1/28/2016

Cimitirul parohial: locuri, instrainare, ordine, deshumari, constructii


Extras din Regulamentul pentru organizarea şl funcţionarea cimitirelor parohiale şi mânăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române

Capitolul al III-lea
Atribuirea locurilor de înmormântare

Art. 13 - Locurile de înmormântare din cimitirele parohiale sau mănăstireşti se atribuie prin eliberarea unui act de concesiune. Actul de concesiune dă titularului numai dreptul la folosinţa locului atribuit, care nu poate fi înstrăinat decât în condiţiile prezentului Regulament. Se interzice vânzarea locurilor concesionate. Este nulă orice convenţie privind transmiterea, cu încălcarea prezentului Regulament, a locurilor concesionate.
Art. 14 - Locurile de înmormântare în folosinţă temporară se atribuie de Consiliul parohial sau Consiliul economic al mănăstirii la rând, în ordinea cererilor şi numai la decesul persoanelor care vor fi înhumate în ele.
Locurile în folosinţă temporară nu pot ii înstrăinate în nici un fel.
Dreptul de folosinţă a acestor locuri poate fi prelungit pe un nou termen, în cazuri excepţionale, dacă cimitirul dispune de locuri de înmormântare suficiente.
Art. 15 - Atribuirea locurilor de înmormântare în folosinţă veşnică se aprobă de Consiliul parohial sau Consiliul economic al mănăstirii, la cererea solicitanţilor, în limita locurilor disponibile în cimitire.
Dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite în folosinţă veşnică se poate transmite prin donaţie si succesiune legală sau testamentară. Acolo unde locurile de înmormântare nu formează obiect de procedură succesorală, se va respecta tradiţia locală.
Donaţia locurilor de înmormântare se poate face numai între soţi sau către rudele până la gradul IV.
Locurile de înmormântare transmise prin donaţie sau succesiune sunt indivizibile
Art. 16 - Actul de concesiune a locurilor de înmormântare se eliberează pe numele titularului sau - în cazul dobândirii prin donaţie sau succesiune – pe numele dobânditorilor, la cererea lor sau a reprezentantului autorizat al acestora.
Art. 17 - Concesionarea locurilor de înmormântare se face fie cu plată, fie gratuit.
Art. 18 - Tarifele pentru atribuirea locurilor de înmormântare se vor stabili de Consiliul parohial sau de Consiliu, economic al mănăstiri, si se vor aproba de Eparhie.
Taxele pentru operaţiile de înhumare, deshumare, de întreţinere a cimitirului, şi pentru orice alte prestări de servicii în cimitir, se vor stabili de eparhia respectivă.
La cimitirele parohiale şi mănăstireşti, tarifele şi taxele nu vor putea depăşi tarifele şi taxele corespunzătoare ce se percep la cimitirele locale de stat de aceeaşi categorie.
Art. 19 - Persoanelor lipsite de posibilităţi materiale li se pot atribui gratuit locuri de înmormântare în folosinţă temporară de 7 ani.
Art. 20 - La dobândirea locurilor de înmormântare prin succesiune, soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul IV inclusiv, sunt scutite de plata oricăror tarife şi taxe către parohie sau mănăstire. Ceilalţi dobânditori vor achita parohiilor sau mănăstirilor tarifele corespunzătoare unei noi concesionări a locurilor de înmormântare ce au moştenit sau au primit prin donaţie.

Capitolul al IV-lea
Dispoziţii privind ordinea în cimitir

Art. 21 - Persoanele care vizitează cimitirele sunt obligate să păstreze liniştea, ordinea şi curăţenia.
Profanarea de morminte, distrugerea, însuşirea şi înstrăinarea oricăror obiecte sau materiale (flori, vase, cruci etc.), se pedepsesc conform dispoziţiilor legale în vigoare4.
Art. 22 - Administratorii cimitirelor vor lua toate măsurile necesare păstrării respectului cuvenit celor decedaţi.

Capitolul al V-lea
Despre înmormântări şi deshumări

Art. 23 - Orice înmormântare se face numai pe baza adeverinţei de înhumare eliberată de primăria locală.
Art. 24 - Slujba înmormântării se poate face în casa decedatului, în biserica parohială sau la capela din cimitir.
Depunerea decedaţilor se poate face în capelă sau în biserică cu excepţia cazurilor interzise de legile sanitare.
Art. 25 - Înmormântările se pot face în gropi simple, în gropi zidite, cripte şi cavouri. Gropile simple se execută la cel puţin 2 m adâncime.
Art. 26 - Mormintele pot fi deschise numai după ce au trecut cel puţin 7 ani de la data ultimei înhumări.
Deschiderea mormintelor înainte de împlinirea termenului de 7 ani se va putea face numai cu autorizaţia organelor competente, potrivit prevederilor legii şi numai în perioada de la 1 noiembrie la 31 martie.
Deshumările ordonate de procuratură sau de instanţa judecătorească vor avea loc la data fixată de aceste organe, caz în care nu mai este necesară îndeplinirea condiţiilor de timp prevăzute în alineatele precedente.
Art. 27 - Toate deshumările şi reînhumările se vor efectua sub supravegherea unui delegat al parohiei sau mănăstirii.
La deshumările ce se fac din iniţiativa parohiei ori mănăstirii, sau a organelor de stat competente, este necesar ca familia decedatului (soţ supravieţuitor, descendenţi, sau, când aceştia nu există, ascendenţi, în ordinea stabilită de legiuitor), să fie încunoştinţată în prealabil pentru a trimite un reprezentant al său. Încunoştinţarea familiei se face, cu cel puţin 30 de zile înainte, prin scrisoare recomandată adresată unuia dintre membri acesteia, la ultimul său domiciliu cunoscut, prin publicarea într-un ziar cotidian şi prin afişare cu cel puţin 90 de zile înainte, la sediu cimitirului şi la cancelaria parohiei sau mănăstirii. Pentru deshumările ce se fac din ordinul procuraturii sau instanţei judecătoreşti, încunoştinţarea familiei se face doar prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 3 zile înainte de data fixată pentru deshumare.
Toate deshumările şi reînhumările vor fi consemnate de către delegatul parohiei sau mănăstirii în registrul de evidenţă al cimitirului, unde, pe lângă acesta, va semna reprezentantul organului de stat care a efectuat deshumarea. Dacă familia decedatului a fost încunoştinţată regulamentar, dar nu s-a prezentat la deshumare nici un reprezentant al acesteia, delegatul parohiei sau mănăstirii va menţiona în registru şi lipsa acestui reprezentant.
Art. 28 - Potrivit tradiţiei ortodoxe, osemintele deshumate vor fi reînhumate în acelaşi loc de înmormântare din care au provenit.
În cazul osemintelor deshumate pentru înmormântarea unui alt decedat în acel loc, reînhumarea lor se va face deodată cu noua înmormântare.
Dacă cimitirul are amenajate osuare sau cavouri comune, osemintele deshumate dintr-un loc de înmormântare a cărui folosinţă a încetat, vor fi depuse în acestea.

Capitolul al VI-lea
Dispoziţii cu privire la construcţii, alte lucrări sau plantaţii

Art. 29 - În cimitirele parohiale sau mănăstireşti, orice construcţie funerară (cavouri, cripte etc.), se va putea executa numai după obţinerea aprobării eliberată în acest scop de Consiliul parohial s-au Consiliul economic al mănăstirii, precum şi a autorizaţiei organului competent de stat, cu excepţia aşezării pe morminte a crucilor simple şi a oricăror semne funerare din lemn, pentru care este suficient a se încunoştinţa dinainte administraţia cimitirului.
Pe locurile de înmormântare în folosinţă temporară este permisă numai amplasarea crucilor şi a altor însemne funerare din lemn, precum şi executarea de borduri simple. Construcţiile funerare trebuie să respecte întocmai condiţiile prevăzute în documentaţia tehnică, autorizaţia de construcţie şi aprobarea de executare a lucrării.
Art.30 - La executarea lucrărilor de construcţie în cimitire, se vor proteja mormintele şi construcţiile învecinate, spaţiile verzi şi căile de acces.
La locul construcţiei se va aduce material pregătit şi numai în cantităţile necesare executării lucrării în acea zi.
Transportarea materialelor de construcţie în cimitir se va face cu grijă, spre a nu deteriora mormintele sau aleile.
Orice stricăciune va fi suportată de beneficiarul lucrării.
Art. 31 - Construcţiile care prezintă valoare istorică sau arhitectonică nu pot fi demolate, transformate, reparate etc., decât cu aprobarea Eparhiei şi cu avizul prealabil al organului de Stat
competent.
Art. 32 - Persoana al cărei drept de folosinţă a locului de înmormântare a încetat, are dreptul să-şi ridice de pe locul respectiv, după ce a înştiinţat parohia sau mănăstirea, toate construcţiile şi bunurile ce-i aparţin.
Dacă în termen de 90 de zile de la încetarea dreptului de folosinţă, construcţiile şi bunurile existente pe acel loc de înmormântare nu au fost ridicate de către fostul titular sau moştenitorii săi, acestea devin bunuri părăsite şi trec ca atare în proprietatea parohiei sau mănăstirii.
Art. 33 - Consiliul parohial şi Consiliul economic la mănăstiri au dreptul ca - pe cheltuiala celor în culpă - să demoleze orice construcţie funerară sau să desfiinţeze orice plantaţie, dacă acestea au fost executate cu încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament.

Capitolul al VII-lea
Încetarea dreptului de folosinţă a locurilor de înmormântare

Art. 34 - Concesionarea locurilor de înmormântare în folosinţă temporară încetează:
a) la împlinirea perioadei de 7 ani ce se socotesc:
- de la data emiterii actului de atribuire:
- de la data decesului ultimului dintre soţii ce vor fi înhumaţi în acel loc - dacă aşa s-a stabilit în înţelegerea scrisă făcută în prealabil cu parohia sau mănăstirea;
b) la expirarea termenului de prelungire a folosinţei, ce a fost acordat în condiţiile art.14, al. 3.
Concesiunea locurilor de înmormântare în folosinţă pe perioadă veşnică încetează la anularea actului de concesiune potrivit art. 35-38 şi 40 din prezentul Regulament.
Art. 35 - Menţinerea în stare de neîngrijire a construcţiilor funerare, împrejmuirilor şi mormintelor, dovedeşte lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare şi poate atrage anularea actului de concesiune.
La aceleaşi efecte juridice conduc si următoarele situaţii:
a) titularul a renunţat în scris la dreptul său de concesiune;
b) parohia sau mănăstirea a acceptat donaţia făcută lor de către titularul dreptului de concesiune;
c) titularul a decedat fără a avea moştenitori;
d) titularii sau dobândirii prin moştenire ori donaţie a dreptului de concesiune nu au voit să achite tarifele şi taxele la care erau obligaţi potrivit art.18 şi 20.
Art. 36 - Starea de părăsire sau degradare se stabileşte de către Consiliul parohial sau Consiliul economic al mănăstirii, care verifică anual starea locurilor de înmormântare şi încheie un proces-verbal de constatare ce se înscrie în registrul de evidenţă al cimitirului
Pe baza acestor constatări se va întocmi anual tabelul concesionarilor care au lăsat în părăsire locurile de înmormântare şi care vor cuprinde: numele, prenumele şi domiciliu, concesionarului, parce1a, rândul şi numărul locului şi anul din care a început perioada de lăsare în părăsire. În tabel se va indica şi data la care s-a făcut cunoscut concesionarilor de a-şi respecta obligaţiile ce le revin potrivit prezentului Regulament, atrăgându-li-se atenţia că nerespectarea obligaţiilor regulamentare poate atrage anularea actului de concesiune.
Tabelul va fi afişat timp de 30 de zile la sediul cimitirului şi Cancelariei parohiei sau mănăstirii, făcându-se menţiune despre aceasta în registrul de evidenţă al cimitirului.
Art. 37 - La începutul fiecărui an se va întocmi, separat, lista locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze, deoarece concesionarii le-au lăsat în părăsire o perioadă mai mare de 7 ani consecutiv. Lista va conţine parcela, rândul şi numărul locului de înmormântare, numărul şi data actului de concesiune ce urmează a fi anulat, precum şi numele şi prenumele concesionarului. În final, concesionarii vor fi invitaţi să se prezinte de îndată la administraţia cimitirului pentru clarificarea situaţiei locurilor de înmormântare ce posedă.
Această listă se va afişa timp de 90 de zile la sediul cimitirului şi la Cancelaria parohiei sau mănăstirii, întocmindu-se procese-verbale care vor fi înscrise în registrul de evidentă al cimitirului.
După afişare, parohia sau mănăstirea are obligaţia să înştiinţeze pe concesionari prin scrisoare recomandată, la ultimul domiciliu cunoscut, despre situaţia locurilor lor şi să publice într-un ziar cotidian lista locurilor de înmormântare a căror concesiune urmează să se anuleze.
Art. 38 - În cazul când titularul concesiunii nu se prezintă la administraţia cimitirului în termen de 90 de zile de la data afişării şi încunoştinţării prin scrisoare recomandată şi prin publicare în ziar, sau - în acelaşi termen - nu va clarifica situaţia locului său de înmormântare, actul de concesiune va fi anulat de către Consiliul parohial sau Consiliul economic al mănăstirii, după verificarea dovezilor de îndeplinire a formalităţilor prevăzute mai sus.

Capitolul al VIII-lea
Reglementarea unor situaţii speciale

Art. 39 - In cimitirele parohiale ortodoxe pot fi înmormântaţi şi decedaţi neortodocşi dacă, cultul de care au aparţinut nu are cimitir propriu şi dacă nu există cimitir comunal. înhumarea acestora se va face în parcele separate, stabilite de Consiliul parohial. Cu prilejul înmormântării decedaţilor neortodocşi este interzisă, în incinta cimitirului, orice manifestare de prozelitism. Tarifele şi taxele datorate de beneficiarii neortodocşi vor fi aceleaşi cu cele ce se achită de către ortodocşi.
Art. 40 - Datorită caracterului de bunuri sacre ale cimitirelor parohiale şi mănăstireşti, precum şi destinaţiei lor arătată în art.5, dacă unul dintre concesionarii unui loc a trecut de la cultul creştin ortodox la un alt cult, nu mai poate fi înmormântat între decedaţii ortodocşi şi pierde dreptul său de concesiune asupra acelui loc de înmormântare, iar la decesul său se va proceda potrivit art. 39.
Dacă concesionarul unic sau totalitatea concesionarilor unui loc de înmormântare renunţă la confesiunea ortodoxă prin trecerea la alt cult, dreptul de concesiune încetează. In acest caz, la cimitirele parohiale ei pot primi în schimb - dacă există posibilităţi - un alt loc de înmormântare din parcelele rezervate înmormântării decedaţilor neortodocşi.

Capitolul al IX-lea
Dispoziţii finale

Art. 45 - Consiliul parohial şi Consiliul economic la mănăstiri, au obligaţia de a încerca rezolvarea prin bună înţelegere a litigiilor ivite în legătură cu concesiunea şi folosirea locurilor de înmormântare. în caz de nereuşită, părţile vor fi îndrumate să se adreseze Consiliului eparhial.
Art. 46 - Prezentul Regulament, votat de Adunarea Naţională Bisericească în şedinţa din 11 decembrie 1977, întră în vigoare pe data aprobării lui de către Departamentul Cultelor.
Pe aceeaşi dată se abrogă toate Regulamentele cimitirelor parohiilor şi mănăstirilor ortodoxe, precum şi orice alte dispoziţii contrarii.

0 comentarii:

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels