Cel dintâi şi cel mai însemnat
scop al căsătoriei este ajutorul reciproc al soţilor spre îndumnezeire,
întocmai după cum i-a zis Dumnezeu lui Adam: „Nu este bine să fie omul singur,
să-i facem ajutor asemenea lui (κατ᾿ αὐτόν)” (Facere 2:18); cu alte cuvinte,
cineva ca el – o fiinţă omenească, fiindcă Dumnezeu putea face un animal care
să-i slujească lui Adam. Dar Scriptura zice κατ᾿ αὐτόν – asta înseamnă cineva
asemenea lui Adam, la fel ca Adam. Aşadar, o fiinţă omenească 100%, un ajutor
lui Adam. Ajutor pentru ce? Să se mântuiască şi să ajungă la îndumnezeire.
Acesta-i cel dintâi scop al căsătoriei.
Ca moştenitori ai firii căzute a
lui Adam, al doilea scop al căsătoriei, după cum zic Sfinţii Părinţi, este
liniştirea imboldurilor sexuale: să-i ferească pe oameni să cadă în păcatul
curviei.
Adesea le sugerez proaspeţilor
căsătoriţi şi tuturor cuplurilor să aibă scris deasupra patului, în dormitor,
stihul Sfântului Pavel despre adevărata dragoste din capitolul 13 al Întâii
Epistole către Corintheni: în elină, „Ἡ ἀγάπη οὐκ ἀσχηµονεῖ,” care s-a tradus:
„Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”2 (I Corinteni 13:5). Îngăduiţi-mi să vă
tâlcuiesc acest cuvânt rostit în bogata limbă grecească: dragostea nu face
lucruri urâte! Iar lucrurile urâte sunt comportamentele perverse şi nefireşti –
din pricina lor mulţi oameni mă întreabă: „Putem ţine icoane în dormitor?”
Socotiţi că Hristos, Maica Domnului, Sfinţii nu vă vor putea vedea dacă aşezaţi
icoanele pe peretele exterior, în afara dormitorului, în camera alăturată? Nu-i
ăsta oare clasicul comportament de struţ, când struţul îşi ascunde capul în
nisip şi crede că atunci nu-l mai vede nimeni? Când oare vom înceta să mai
gândim aşa?…
Deci căsătoria nu este defel un
păcat, doar că fecioria este mai bună. Fecioria e mai presus pentru că-i o
virtute şi e voia cea dintâi a lui Dumnezeu; căsătoria îşi are şi ea locul său,
ca a doua voie a lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu a binecuvântat amândouă stările şi
ne putem mântui în oricare dintre ele, fără nici o îndoială!
Este o virtute dacă sunteţi
căsătoriţi şi doriţi amândoi să vă înfrânaţi pentru o vreme. Duhovnicul care
v-a zis: „Nu vă îngădui să vă împărtăşiţi pentru că nu mai faceţi copii” crede
că rostul principal al căsătoriei este procreaţia sau naşterea de prunci, dar
greşeşte. Naşterea de prunci este abia al treilea scop al căsătoriei.
Autor: Arhimandritul Athanasie Mytilineos, noul Hrisostom
Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/2013/02/01/o-perspectiva-duhovniceasca-a-legaturilor-dintre-soti-ii/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu