6/19/2015

Un cavaler templier susţine că moaştele Sfântului Ioan Botezătorul s-ar afla în România

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !
Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul au fost aduse în România în jurul anului 1200 şi se află şi acum pe teritoriul ţării: aceasta este concluzia celui mai recent roman istoric lansat de scriitorul sălăjean Florin Horvath, subiectul cărţii redând, în proporţie covârşitoare asigură autorul, adevărul istoric, aşa cum a reieşit el din documentele studiate. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Invenţie clujeană: „codolata“, ciocolata cu ulei de cod, desertul care... Ciobanul Bucur sau turnul Curţii Domneşti? Numele oraşului Bucureşti, ... Suferinţele ţăranului român din Ardeal, sub biciul maghiar şi jugul au... 

Cartea, intitulată ”Umbrele nevăzutului”, ne provoacă la un exerciţiu de credinţă, urmărind parcursul moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul, pe durata a mai bine de 2.000 de ani. ”Am dat, întâmplător, peste un act de danie al lui Neagoe Basarab, care vorbeşte despre cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul, danie în favoarea mănăstirii Dionisiu de pe Muntele Athos. Aşa a apărut prima întrebare: de unde şi până unde capul Sfântului Ioan Botezătorul, când ştim că la mănăstirea de pe Muntele Athos este mâna dreaptă, şi de unde şi până unde Sfintele Moaşte în România”, îşi justifică autorul demersul de cercetare, care a început în urmă cu doi ani.



Pornind de la acel act de danie, Florin Horvath a refăcut, pas cu pas, traseul urmat de moaştele Sfântului Ioan Botezătorul. Romanul începe cu redarea contextului naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, relatat ca o poveste facil de citit, însă cu personaje şi cu acţiuni  care respectă adevărul biblic, continuă cu întâlnirea acestuia cu Mântuitorul, sfârşitul pământesc al celor doi, începând, apoi, descrierea traseului urmat de moaşte din momentul scoaterii lor din grota din Ierusalim în care fuseseră îngropate, până la aducerea lor în România. Fiecare etapă este datată fie direct, prin precizarea anului, fie indirect, prin referiri la împăraţi romani sau papi care au avut un rol în acest periplu al moaştelor. Aflăm, astfel, că prima mutare a moaştelor din grota situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt a avut loc după anul 300 d.Hr., când Elena, mama împăratului roman Constantin, a decis să modernizeze Ierusalimul şi să construiască acolo o biserică închinată Fiului Domnului. În vâltoarea lucrărilor de modernizare, doi călugări - Mihail şi Lavrenţie - dau peste moaşte, îndrumaţi chiar de Ioan Botezătorul, care i s-a arătat unuia dintre el în vis. Confirmarea că este vorba chiar despre Sfintele Moaşte vine aproape instantaneu, în momentul în care, aproape de locul cu pricina, un olog care cerşea acolo este vindecat miraculos la atingerea lor. Moaştele sunt luate cu scopul de a fi duse la Constantinopol, acolo unde împăratul Constantin construia o mare biserică, însă ajung acolo abia după 500 de ani, trecând, între timp, pe la olarul Iusuf, călugărul eretic Eustaţie şi episcopul Simeon. La Constantinopol ajung în anul 850 d.Hr, fiind depuse în Biserica Sfânta Irina, de unde sunt luate în timpul Cruciadei împotriva Constantinopolului de un cavaler al Ordinului Cistercienilor. De acest ordin se leagă, potrivit autorului, ajungerea moaştelor în România, în încercarea cavalerilor de a ascunde preţioasele odoare cât mai departe de braţul viclean al Papei Inocenţiu al III-lea, care ar fi pornit cruciada - în care au fost omorâţi mii de oameni - tocmai pentru a intra în posesia moaştelor şi care - se temeau cistercienii - nu s-ar fi dat în lături de la nimic pentru a-şi atinge râvnitul scop. Moaştele ajung în Franţa, unde cavalerii iau decizia de a le trimite ”dincolo de regatul Ungar”, în Ardeal. Ajung, mai întâi, la abaţia Igris (Ingrişul de azi, din judeţul Timiş), după care ajung la călugării de la Vetis. De aici, moaştele ajung la mănăstirile din zona Făgăraşului. 

Masacrul de la Bucium 


Autorul stăruieşte asupra unui episod tragic şi controversat din isoria Transilvaniei, în care moaştele Sfântului Ioan Botezătorul ar fi jucat un rol important. Este vorba despre masacrul de la mănăstirea Buciumi, de lângă Făgăraş, unde, la ordinul împărătesei Maria Tereza, generalul Buccow a distrus cu tunul, alături de alte 36 de locaşuri ortodoxe de la poalele munţilor, şi vatra monahală de acolo. Teribilul incident a rămas în legendă din cauza unui fapt cutremurător petrecut acolo: odată cu bisericuţa au ars şi cei 20 de călugări ce slujeau la mănăstire, Florin Horvath punând refuzul lor de a părăsi locaşul pe seama misiunii mult mai importante pe care aceştia o aveau: de a apăra moaştele, aflate în beciul de sub bisericuţă.

Pe locul bisericii mistuite de flăcări a fost construit un nou edificiu FOTO www.wikipedia.org Moaştele ar fi ajuns, apoi, la Şinca, iar mai apoi la Curtea de Argeş, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, care a dat, la un moment dat, ordin, ca acestea să fie duse în mare taină înapoi în Transilvania. ”... a socotit şi a ales Sfântul Ioan Botezătorul că locul moaştelor sale sfinte este nimerit a fi în sânul pământului ce găzduieşte seminţia neamului nostru, prea mult şi prea greu încercat de toate relele pământului”, scrie autorul în epilog. 

Cine este Florin Horvath

În vârstă de 70 de ani, Florin Horvath şi-a început cariera ca pilot militar, după care a lucrat în industria zălăuană. „O lacrimă pentru Măria Sa”, carte  apărută în 1987, a însemnat debutul literar al lui Florin Horvath, debut care s-a bucurat de premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Cel mai bun roman istoric“. Un alt roman istoric al său,  „Voievodul  Albastru”,a obţinut premiul „Duiliu Zamfirescu al Uniunii Scriitorilor, în 2001, iar în 2009 a publicat  „Un templier la Sarmisegetusa”, urmate de „Ultimul festin” şi „Vecernie la amiază”.  În calitatea sa de membru al Ordinului Cavalerilor Templieri (unde avea la un moment dat rang de prior) şi al Francmasoneriei, Florin Horvath a publicat şi studii de specialitate despre şi pentru aceste organizaţii: „Coroana celor şapte mari maeştri” (2001), „Îndreptar franc masonic” (2004), „125 de ani de lumini şi umbre în francmasoneria românească” (2005), „Legenda lui Zalmoxis”.


Citeste mai mult: adev.ro/nq4geq
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog