10/25/2015

Lupta data de demoni prin ganduri oamenilor


Sfantul Grigore Sinaitul asemana mintea omului cu o oglinda. Dupa savarsirea pacatului stramosesc mintea umana s-a spart in mii de ganduri asa cum oglinda se sparge in multime de cioburi. Astfel, Adam si Eva au parte de primele mustrari de constiinta si de primele ganduri stresante: Sunt gol! Ce ma fac? Unde ma ascund? Ce raspund lui Dumnezeu? Cum imi acopar goliciunea? Etc. Sf. Grigorie Sinaitul afirma ca noi trebuie sa ne refacem oglinda sufletului prin adunarea gandurilor. Mintea noastra are tendinta de a se risipi in multe locuri, lucruri, ganduri. Gandurile trebuie adunate si unite cu Dumnezeu. Inainte de caderea in pacat, Adam si Eva vorbeau cu Dumnezeu fata catre fata, se plimbau seara prin Gradina Raiului. Erau invesmantati in harul Sfantului Duh. Aceasta este starea de normalitate din care a cazut omul!

Sfantul Apostol Pavel indeamna crestinii: "Rugati-va neincetat!" Cu alte cuvinte mintea voastra sa alerge in permanenta la Dumnezeu! Biserica Rasariteana a dezvoltat rugaciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa". Aceasta rugaciune ajunge sa fie rostita in special de catre calugari continuu chiar si in timp ce dorm. Nu voi insista asupra ei, ci vreau sa subliniez cum ne putem ruga neincetat noi cei din lume. Mai multe despre rugaciunea mintii aici.

Sfantul Vasile cel Mare (secolul 4) indemna crestinii ca in tot ce fac sa se gandeasca la Dumnezeu: dimineata sa multumeasca ca au trecut noaptea cu bine, cand iau masa sa isi aduca aminte de Cel ce hraneste toata suflarea, cand imbraca hainele sa se gandeasca la Cel ce este daruitorul tuturor bunatatilor, cand se apuca de lucru sa ceara ajutor de sus, etc. Astfel viata crestinului va deveni o continua rugaciune!

Sfantul Antonie cel Mare, un mare pusnic din pustia Egiptului a avut o vedenie infricosatoare in Egipt: A vazut cerurile deschise iar in vazduh zburand mii de demoni intinzand si pregatind multime de curse oamenilor pentru a cadea in pacate si a-si pierde mantuirea. Uimit, el a strigat catre Dumnezeu: "Cine Doamne va putea birui toate aceste curse?" A primit raspuns de la Dumnezeu: "numai smerita cugetare". Deci doar omul smerit le va putea invinge.

Apare o noua intrebare: Ce este smerenia?

Smerenia ca si opus al mandriei si trufiei este poarta catre Imparatia Cerurilor. Incerc sa fiu cat mai concis. Omul smerit nu se lauda, are demnitatea de a-si recunoaste si asuma propiile greseli. Omul mandru va cauta mereu sa se autojustifice, sa isi arate superioritatea chiar in absenta ei. Omul smerit isi cunoaste limitele, se micsoreaza pe sine. Un om smerit se va ruga cam asa: "Doamne stiu ca sunt pacatos, ca am facut pacatul cutare si cutare, ca nu sunt vrednic de ajutorul Tau, cu toate acestea indraznesc sa te rog sa ma ajuti!". Mai multe despre smerenie aici.

Cuviosul Tadei, staretul manastirii Vitovnita povestea un caz. A venit la el o familie cu o fetita de 10 - 12 ani. Fetita i-a marturisit problema ei. Ea spunea ca isi iubeste nespus de mult parintii pentru ca si ei o iubesc mult. Vrea mereu sa ii asculte, sa ii bucure insa ii vin mereu in minte ganduri sa nu se supuna parintilor, sa nu ii asculte, sa faca mereu invers de cum spun ei. Aceste ganduri nu ii dadeau pace fetei cu toate ca ea vroia sa fie buna si ascultatoare. Concluziona parintele Tadei: Vedeti cum lucreaza duhurile din vazduhuri prin ganduri?

Intr-adevar foarte multe ganduri ne vin din afara noastra: unele de la demoni altele de la ingeri. Sufletul nostru este ca un pamant care pentru a da roade trebuie lucrat si ingrijit. Gandurile sunt semintele. In functie de ce ganduri accepti, vei avea si roade bune sau rele.

Cum recunoastem gandurile care ne vin de la demoni?

In general ele provoaca tulburare, mahnire, frica. Aceste efecte se vor simti daca omul accepta gandul rau. Spre exemplu: Un om este injurat de altcineva. Ii vine gand sa ii raspunda si el cu o injuratura. Acum omul trebuie sa hotarasca repede daca accepta gandul sau nu. Daca il accepta va rosti si el un cuvant greu. Urmeaza apoi un ping pong cu injuraturi care se finalizeaza cu o bataie. In acest caz omul a pus in practica o serie de ganduri rele ce i-au venit in minte. Toate acestea i-au creat o stare proasta de nervozitate, tulburare si poate chiar frica.

Sa luam alt exemplu: unui om ii vine in minte un gand ca a fost inselat de cineva fara a sti sigur care e adevarul. Daca accepta gandul urmeaza o tulburare a mintii. Vor veni o serie de alte ganduri negative, rele: De ce a facut asa? Sa ma razbun? Cum sa ma razbun? Am sa ii fac asa si asa... Cum a putut el sa imi faca el asa ceva? Etc.

Daca omul ar fi fost smerit in ambele cazuri nu s-ar mai fi intamplat nimic rau. In primul caz nu s-ar fi ajuns la ping pong de injuraturi si nici la bataie iar in al doilea caz la ganduri tulbure.

Sfintii Parinti ne invata sa identificam corect cine ne este cu adevarat vrajmasul. Vrajmasul nu este omul, ci diavolul. Omul care savarseste fapta rea este un nefericit inselat de diavol. Prin urmare, lupta noastra nu se face cu omul, ci cu diavolul. Trebuie sa intelegem neputinta omului. Azi a cazut el in pacat, dar maine pot cadea chiar eu! El se pocaieste de pacatul savarsit dar eu poate nu voi mai avea timp... Cel care judeca aproapele pentru pacatul savarsit, va cadea si el mai tarziu in acelasi pacat daca nu se caieste.

Am vrut sa arat ca lupta se duce de cele mai multe ori in mintea noastra. Trebuie sa invatam sa separam neghina (gandurile pacatoase) de grau (gandurile bune). Sa cultivam in viata noastra gandurile cele bune. La aceasta munca pune si Iisus Hristos umarul daca ii solicitam ajutorul. El ne-a lasat Sfintele Taine. Ma gandesc la Taina Spovedaniei in care omul isi face un reviw a vietii si a faptelor savarsite. La spovedanie se marturisesc si faptele rele dar si gandurile pacatoase pe care le-ai acceptat. De aceea se si vorbeste despre pacatele cu gandul. Gandul rau nu este socotit pacat, ci doar invoirea cu el. Nu te poti opune vantului sa bata. Gandurile vor continua sa vina. Important este daca le accepti sau nu.

Romanul are o vorba: "Pestele de la cap se impute"! Si Mantuitorul Hristos punea accentul pe gandire, demontand de multe ori multe mentalitati gresite a conationalilor Sai. Iisus a zis spre exemplu: "Ati auzit ca s-a zis celor dedemult: Sa nu savarsesti adulter! Eu insa va zic voua: cel ce se uita la femeia altuia poftindu-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui"! Iata ca pacatul ia nastere mai intai in minte, apoi daca e acceptat ajunge sa fie iubit (ajunge in inima) ulterior urmand sa fie pus in practica sau nu.

Daca acceptam ganduri rele, ne intinam mintea. Daca nu spovedim gandurile rele este ca si cum taiem buruienile dar nu le scoatem si radacinile. Gandurile rele sunt radacinile pacatului!

Prof. Iordachescu Constantin

0 comentarii:

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels