5/15/2016

Fericirea dintr-o altă perspectivă


Am pus unor clase un filmuleţ numit Validation. Se gaseşte pe youtube. Acest filmulet mi-a ridicat o întrebare care m-a frământat câteva zile la rând: Ce mă face pe mine fericit?

Mulţi caută fericirea în mâncare, băutură, sexualitate, petreceri, avuţii însă nu o găsesc.

Fericirea mea în ce se gaseşte? Am trăit de atâtea ori acest minunat sentiment al fericirii dar cu toate acestea nu îmi făcusem o idee prea clară despre ce înseamnă cu adevarat fericirea pentru mine.

De multe ori, ajungând acasă după o zi grea, copiii îmi săreau după gât îmbrăţişându-mă şi oferindu-mi cele mai gingaşe zâmbete. Se risipeau imediat orice gânduri negative şi mă linişteam. Simţeam că bucuria lor era bucuria mea, fericirea lor era fericirea mea.

Erau bucuroşi să mă revadă. Se bucurau sincer şi atunci când nu le aduceam nimic dar şi când le aduceam un mic cadou. Nu vă gândiţi la jucării scumpe! Ei se bucură şi de o pungă cu pufuleţi în schimbul căreia sunt dispuşi să iţi ofere cei mai dulci pupici ce îţi îndulcesc viaţa. Aşadar, copiii mei sunt bucuria mea!

Dar eu am doar 3 copii? Am atâţia elevi de care mă bucur zilnic! Bucuria lor e bucuria mea! Fericirea lor e fericirea mea! Ce fericire trăiesc când dialogurile cu elevii mei sunt sincere şi pline de viaţă!!!
Iisus a zis: "Mai fericit este a da, decât a lua" (Fapte 20, 35). Într-adevar, când fac milostenie  simt bucurie! Însă milostenia nu este numai cea materială! Dăruim adesea şi frânturi din sufletele noastre! Dăruim iubire! Dăruim fericire! Dăruim din noi ce avem mai bun. Un cuvânt bun, o îmbrăţişare poate conta mai mult decât un ajutor financiar sau material.

Îmi vine în gând o întâmplare trăită şi povestită de Părintele Arsenie Papacioc. El s-a întâlnit cu un sărac care i-a cerut milostenie. Neavând bani la el i-a zis:
- Din ce am, aceea îţi dau!
Şi i-a întins o mână caldă şi l-a îmbrăţişat!
Săracul i-a zis:
- Părinte, de mult nu am mai primit aşa milostenie!

Ce fericire simţim când iubim şi când suntem iubiţi!!!
Ajungem la îndemnul lui Hristos: "Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,39)! Iubirea aduce fericire!

Dar oare ce este acesta minunată trăire? Ce este iubirea? Nu punem însă bine întrebarea! Nu CE este iubirea, ci ne întrebăm CINE este iubirea? Răspunsul îl găsim la Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Aşadar, dacă vrei să fii fericit, trebuie să trăieşti în Dumnezeu!

Dar oare, numai cei credincioşi trăiesc sentimentul iubirii? Ateii sau cei care nu au comuniune cu adevăratul Dumnezeu nu cunosc iubirea?

Cu adevărat o cunosc! Însă o cunosc în parte, nu deplin! Dumnezeu împărtăşeşte harul Său dumnezeiesc tuturor, însă nu toţi îl percep la fel! Dumnezeu „face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni” (Matei 5, 45), spune Hristos. Însă lumina nu poate fi zărită de cei orbi! Ei nu o percep! Pot simţi însă căldura soarelui dar nu percep lumina! La fel şi cei necredincioşi trăiesc căldura iubirii, dar nu percep lumina dumnezeirii ce insoţeşte căldura şi este strict legată de aceasta!

Să rămânem în Hristos şi cu Hristos pentru a vedea "lumina cea adevărată şi a primi Duhul cel ceresc", după cum mărturisim în Sfânta Liturghie după ce ne-am împărtăşit!

Lumina lui Hristos să lumineze minţile şi inimile noastre, umplându-le cu căldura harului divin pentru a afla fericirea cea adevarată care este în Hristos Domnul! Amin!

Prof. Iordăchescu Constantin


0 comentarii:

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels