Moaştele
Sfântului Ioan Botezătorul au fost aduse în România în jurul anului 1200 şi se
află şi acum pe teritoriul ţării: aceasta este concluzia celui mai recent roman
istoric lansat de scriitorul sălăjean Florin Horvath, subiectul cărţii redând,
în proporţie covârşitoare asigură autorul, adevărul istoric, aşa cum a reieşit
el din documentele studiate. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Invenţie clujeană:
„codolata“, ciocolata cu ulei de cod, desertul care... Ciobanul Bucur sau
turnul Curţii Domneşti? Numele oraşului Bucureşti, ... Suferinţele ţăranului
român din Ardeal, sub biciul maghiar şi jugul au...
Cartea, intitulată ”Umbrele
nevăzutului”, ne provoacă la un exerciţiu de credinţă, urmărind parcursul
moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul, pe durata a mai bine de 2.000 de ani. ”Am
dat, întâmplător, peste un act de danie al lui Neagoe Basarab, care vorbeşte
despre cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul, danie în favoarea
mănăstirii Dionisiu de pe Muntele Athos. Aşa a apărut prima întrebare: de unde
şi până unde capul Sfântului Ioan Botezătorul, când ştim că la mănăstirea de pe
Muntele Athos este mâna dreaptă, şi de unde şi până unde Sfintele Moaşte în
România”, îşi justifică autorul demersul de cercetare, care a început în urmă
cu doi ani.
Pornind de la acel act de danie,
Florin Horvath a refăcut, pas cu pas, traseul urmat de moaştele Sfântului Ioan
Botezătorul. Romanul începe cu redarea contextului naşterii Sfântului Ioan
Botezătorul, relatat ca o poveste facil de citit, însă cu personaje şi cu
acţiuni care respectă adevărul biblic,
continuă cu întâlnirea acestuia cu Mântuitorul, sfârşitul pământesc al celor
doi, începând, apoi, descrierea traseului urmat de moaşte din momentul scoaterii
lor din grota din Ierusalim în care fuseseră îngropate, până la aducerea lor în
România. Fiecare etapă este datată fie direct, prin precizarea anului, fie
indirect, prin referiri la împăraţi romani sau papi care au avut un rol în
acest periplu al moaştelor. Aflăm, astfel, că prima mutare a moaştelor din
grota situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt a avut loc după anul
300 d.Hr., când Elena, mama împăratului roman Constantin, a decis să
modernizeze Ierusalimul şi să construiască acolo o biserică închinată Fiului
Domnului. În vâltoarea lucrărilor de modernizare, doi călugări - Mihail şi
Lavrenţie - dau peste moaşte, îndrumaţi chiar de Ioan Botezătorul, care i s-a
arătat unuia dintre el în vis. Confirmarea că este vorba chiar despre Sfintele
Moaşte vine aproape instantaneu, în momentul în care, aproape de locul cu
pricina, un olog care cerşea acolo este vindecat miraculos la atingerea lor.
Moaştele sunt luate cu scopul de a fi duse la Constantinopol, acolo unde
împăratul Constantin construia o mare biserică, însă ajung acolo abia după 500
de ani, trecând, între timp, pe la olarul Iusuf, călugărul eretic Eustaţie şi
episcopul Simeon. La Constantinopol ajung în anul 850 d.Hr, fiind depuse în
Biserica Sfânta Irina, de unde sunt luate în timpul Cruciadei împotriva
Constantinopolului de un cavaler al Ordinului Cistercienilor. De acest ordin se
leagă, potrivit autorului, ajungerea moaştelor în România, în încercarea
cavalerilor de a ascunde preţioasele odoare cât mai departe de braţul viclean
al Papei Inocenţiu al III-lea, care ar fi pornit cruciada - în care au fost
omorâţi mii de oameni - tocmai pentru a intra în posesia moaştelor şi care - se
temeau cistercienii - nu s-ar fi dat în lături de la nimic pentru a-şi atinge
râvnitul scop. Moaştele ajung în Franţa, unde cavalerii iau decizia de a le trimite
”dincolo de regatul Ungar”, în Ardeal. Ajung, mai întâi, la abaţia Igris
(Ingrişul de azi, din judeţul Timiş), după care ajung la călugării de la Vetis.
De aici, moaştele ajung la mănăstirile din zona Făgăraşului.
Masacrul de la
Bucium
Autorul stăruieşte asupra unui episod tragic şi controversat din isoria
Transilvaniei, în care moaştele Sfântului Ioan Botezătorul ar fi jucat un rol
important. Este vorba despre masacrul de la mănăstirea Buciumi, de lângă
Făgăraş, unde, la ordinul împărătesei Maria Tereza, generalul Buccow a distrus
cu tunul, alături de alte 36 de locaşuri ortodoxe de la poalele munţilor, şi
vatra monahală de acolo. Teribilul incident a rămas în legendă din cauza unui
fapt cutremurător petrecut acolo: odată cu bisericuţa au ars şi cei 20 de
călugări ce slujeau la mănăstire, Florin Horvath punând refuzul lor de a părăsi
locaşul pe seama misiunii mult mai importante pe care aceştia o aveau: de a
apăra moaştele, aflate în beciul de sub bisericuţă.
Pe locul bisericii mistuite de
flăcări a fost construit un nou edificiu FOTO www.wikipedia.org Moaştele ar fi
ajuns, apoi, la Şinca, iar mai apoi la Curtea de Argeş, în timpul domniei lui
Neagoe Basarab, care a dat, la un moment dat, ordin, ca acestea să fie duse în
mare taină înapoi în Transilvania. ”... a socotit şi a ales Sfântul Ioan
Botezătorul că locul moaştelor sale sfinte este nimerit a fi în sânul
pământului ce găzduieşte seminţia neamului nostru, prea mult şi prea greu
încercat de toate relele pământului”, scrie autorul în epilog.
Cine este Florin
Horvath
În vârstă de 70 de ani, Florin
Horvath şi-a început cariera ca pilot militar, după care a lucrat în industria
zălăuană. „O lacrimă pentru Măria Sa”, carte
apărută în 1987, a însemnat debutul literar al lui Florin Horvath, debut
care s-a bucurat de premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Cel mai bun roman
istoric“. Un alt roman istoric al său,
„Voievodul Albastru”,a obţinut
premiul „Duiliu Zamfirescu al Uniunii Scriitorilor, în 2001, iar în 2009 a
publicat „Un templier la Sarmisegetusa”,
urmate de „Ultimul festin” şi „Vecernie la amiază”. În calitatea sa de membru al Ordinului
Cavalerilor Templieri (unde avea la un moment dat rang de prior) şi al
Francmasoneriei, Florin Horvath a publicat şi studii de specialitate despre şi
pentru aceste organizaţii: „Coroana celor şapte mari maeştri” (2001),
„Îndreptar franc masonic” (2004), „125 de ani de lumini şi umbre în
francmasoneria românească” (2005), „Legenda lui Zalmoxis”.
Citeste mai mult: adev.ro/nq4geq
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu