6/16/2016

Sentinta lui Pilat din Pont


Este un apocrif relativ modern, poate de aceea nu si-a gasit loc in culegerile de scrieri apocrife editate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar in titlu se spune ca a fost descoperita - in unele versiuni - in 1400, in altele, in 1580.

Gaster n-o cunoaste in literatura romaneasca decat din textul modern, tiparit la un loc cu Minunile sfantului Sisoe. Asupra originalului, el face urmatoarea presupunere: "In literatura romaneasca pretinde acel apocrif sa fi fost tradus din greceste. Prototipul grecec se pare a fi fost textul publicat de Steph Leucadios (Silogi, Athena, I, 1838, p. 3)".

Textul romanesc circula insa cu mult inainte in copii manuscripte. In Biblioteca Academiei Romane se gasesc mai multe asemenea msse., dintre care unul, nr. 4700, de pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, are originalul grecesc in paralela, precum urmeaza (f. 45 r.):

"Iata hotararea cea data asupra Mantuitorului nostru, care in orasul Achilliei s-au aflat intr-un sicriu de fier, intru carele era un alt sicriu de minunata marmora, avand inlauntru incuiata hotararea aceasta scrisa evreieste pe membrana, care aducandu-sa in imparateasa oraselor, adica la Tarigrad, la anul 1580 de la Hs. fiind atuncea patriarh intru dansa Ieremia, s-au talmacit elineste si iaste, intru acest feliu."

Arhetipurile grecesti din sec. al XVII-lea - poate primele, fiindca dupa cum s-a spus mai sus, prototipul nu pare mai vechi de secolul al XVI-lea - s-au gasit de Lambros in bibliotecile Muntelui Athos. O copie de pe acestea va fi fost adusa de calugarii greci sau poate chiar de calugarii romani de la Muntele Athos, in manastirile noastre si tradusa probabil in secolul al XVIII-lea.

Sentinta incepe, fireste, cu data:

"La al saptesprezecelea an a lui Tiberie, Tesariului, imparatului romanilor... in a douazeci si una olimpiada... pe vremea eparhiilor norodului romanilor a lui Lukie Pizoniul si a lui Marcu Pisoniu... cand ocarmuia cetatea Ierusalimului prea puternicul ighemon Pilat..."

Urmeaza apoi sentinta:

"Eu Pontie Pilat, ighemonul, cu puterea imparatiei romanilor, in domnescul divan, judec si hotarasc la moarte pe Iisus, ce sa zice de multime Hristos Nazarineanul, de patrie Galilean..."

Motivele condamnarii:

"pentru ca s-au adunat cu mare numar de bogati si de saraci si nu au incetat de a pricinui tulburari intru toata Iudeea, facandu-sa pre sinesi Fiul lui Dumnezeu si imparat al lui Israil, avand inca indrazneala de a intra cu stalpari... ca un Domn, in Ierusalim, in sfanta biserica."

Oranduieste apoi ca sutasul Corint Cornelie sa conduca pe Mantuitorul "intre doi talhari ucigasi, legat, batut, cu porfira imbracat, cu cununa de spini incununat", cu crucea pe umar, "la muntele ce se numeste Kalvarion". Se adauga apoi inscriptia ce trebuia pusa in trei limbi: "elineste, romaneste si evreieste" si se incheie, in sfarsit, cu semnatura lui Pilat si a "boierilor sai". In ms. 4700, textul grecesc si cel romanesc sunt insotite de o serie de note, dintre care una interesanta, la numele "Kalvarion". Ni se spune anume ca muntele se mai numea si "locul capatanii", pentru ca se gaseau acolo intotdeauna imprastiate capatanile facatorilor de rele decapitati. Dar alaturi de aceasta explicare, apare alta mai interesanta pentru noi - fiindca sta in legatura cu folclorul si arta religioasa - a monahului Epifanie: "Dedesupt la Golgotha este biserica mica a lui Adam si intru dansa era capatana lui supt daramatura Golgothei, deci dintru aceasta s-a numit locul capatanei". Aceasta nota este o reminescenta despre legenda lemnului crucii si capul lui Adam, legenda de care ne-am ocupat (cf. si vol. I, p. 155) si care ne lumineaza unul din motivele cele mai raspandite in iconografia noastra religioasa: capul lui Adam zugravit aproape intotdeauna sub crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul, pentru ca sangele Domnului, revarsandu-se peste capul primului om, sa-l ispaseasca de pacatul primitiv.


Sursa: N. Cartojan, Cartile populare in literatura romaneasca, Vol II - Epoca influentei grecesti, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974, p.108-111



Procla, sotia lui Pilat si vita de vie



In apocriful analizat mai sus, se vorbeste despre Procla, sotia lui Pilat, care crezuse in Mantuitorul si careia Dumnezeu i-a luat sufletul odata cu moartea sotului ei. Paradosis Pilati nu lamureste insa imprejurarile in care Procla a fost adusa sa creada in puterea divina a Mantuitorului. Explicarea acestui moment important din viata Proclei, pus in legatura cu vita de vie, o aflam intr-un vechi text romanesc despre care a mai fost vorba pana...


Condamnarea lui Pontiu Pilat de catre Cesarul Romei



Mai veche decat apocriful precedent este scrisoarea lui Pilat catre Tiberiu (sau Claudiu), Cesarul Romei, care ni s-a pastrat sau incorporata in versiunea latina a Evangheliei lui Nicodim, sau adaugata la sfarsit, in versiunea greceasca, sau independent de Evanghelia lui Nicodim, ca un opuscul de sine statator. De scrisoarea lui Pilat catre Cesarul din Roma prin care-l vesteste de condamnarea Mantuitorului in urma staruintelor norodului...


Sentinta lui Pilat din Pont



Este un apocrif relativ modern, poate de aceea nu si-a gasit loc in culegerile de scrieri apocrife editate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar in titlu se spune ca a fost descoperita - in unele versiuni - in 1400, in altele, in 1580. Gaster n-o cunoaste in literatura romaneasca decat din textul modern, tiparit la un loc cu Minunile sfantului Sisoe. Asupra originalului, el face urmatoarea presupunere: "In literatura romaneasca pretinde...


Disputa lui Iisus cu Satana



Aceasta legenda se pastreaza in Biblioteca Academiei Romane in codicele nr. 130, f.93. manuscriptul de origine ardeleneasca a fost daruit Academiei de V. Mangra in 1895 si dateaza din sec. XVIII. Legenda, care este o copie dupa un text mai vechi poarta titlul: "Invataturi can(d) s-au pricinuitu S[tanacu Dumnezeu". Punctul de plecare al acestei legende apocrife este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap.4, 1-12), care povesteste ca, dupa...

Scrisoarea lui Pilat catre Tiberiu, imparatul Imperiului Roman


Raportul este scris de Pilat (guvernatorul Iudeii) catre  Tiberiu (imparatul Imperiului Roman) imediat  dupa Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos             Raportul lui Pilat a fost găsit în una din  bibliotecile Vaticanului de către un student  german care se afla la Roma pentru studii  teologice. Dar studentul acesta nu l-a  găsit prea important...


0 comentarii:

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels