10/30/2016

Film documentar despre orasul Ierusalim

Niciun comentariu:
Va invitam intr-un pelerinaj video in orasul Ierusalim!

10/26/2016

Cerere pentru participare la ora de religie 2016-2017 word si pdf

Niciun comentariu:

Puteti descarca intreg documentul de aici:

10/21/2016

Vacanta de toamna in invatamantul primar si prescolar 2017

Niciun comentariu:
Între 29 octombrie 2016 – 6 noiembrie 2016 clasele din învăţământul primar şi învăţământul preşcolar vor fi în vacanţă.

10/16/2016

Rostul jertfirii pe Cruce a Mantuitorului Iisus Hristos

Niciun comentariu:



In Vechiul Testament este descris:
Blestemat tot cel spanzurat (rastignit) pe lemn” (Deuteronom 21, 23).

Termenul de spanzurat folosit aici, nu este doar in intelesul de azi: se atarna o funie legata de un copac si de ea este spanzurat omul. Intelesul folosit este de rastignit, atarnat pe lemn.

Rastignirea era o pedeapsa practicata inca din vechime. Este mentionata si in cartea a 5 a a profetului Moise in Deuteronom. Era considerata drept cea mai umilitoare moarte. Mureau astfel talharii,ucigasii, oamenii foarte periculosi. Se considera ca se abate un blestem asupra celui condmnat la o astfel de moarte.

Existau mai multe feluri de cruci:
1.                  I – sub forma de stalp sau teapa
2.                  T – crucea Sfantului Antonie                   
3.                  X – Crucea Sfantului Andrei                       
4.                  + – crucea lui Iisus

Astfel, CRUCEA devine
·                    din OBIECT DE TORTURA –  “arma impotriva diavolului”
·                    din blestem                           –  binecuvantare
„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouăcă se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

De ce Crucea devine “arma impotriva diavolului”? De ce fuge diavolul de Cruce?
Pentru ca:
1.                  “Inchinandu-ne Crucii, ne inchinam Celui rastignit pe ea” spunea Parintele Dumitru Staniloae. Prin urmare, diavolul fuge de Iisus pe care nu il suporta.
2.                  Crucea atat ca obiect dar si ca semn ii aminteste diavolului de marea pacaleala pe care si-a luat-o. El a considerat ca va scapa de Iisus cum a scapat si de prorocii Vechiului Testament ridicand pe popor impotriva Lui si prin moarte oprindu-L sa mai vorbeasca. Iisus patimeste ca un muritor, moare ca un om, se coboara in iad ca orice suflet insa se coboara si intru slava Sa dumnezeiasca. Zic foarte frumos cantarile invierii: “iadul vazandu-Te s-a cutremurat”, “portile iadului le-ai sfarmat Doamne si incuietorile le-ai frant”, “iadul a fost pradat”. Iisus prin urmare, intra cu lumina Sa dumnezeiasca, luminand intunericul iadului. Ia sufletele dreptilor Vechiului Testament si sufletele paganilor care au dus o viata morala si le muta in rai. Primul suflet care intra in Rai este a talharului care s-a cait pe cruce si caruia Iisus i-a fagaduit intrarea in rai chiar in ziua mortii. Dupa cum va amintiti din lectiile trecute, Raiul a fost inchis in urma pacatului stramosesc. Din  aceasta cauza nimeni nu se mantuia. Mergeau in iad chiar si sufletele dreptilor. Ei nu se impartaseau aici de chinurile pacatosilor. Chinul lor era imposibilitatea de a sta in comuniune cu Dumnezeu pe care l-au iubit si slujit in toata viata lor. Este ca si cum mama ta mult iubita este plecata in strainatate si nu o poti vedea, imbratisa, nu ii poti auzi glasul cel dulce, nu poti sta cu ea in comuniune.

In Vechiul Testament la Templul Sfant din Ierusalim in Sfanta Sfintelor se aducea jertfa de catre arhiereu o singura data in an un miel alb, fara nici o pata, fara nici un defect corporal. Jertfa se aducea spre iertarea pacatelor poporului. Aceasta jertfa prefigura jertfa lui Iisus, care nu avea nici un pacat si nici un defect corporal. Era un om integru din punct de vedere sufletesc si trupesc. El era Mielul lui Dumnezeu dupa cum il numea Isaia si dupa cum il identificase Sfantul Ioan Botezatorul: “Iata mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii”.

Foarte frumos spun Parintii Bisericii ca Iisus “intinzand mainile pe Cruce, a imbratisat lumea”.

Sf. apostol si evanghelist Ioan subliniaza: “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3, 16).

Iubirea cea adevarata este o iubire jertfelnica. O mama care isi iubeste copilul se jertfeste pentru el, un prieten adevarat ar face orice pentru prietenul sau.

“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire”. (I Ioan 4, 8)

Prin jertfa Sa pe Cruce, Dumnezeu a demonstrat practic iubirea Sa cea mare pentru lume. 




Sursa articolului: http://didacticaortodoxa.blogspot.ro/2016/10/jertfa-pe-cruce-mantuitorului-clasa-11-a.html

Invierea Mantuitorului intre realitate si fictiune

Niciun comentariu:


Crucea atat ca obiect dar si ca semn ii aminteste diavolului de marea pacaleala pe care si-a luat-o. El a considerat ca va scapa de Iisus cum a scapat si de prorocii Vechiului Testament ridicand pe popor impotriva Lui si prin moarte oprindu-L sa mai vorbeasca. Iisus patimeste ca un muritor, moare ca un om, se coboara in iad ca orice suflet insa se coboara si intru slava Sa dumnezeiasca. Zic foarte frumos cantarile invierii: “iadul vazandu-Te s-a cutremurat”, “portile iadului le-ai sfarmat Doamne si incuietorile le-ai frant”, “iadul a fost pradat”. Iisus prin urmare, intra cu lumina Sa dumnezeiasca, luminand intunericul iadului. Ia sufletele dreptilor Vechiului Testament si sufletele paganilor care au dus o viata morala si le muta in rai. Primul suflet care intra in Rai este a talharului care s-a cait pe cruce si caruia Iisus i-a fagaduit intrarea in rai chiar in ziua mortii. Dupa cum va amintiti din lectiile trecute, Raiul a fost inchis in urma pacatului stramosesc. Din  aceasta cauza nimeni nu se mantuia. Mergeau in iad chiar si sufletele dreptilor. Ei nu se impartaseau aici de chinurile pacatosilor. Chinul lor era imposibilitatea de a sta in comuniune cu Dumnezeu pe care l-au iubit si slujit in toata viata lor. Este ca si cum mama ta mult iubita este plecata in strainatate si nu o poti vedea, imbratisa, nu ii poti auzi glasul cel dulce, nu poti sta cu ea in comuniune. Prin moartea pe Cruce, Iisus s-a pogorat cu sufletul in iad in slava Sa dumnezeiasca de unde a scos sufletele dreptilor din vechime pe care le-a mutat in Rai.

Acum apare o intrebare: De ce a mai fost nevoie ca Iisus sa invie din morti? A redeschis Raiul! De ce a trebuit sa revina pe pamant?

El revine pe pamant, invie din morti nu pentru ca sa faca in ciuda evreilor care L-au omorat, ci pentru a finaliza opera Sa mantuitoare. Ce anume mai avea de facut?

1.              Trebuia sa indumnezeiasca firea umana la gradul cel mai inalt. Astfel, il vedem dupa invierea Sa ca intra cu trupul prin usile incuiate la apostoli, dispare din mijlocul ucenicilor Luca si Cleopa, mananca cu ucenicii dar nu are nevoie de hrana. Toate acestea ne arata ca trupul lui Iisus dupa inviere a capatat noi caracteristici. La fel vor fi si trupurile tuturor oamenilor dupa invierea cea de obste dupa Judecata de Apoi.
2.              Trebuia sa-si ridice trupul la cer.
3.              Trebuia sa intareasca apostolii in credinta. Acestia era inchisi de frica iudeilor. Erau extrem de speriati deoarece le era frica sa nu fie si ei ucisi. Ce curaj ar fi avut apostolii sa propovaduiasca evanghelia?
4.              Trebuia sa le dea apostolilor puterea preotiei. Cand se arata apostolilor El le spune asa:
21.       Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22.       Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23.       Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
(Ioan 20, 21-23)
Prin aceasta hirotonie, apostolii si urmasii lor devin conductori ai harului Sfantului Duh. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea foarte frumos: “Dumnezeu se foloseste de mainile si gura preotului pentru ca sa trimita harul Sfantului Duh in lume”.

Prima hirotonie a apostolilor in treapta diaconei este relatata de evanghelistul Matei la capitolul 10:
1.              Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
Hirotonia in treapta preotiei a fost dupa invierea Sa din morti cum am vazut mai sus.
Hirotonia in treapta arhieriei a fost la pogorarea Sfantului Duh.
5.              Trebuia sa dea apostolilor directivele sau misiunea pe care o aveau de indeplinit:

18.       Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19.       Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20.       Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
(Matei 28, 18-20)

Invierea lui Iisus a fost pusa la indoiala inca de la inceput.

1.              TEORIA INSELACIUNII. Citim in evanghelie ca arhiereii si batranii au dat bani multi ostasilor pentru a sustine ca apostolii au furat trupul lui Iisus pe cand ostasii dormeau.
11.       … iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12.       Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
13.       Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14.       Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15.       Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
(Matei 28. 11-15)
O astfel de neglijenta in vremea aceea era pedepsita foarte aspru, chiar cu moartea! Iata insa ce influenta aveau arhiereii si batranii poporului in fata lui Pontiu Pilat ca dupa ce ii mituiesc pe soldati, reusesc sa ii scoata nevinovati in fata autoritatilor.
Apostolii nu aveau cum sa fure trupul mort a lui Iisus deoarece ei erau foarte speriati si le era frica sa nu fie ucisi.  Ce ar fi putut face apostolii cu acest trup si la ce le-ar fi folosit? Avea rost sa fure trupul cand moartea Invatatorului lor le zdruncinase credinta in dumnezeirea Lui? Apostolii nu ar mai fi avut puterea launtrica, nici entuziasmul ca sa propovaduiasca in numele unui mort. Nu ar mai fi fost in stare nici sa rabde inchisoare si chiar moartea.

2.              IPOTEZA MORTII APARENTE. Iisus s-ar fi aflat intr-o moarte clinica, intr-un fel de lesin din care si-a revenit si a iesit din mormant. Acest fapt cade deoarece:
a.              Ostasii romani au zdrobit fluierele picioarelor celor 2 talhari pentru a le grabi moartea, mai putin pe ale lui Iisus care murise. Confirmarea mortii a venit in momentul cand la impungerea cu sulita de catre sutas, din coasta lui Iisus a curs sange si apa. Aceasta era dovada clinica a mortii unui om in acea vreme. Sangele s-a separat de apa.
32.       Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.
33.       Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
34.       Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.
35.       Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
(Ioan 19, 32-35)
b.             Pilat nu ar fi permis ingroparea lui Iisus daca acesta nu ar fi murit.
c.              Chiar de nu ar fi murit, dupa atatea chinuri si suferinte indurate, Iisus nu ar mai fi avut putere sa dea piatra cea mare la o parte de la gura mormantului.
d.             Chiar de ar fi dat piatra la o parte, ar fi fost oprit de ostasii care pazeau mormantul. Ei nu aveau voie sa doarma. O asemenea neglijenta putea fi pedepsita foarte aspru, chiar cu moartea.
e.             Infatisarea lui Iisus apostolilor nu ar fi provocat in sufletele lor decat mila si compasiune si in nici un caz nu le-ar fi lasat impresia ca El este biruitorul mortii.

3.              IPOTEZA VIZIUNII. Apostolii au suferit niste traume psihice in urma mortii lui Iisus. Din aceasta cauza, ei au avut niste halucinatii.
Aceasta ipoteza nu poate sa se sustina deoare:
a.              persoanele care au fost alaturi de Iisus la moartea Sa s-au comportat foarte normal.
b.             Iisus s-a aratat multor oameni dupa Invierea Sa: femeilor mironosite, apostolilor, lui Luca si Cleopa in drum spre Emaus, la mai mult de 500 de frati pe un munte in Galileea, mai tarziu lui Saul din Tars. Sunt prea multi martori.
c.              Iisus a mancat  cu ucenicii sai, ori o naluca nu poate manca.
d.             Soldatii au dat marturia invierii.
e.             Arhiereii nu au negat invierea ci au incercat sa o ascunda.


Care este diferenta dintre un pacat si o patima?

Niciun comentariu:

Pacatul este o fapta gresita. De exemplu: Te-ai enervat si ai vorbit urat, ai injurat. E un pacat.

Patima este un pacat pe care il repeti foarte des. Adica daca injuri in orice context al vietii tale, deci foarte des, atunci vorbim de o patima. Pacatul a devenit patima.

Patima devine pentru om ca a doua natura, de care nu se poate lasa usor.

10/10/2016

Temeiurile cinstirii sfintelor moaste

Niciun comentariu:

                       Cultul sfintelor moaste este strans legat de cultul sfintilor. Inainte de a ne intreba ce sunt sfintele moaste, ar trebui sa ne intrebam cine sunt sfintii? Sfintii sunt oameni ca si noi care au cautat sa se curateasca de pacate si de patimi prin tainele Bisericii, daruindu-si viata lui Dumnezeu. In urma multelor nevointe, in urma pocaintei si a smereniei aratate ei au castigat harul Sfantului Duh prin care au ramas intr-o comuniune continua cu Dumnezeu. Harul divin le-a sfintit si trupul si sufletul. Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel: "Au nu stiti ca trupul vostru este locasul Duhului Sfant care locuieste in voi? ". (I Cor., 6, 19). Harul Duhului Sfant ramane in trupurile sfintilor si dupa moartea lor.
                        
                       Prin urmare, dupa cum afirma si parintele Constantin Coman: motivul pentru care Biserica cinsteşte sfintele moaşte nu este numai unul de ordin comemorativ, în amintirea martirilor sau a celorlalţi sfinţi ai Bisericii, ci pentru că moaştele sunt cu adevărat sfinţite, adică poartă pecetea dumnezeiescului, sunt purtătoare de har, întrucât s-au împărtăşit de slava şi puterea dumnezeiască”. Proslăvind sfintele moaşte pentru puterea minunată ce le-a fost dată de Dumnezeu, creştinul ortodox cinsteşte însăşi puterea dumnezeiască din ele.
                        
                       Menţinerea osemintelor sfinţilor în stare de incoruptibilitate este privită ca o arvună a nestricăciunii viitoare pe care o vor avea trupurile credincioşilor după înviere.
                        
                       Sfanta Scriptura ne spune despre minuni facute prin trupurile sfintilor in vremea vietuirii lor pamantesti, marturisind despre puterea ce o au in ele. Multi oameni se vindecau, numai atingandu-se de stergarele si de trupul apostolului Pavel (Fapte, 19, 11-12), iar altii, numai prin trecerea umbrei apostolului Petru peste ei (Fapte, 5, 15).

                       In Vechiul Testament, israelitii considerau intinate trupurile decedatilor pentru ca erau sub pacat si sub blestem.  Oricine se atingea de ele, devenea si el intinat, spurcat. Interesant este faptul ca nu toate trupurile erau considerate totusi spurcate. Astfel, trupul mort al lui Iosif n-a spurcat pe Moise cand acela l-a luat la sine in Egipt (Ies., 13, 19), cadavrul lui Elisei, proorocul, n-a spurcat pe cel care a fost asezat in mormant peste el, ci l-a inviat (IV Regi, 13, 20-21). Aceasta minune savarsita de moastele Sfantului Proroc Elisei dovedeşte că în trupul sfinţilor, chiar dacă în el nu mai este sufletul, se află o putere datorită faptului că sufletul lor drept a locuit atâţia ani în trup şi trupul a fost vreme îndelungată slujitor al sufletului“ (Sfântul Chiril al Ierusalimului, „Cateheze“, cateheza XVIII). Prin urmare, aici este vorba de un fapt miraculos, unic vetero-testamentar, care atesta prezenta puterii dumnezeiesti in trupul proorocului (chiar daca acesta murise).

                       In Testamentul Nou, trupurile neinsufletite ale crestinilor nu mai sunt spurcate, pentru ca ele sunt biserici sau locasuri ale Sfantului Duh (I Cor., 6, 19-20; 3, 16-17), si sunt curatite de blestemul care venea asupra lor. Prin urmare, ele nu mai spurca pe cei ce se ating de ele. Trupurile sfintilor sunt ingropate - ca si ale tuturor crestinilor - si numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate si li se da o cinste deosebita, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire ele nu sunt idolatrizate, caci a venera nu este acelasi lucru cu a idolatriza.

                       In Testamentul Vechi au fost ascunse moastele lui Moise - si poate ale altor drepti - pentru ca iudeii, intr-adevar fiind inclinati spre idolatrie, avandu-l, l-ar fi zeificat ca pe vitelul de aur (Ies. 32, 1 - 35; Deut., 9, 16) sau ca pe sarpele pe care il ridicase Moise in pustie. Pentru evitarea acestor rataciri, era bine sa ramana ascunse trupurile unor barbati sfinti si drepti, ca Moise, despre care, de altfel, stim ca insusi arhanghelul Mihail cauta sa nu-l lase in stapanirea diavolului (Iudei l, 9). Pe atunci, dupa cum am vazut, trupul mort era socotit ca necurat, caci inca nu sosise Hristos cu harul sau sfintitor si deci trupul omenesc era inca nerascumparat de sub stapanirea diavolului.

                       Inca de la inceputul crestinismului, ziua în care martirii primeau cununa muceniciei era socotită drept zi de naştere în împărăţia lui Dumnezeu şi era cinstită şi serbată la locul unde erau îngropate sfintele moaşte. Atunci când se reuşea să fie recuperate din mâinile persecutorilor, osemintele martirilor erau aşezate la un loc cuviincios, unde creştinii se adunau să serbeze acolo ziua martiriului şi unde, fără îndoială, săvârşeau Sfânta Liturghie. În epoca apostolică, nu numai trupul, ci şi hainele şi obiectele pe care le foloseau Sfinţii Apostoli erau cinstite şi mulţi bolnavi se tămăduiau numai la trecerea peste ei a umbrei trupului Sfinţilor Apostoli.

                       Mai ales după încetarea persecuţiilor, relicvele sfinţilor au fost căutate, dezgropate, duse cu veneraţie, mai cu seamă în metropole bisericeşti şi reşedinţe episcopale. De cele mai multe ori descoperirea sfintelor moaste se facea prin viziuni şi arătări ale duhurilor drepţilor. In urma dezgroparii se constata ca ele sunt neputrezite, izvoratoare de buna mireasma, uneori de mir si vindecatoare de boli sau izgonitoare de demoni. Tot în această vreme, întrucât de timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mormintele martirilor, se împărţeau sfinte moaşte la toate bisericile spre a fi zidite în altarele lor.

                       Plecând de la această tradiţie, s-a impus rânduiala ca la temelia ridicării unei biserici să se aşeze sfinte moaşte. Iar suportul săvârşirii Dumnezeieştii Liturghii este în mod obligatoriu Sfântul Antimis, care are încorporat o bucăţică minusculă de sfinte moaşte. Canonul 7 al Sinodului al VII-lea ecumenic interzicea sfinţirea bisericilor fără Sfinte moaşte puse în masa Sfântului Altar şi în antimis.

                       Exemplu: la basilica de la Niculitel intr-o cripta numita cripta-martyrium s-au descoperit 4 sfinti martirizati intre anii 369-372 in timpul persecutiilor dezlantuite de vizigoti contra crestinilor din aceasta zona a Imperiului. Sub aceasta cripta, s-a descoperit alta mai veche unde au fost gasiti alti 2 martiri ale caror nume nu s-a pastrat.

                       În centrele monahale de îndelungată tradiţie ale Răsăritului Ortodox – Sfântul Munte, Mănăstirea Sinai, Constantinopolul -, cele mai de preţ odoare ale mănăstirilor sunt sfintele moaşte. Astăzi, pelerinii români care merg la Sfântul Munte – şi sunt foarte mulţi – pot da mărturie despre cinstirea deosebită de care se bucură sfintele moaşte în mănăstirile atonite. În vremurile de restrişte din istoria republicii monahale atonite – multe şi grele -, monahii părăseau totul, dar sfintele moaşte le luau cu ei, ca pe cel mai de preţ lucru.

                       După despărţirea Bisericilor de Răsărit şi de Apus, numai Biserica de Răsărit a continuat cu consecvenţă cinstirea sfintelor moaşte, în timp ce în Biserica Apusului aceasta s-a redus mult, aproape până la dispariţie, ne obligă să reţinem cinstirea sfintelor moaşte ca pe o notă specifică a Răsăritului Ortodox, a spiritualităţii şi a învăţăturii sale de credinţă.

                       La bisericile unde se pastreaza sfinte moaste, crestinii vin in pelerinaje. S-a procedat deasemenea şi la transportarea moaştelor din loc în loc, pentru a se înlesni credincioşilor pioşi posibilitatea de a le cinsti după cuviinţă. Cinstirea sfintelor moaşte stă mărturie credinţei că şi trupul, deci materia, se împărtăşeşte şi se imprimă de harul dumnezeiesc, devenind după moarte, purtător de har dumnezeiesc. Acesta este motivul pentru care râvnesc atât de mult credincioşii să sărute şi să se atingă sau să fie în preajma sfintelor moaşte: credinţa profundă că se împărtăşesc de Dumnezeu Însuşi prin mijlocirea harului Său dumnezeiesc, de care s-au împărtăşit sfinţii şi trupurile lor.

                       Trebuie să facem o distincţie clară între Sfintele Moaşte, adică trupurile neputrezite ale unor sfinţi şi conservarea sau mumificarea unor trupuri. Şi unele şi altele sunt neputrezite. Se ştie că în cazul Sfintelor Moaşte nu contribuie nici un om la această stare, lucru dovedit şi de faptul că ele mai au unele calităţi pe care cele mumificate nu le au - un miros deosebit, o mireasmă divină şi sunt făcătoare de minuni. În timp ce mumificarea unor trupuri omeneşti este explicabilă fiindcă este mijlocită de oameni, Sfintele Moaşte depăşesc legile firii - nu omul contribuie la nestricăciunea lor, ci Dumnezeu.

                       La Damasc, În Siria, există impunătorul altar mănăstiresc de închinăciune al Sfântului Ioan Botezătorul, zidire care aparţine Împăratului Iustinian. De când arabii au pus stăpânire pe provincie (sec. al VIII-lea după Hristos), s-a transformat În moschee musulmană. Însă Într-un colţ al colosalului aşezământ există un minunat mausoleu, lucrat artistic şi destul de mare. Este vorba despre mormântul preacinstitului cap al Botezătorului. Vrând-nevrând, arabii au fost nevoiţi să-I păstreze şi să-I acopere cu un baldachin foarte scump şi să-I Împodobească cu aur. Când musulmanii au prefăcut Biserica În geamie, s-au atins şi de mormânt. Dar s-au Îngrozit deoarece la prima lovitură de lopată a Început să iasă de acolo sânge cald, care a continuat să curgă timp de mai multe zile şi nopţi. Nu se mai oprea. Plini de panică, arabii au cerut să se facă rugăciuni de către patriarhul creştin. Acesta, cu tot soborul bisericesc al Damascului, a făcut timp de trei zile procesiune În jurul mormântului, până când Într-a treia zi s-a oprit sângele. O inscriptie specială cu litere arabe de aur, pusă deasupra acestui loc sfânt, relatează Întâmplarea cutremurătoare. Până astăzi, lumea musulmană preacinsteşte mormântul Înaintemergătorului şi, În acelaşi timp, se teme de el, nu Îndrăzneşte să se apropie de el.
                        
                       În Biserica noastră, cinstirea sfintelor moaşte se face prin:
· zidirea sfintelor altare ale bisericilor pe moaştele sfinţilor,
· închinarea, atingerea şi sărutarea sfintelor moaşte;
· organizarea de pelerinaje la locurile unde se află sfinte moaşte;
· procesiune cu sfintele moaşte, pentru anumite trebuinţe (pentru ploaie, la vreme de mari necazuri);
· instituirea unor zile de sărbătoare în amintirea găsirii sau mutării moaştelor unor sfinţi



10/08/2016

Lia Mills, o fetita de 12 ani combate avortul cu argumente solide

Niciun comentariu:

Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi într-o discuţie cu cineva şi, văzând că nu împărtăşiţi aceleaşi valori, să încercaţi să vă adaptaţi discursul? Vi s-a întâmplat să vă treacă prin minte faptul că ar trebui să păstraţi convingerile în sufletul dumneavoastră şi să nu le mărturisiţi nimănui? Ei bine, imaginaţi-vă ce poate face un copil de numai 12 ani, care se înscrie la un concurs de retorică şi îşi alege subiectul avortului ca temă pentru discurs.

Imaginaţi-vă o profesoară şi o comisie care îi cer acestei fetiţe să îşi schimbe tema, spunându-i că, în cazul în care nu va face asta, va fi descalificată. Gândiţi-vă apoi la acest copil care sparge gheaţa şi vine să susţină un discurs despre viaţă în fața şcolii, a colegilor săi şi a părinţilor lor, în timp ce este avertizată că nu i se va puncta nimic.

Argumentele ei

Dar nu va fi deloc aşa. Un an mai târziu, curajul şi hotărârea de acum vor face ca ea să fie invitată să vorbească la Parlamentul Federal al Canadei, în faţa a 12.000 de oameni, care participaseră la Marşul pentru Viaţă din Ottawa. Lia Mills, din Toronto, în ziua de 14 mai, după ce îşi priveşte în ochi ascultătorii, începe să vorbească, spunând: „Ce-ar fi dacă v-aş spune că în această clipă cineva decide dacă veţi trăi sau veţi muri?

Ce-ar fi dacă v-aş spune că această decizie nu s-ar baza pe ceea ce voi aţi fi putut sau nu să faceţi în trecut, ci pe ceea ce s-ar putea să faceţi în viitor? Şi dacă v-aş spune că nu aţi putea face nimic pentru a schimba asta?

Doamnelor şi domnilor, stimaţi membri ai parlamentului, mii de copii sunt chiar acum în această situaţie. Cineva decide, cu toate că nici măcar nu îi cunoaşte, dacă vor trăi sau vor muri. Iar acea persoană e chiar mama lor.

Uitaţi-vă în jur la această mare de oameni minunaţi! Aici sunt numai vreo 10.000 – atâţia câţi sunt ucişi la fiecare două ore prin avort. Aproape o treime din generaţia noastră nu a mai apucat să iasă cu viaţă din pântece. Toate vieţile acestea s-au dus. Cu tot cu potenţialul lor. Şi cu întreaga speranţă. Şi cu viitorul.

Ştiu că unii dintre voi se gândesc că de fapt acestea nu sunt ucideri. Că un fetus nu e un copil, nu? Dar de ce credem că, dacă nu poate vorbi şi nu poate face lucrurile pe care noi le facem, un fetus nu e încă pe deplin uman?

Cuvântul fetus vine din limba latină, unde înseamnă „cel tânăr“, sau „tânărul copil“. Unii copii se nasc la cinci luni. Oare aceasta îi face mai puţin umani? Nu am putea spune niciodată aşa ceva. Şi totuşi, se avortează şi copii de cinci luni. Mai precis, în Canada, un fetus poate fi avortat în orice stadiu de dezvoltare a sarcinii. Oare nu cumva îi considerăm oameni doar pe cei pe care ni-i dorim?

Nu, fetuşii sunt pe deplin umani, plăsmuiţi în pântecele mamei de minunatul lor Creator.

Ştiu că unii spun că mamele au dreptul să avorteze. Până la urmă, viaţa lor se schimbă dramatic când au un copil. Dar eu vă cer să vă gândiţi la drepturile de care copilul nu se bucură nici o clipă. Orice drepturi ar avea mama, nu înseamnă că trebuie să negăm drepturile fetusului.

Şi mai sunt unii care spun că o mamă nu ar trebui să aducă pe lume persoane cu handicap. Nu mai înţeleg nimic. Pe de o parte le oferim persoanelor cu handicap locuri speciale de parcare şi lifturi, le sponsorizăm evenimentele sportive, vorbim de bucuria pe care ne-o aduc şi de cât de mult ne inspiră. Pe de altă parte, când aflăm că o femeie gravidă este însărcinată cu un astfel de copil, o sfătuim să îl avorteze, fără să mai luăm în considerare copilul deloc.

Avortul face femeia să se simtă pierdută şi nesigură în legătură cu viitorul ei. Mai mult de jumătate din femeile care fac avort se confruntă ulterior cu vinovăţia, ruşinea, suferinţa, regretul şi sentimentul propriei nevrednicii. Nu e tocmai bunul remediu pe care lumea şi-l închipuie, nu?

Am citit o poveste pe un website care promova valorile familiei. Era despre o fată care făcuse avort. Iată ce spunea aceasta: «La 17 ani am făcut un avort. A fost cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Nu aş recomanda nimănui să facă la fel, fiindcă te bântuie. Când am vrut să fac copii, am pierdut trei, fiindcă avortul mi-a lăsat o problemă la colul uterin». Sharon Osbourne este numele acestei femei.

Povestea ei e doar una din multele care-ţi rup inima, dar pe care nimeni nu le mai spune azi cu glas tare. Dar tocmai de aceste poveşti avem nevoie. Vă mulţumesc că v-aţi dedicat timp pentru a vă gândi la problema avortului, la nenăscuţi şi la efectele avortului asupra femeii.“

Cine este în spatele Liei?

Poate că veţi întreba de unde ştie un copil de 12 ani să vorbească în acest fel şi de unde vine forţa din spatele cuvintelor sale. Părinţii ei sunt angajaţi în marşurile pro-viaţă, dar spun că nu au discutat niciodată despre acest subiect împreună cu copiii. „Sursa de inspiraţie“ a Liei a fost rugăciunea.

După ce s-a înscris la concurs, ea s-a rugat şi L-a întrebat pe Dumnezeu despre ce temă ar trebui să-şi aleagă. Atunci a simţit că El voia ca ea să vorbească despre cel mai controversat subiect – despre avort. Putea să-şi schimbe tema, imediat ce a fost respinsă, mai ales că acest lucru i-a fost cerut chiar de către profesoara coordonatoare, dar a preferat să-şi asume misiunea pe care a primit-o şi să îşi pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Lia nu s-a temut niciodată, deşi părea că toate lucrurile din exterior erau potrivnice acestei alegeri. În sufletul ei a strălucit îndemnul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“

Ceea ce a urmat nu putea fi anticipat de nimeni, nici măcar de Lia, şi s-a datorat faptului că a avut inima deschisă şi a ales să lucreze binele. Înregistrarea discursului ei postată pe Youtube a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări şi a primit comentarii inclusiv de la femei care au renunţat să facă avort după ce i-au ascultat cuvintele. Desigur, au fost şi sunt oameni care o urăsc pe Lia pentru convingerile ei şi chiar îi scriu lucruri urâte sau ameninţări, dar asta n-a oprit-o niciodată din drumul pe care l-a început.

Calea aleasă de Lia este chiar răspunsul la chemarea lui Hristos. Tatăl ei spune că ea îşi foloseşte libertatea pe care a primit-o pentru a apăra libertatea celor lipsiţi de protecţie, a copiilor nenăscuţi şi a femeilor însărcinate. Lia a vorbit apoi şi despre eutanasierea oamenilor, despre traficul de persoane.

Un copil, acum adolescent de 18 ani, care a luat în serios cuvântul „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru aproapele său“ (Ioan 15, 13).(Alexandra Nadane, preşedintele fundaţiei „Studenţi pentru Viaţă“)





Minciunile celor care sustin avortul



Agentia Femeile ONU, o agentie de nivel inalt, care si-a inceput activitatea in urma cu un an, ar putea sa-si regandeasca obiectivele si rolul din cauza lipsei de sprijin financiar din partea statelor membre si din cauza rivalitatii iscate in raport cu alte agentii ale ONU. Regretatul dr. Bernard Nathanson merita citat când vine vorba de industria avortului. Timp de doi ani, cât a condus o clinica de avorturi din New York, acolo s-au facut...


Timp de 15 ani, acest bărbat a înmormântat copii avortați. Când l-au vizitat mamele însă, gestul lui a fost unul incredibil | FOTO



Tong Phuoc Phuc este un bărbat din Vietnam care a arătat lumii întregii ce înseamnă să trăiești și pentru alții, nu doar pentru tine. El a salvat viețile a peste 100 de copii în ultimii 15 ani. Totul a început în anul 2001 când a mers la spital cu soția lui care era însărcinată. Acolo a observat femei însărcinate care intrau în cabinetul medicului și care ieșeau de acolo fără copil. I s-a părut ciudat și nu a înțeles ce se întâmplă, era...

10/02/2016

Donald Trump consideră că Putin este un lider mai bun decât Obama

Niciun comentariu:

Într-un forum televizat la care a participat și candidata democrată Hillary Clinton, Trump a spus că are un mare respect față de ruși și că va avea 'o relație minunată' cu Vladimir Putin. ''Cred că mă voi înțelege cu el (Putin). Este un lider. Mult mai mult decât este un lider președintele nostru'', a spus candidatul republican.

Donald Trump a adăugat că avantajul unei relații bune a Statelor Unite cu Rusia este acela că Moscova dorește să distrugă organizația Stat Islamic la fel de mult pe cât dorește Washingtonul.

În urmă cu câteva săptămâni, Trump l-a numit pe Barack Obama 'fondatorul ISIS' (acronimul pentru Stat Islamic), declarație care a atras critici dure, ceea ce l-a determinat să aibă o abordare mai prudentă pe această temă în actuala campanie electorală din SUA.

Anterior în cursul zilei de miercuri, Donald Trump s-a pronunțat pentru o nouă consolidare militară a țării sale, susținând că SUA sunt mai amenințate ca niciodată de inamici precum islamiștii extremiști, Coreea de Nord și China.


AGERPRES/(AS — editor: Tudor Martalogu, editor online: Simona Aruștei)

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog

123