-a zis: "Bine! Dar de sufletul lui sa nu te atungi". Atunci i-a luat diavolul toate averile, copiii i-au murit intr-un cutremur prabusindu-se casa peste ei, iar Iov a ajuns bolnav de lepra (o boala prin care trupul devine o rana deschisa aparand foarte multe bube). Ajunsese atat de sarac incat statea pe o groapa de gunoi, izolat de lume. A venit femeia lui la el si i-a zis: "Blesteama pe Dumnezeu si mori". Dar Iov a zis: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat fie numele Domnului binecuvantat"! Datorita credintei si rabdarii sale celei mari, Dumnezeu i-a dat lui Iov inapoi tot: si sanatate, si avere si alti copii. La fel si Slabanogul de la Scaldatoarea Vitezda datorita rabdarii de 38 de ani si credintei sale a fost tamaduit de Hristos.

Imparatul David spunea: "Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea" (Psalmul 4). In suferinte alergam la Dumnezeu si ii cerem ajutorul. Dar depinde si cum il cerem. Trebuie sa stim sa ne rugam. Rugaciunea trebuie facuta cu zdrobire de inima nu cu mandrie si semetie. Trebuie apoi sa fii impacat cu Dumnezeu si cu semenii tai. Cu Dumnezeu te impaci prin Sfanta Taina a Spovedaniei. Cu semenii te impaci cerandu-ti tu iertare chiar daca nu ai gresit tu.

Acelasi prooroc David spune in Psalmul 106:

8.           "Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.
9.           Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
10.         Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,
11.         Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
12.         El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;
13.         Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
14.         Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.
15.         Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!"

Daca suferi de unul singur este foarte greu. Foarte usor cazi in deznadejde si in depresie


O greutate dusa in doi sau mai multi devine mai usoara. De aceea, este bine sa ai niste prieteni de suflet cu care sa poti discuta anumite lucruri. Este si mai bine sa ai un preot duhovnic care sa iti fie ca un al doilea tata, mai mult decat un psiholog. Acesta lucrand cu Harul Sfantului Duh, ti-L va da pe Iisus Hristos spre intarirea ta. Impartasindu-te cu Trupul si Sangele lui Hristos nu mai esti singur. Hristos este intru tine si tu in El. Dumnezeu te va ajuta sa treci peste toate. Sfanta Impartasanie se da spre iertarea pacatelor (adica vindecarea sufletului) si spre intarirea (vindecarea) trupului si spre viata de veci. Sfanta Impartasanie si Sfanta Spovedanie sunt medicamentele esentiale ale sufletului si ale trupului.

Intre trup si suflet este o stransa legatura. Daca se imbolnaveste sufletul, se va imbolnavi si trupul.


Drept este ca sunt si unii oameni fara de Dumnezeu care ajung la adanci batraneti si nu stiu ce este aceea boala! Insa Dumnezeu lucreaza pentru fiecare mantuirea in moduri diferite dupa cum si oamenii sunt diferiti. Poate celor care nu s-au imbolnavit, Dumnezeu nu le-a ingaduit boala pentru ca in atotstiinta Sa, El a vazut ca acestia ar fi devenit mari cartitori si vesnic nemultumiti. De aceea, le-a dat de toate ca sa ii castige, i-a asteptat pana la adanci batranete numai sa se intoarca spre El. Dar...

Iisus Hristos este Doctorul sufletelor si ale trupurilor noastre. Biserica lasata de El este Spitalul in care noi ne putem vindeca, unde mergem la consult si primim tratament. Preotul este in acelasi timp si psiholog si medic si oftalmolog si chirurg. Psiholog pentru ca te asculta si iti da sfaturi. Este medic pentru ca iti da tratament: Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie sunt adevaratele medicamente. Iara ce se spune in Rugaciunea a doua inainte de Impartasire a Sf. Ioan Gura de Aur: “Ci sa-mi fie mie carbunele preasfantului Tau Trup si al scumpului Tau Sange spre sfintire si spre luminare, spre insanatosirea smeritului meu suflet si trup, spre usurarea greutatii greselilor mele celor multe, spre paza de toata lucrarea diavoleasca, spre indepartarea si mutarea raului si vicleanului meu obicei, spre omorarea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adaugirea dumnezeiescului Tau har si spre dobandirea imparatiei Tale.” Preotul este oftalmolog pentru ca el iti deschide ochii sufletului sa vezi drumul ce duce la mantuire. Duhovnicul este chirurg deoarece trebuie sa taie din radacina patimile cele grele care zac in sufletele oamenilor. Uneori cuvintele lui pot fi grele, ca un dus rece. Atunci, el smulge radacina pacatului din adancul sufletului tau.

Orice om are nevoie de o motivatie pentru a continua sa lupte pentru viata. Cei care isi pierd motivatia, in fata bolii nu mai vor sa lupte si vor prefera sa moara. Daca mai sunt si depresivi si au prin urmare o gandire profund negativa pot ajunge chiar la sinucidere.

Posibile motivatii:
  • lupti pentru mantuirea ta
  • lupti pentru copii si nepotii tai care au nevoie de tine
  • lupti ca sa faci fericiti pe altii
  • lupti pentru ca "nu mor caii cand vor cainii"
  • lupti pentru o viata mai buna
  • lupti pentru ca poti
  • lupti pentru ca nu mai accepti minciunile diavolului care sunt gandurile negative. Diavolul este cel mai mare mincinos!
  • lupti pentru a ajuta pe altii
  • lupti pentru ca nu stii tu ce planuri mai are Dumnezeu cu tine pe viitor iar daca ai muri...
  • lupti pentru ca esti facut sa fii un invingator nu un invins!


"Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna." (Matei 11, 28). Aceasta este chemarea mantuirii. Pe Hristos il veti gasi in Casa Lui, in Biserica. El va asteapta la Ospat ales. Veti primi Sfanta Impartasanie sau cel putin anafura si aghiazma si nu in ultimul rand harul curatitor, tamaduitor, sfintitor si desavarsitor al Sf. Duh.


«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog