Postul Paştilor, Postul Mare sau
Păresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima, care înseamnă patruzeci)
este postul dinaintea celei mai mari sărbători creştine: Învierea Domnului.
Rânduit întru cinstirea Patimilor Mântuitorului, el aminteşte de postul de patruzeci de zile
al Domnului nostru Iisus Hristos în
pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei. Este un
timp de priveghere şi, totodată, de pregătire (prin post, rugăciune, fapte bune
şi pocăinţă), pentru apropierea, cu vrednicie, de Sfântul Trup şi de scump Sângele
Său, întrucât de Paşti se împărtăşesc – dacă, desigur, sunt vrednici de asta –
aproape toţi credincioşii. Ținut cu luare-aminte şi credinţă, acest sfânt şi
mare post ne poate aduce mai aproape mântuirea și, odată cu ea, accesul în veşnica
Împărăţie a lui Dumnezeu.
Exercițiul desăvârșirii
Atât de veche este porunca postului încât
marele Ierarh Vasile spunea: "Cucerește-te,
smerește-te, omule, în fața bătrâneții postului, că de o vechime cu lumea este
el!". Pentru a-i înțelege mai bine semnificațiile, trebuie să știm că
etimologia cuvantului "post" vine din grecescul "asceza" și
înseamna exercițiu. De fapt, asta și este, pentru că postul, în general, nu se
rezumă doar la o alimentație fără carne, ouă sau lactate, el fiind și perioada
în care oamenii trebuie/ar trebui să facă exerciții pentru a fi mai buni, mai
înțelepți, mai blânzi, mai grijulii la cum gândesc și la ce vorbesc. Acum
trebuie să privească mai mult în ei înșiși și mai puțin către cei din jur.
Postul înseamnă, înainte de toate, iertare, împăcare, bunătate, răbdare și, mai
ales, smerenie. Într-un singur cuvânt, toate acestea se numesc sfințenie. Sau
desăvârșire. Spre asta trebuie să tindem fiecare, pentru că Însuși Mântuitorul Hristos
ne cere acest lucru: "Fiți desăvârșiți
precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este" (Matei 5,48).
Postul Paștilor poate fi asemuit, fără nici o exagerare, cu un adevarat război
împotriva vrăjmașului. Un timp greu și obositor, pentru că este vorba despre
cel mai lung și mai aspru post din timpul anului bisericesc. Acum au loc
dramatice încleștări pe ambele fronturi ale războiului nevăzut, pe care îl
ducem contra diavolului: rugăciunea și nevoințele trupești. Avem însă alături
de noi un aliat de nădejde, care ne ajută să biruim de fiecare dată: Sfânta
Biserică. Ea ne oferă, în toată perioada aceasta, slujbe mai lungi, denii
(acele minunate rugăciuni care ne adună la ceasul când în cer se aprind primele
stele), acatiste însoțite de metanii și închinări, dar și o serie de ritualuri
unice, de o tulburătoare frumusețe duhovnicească, așa cum sunt rugăciunea Sfântului
Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia
Darurilor mai înainte sfințite.
Treptele mântuirii
Postul Mare este o cale bună de
nevoință, de smerenie, de pocăință și împăcare cu Dumnezeu. Duminica în care se
citește Evanghelia Izgonirii lui Adam din Rai este și cea a lăsatului de sec de
brânză, care dă semnalul începerii sale. De fapt, putem spune că postul începe cu
o săptămână înainte, după duminica Înfricoșătoarei Judecăți, când se lasă sec
de carne. Cert este că, odată cu postul, începe și anevoiosul nostru drum spre
mântuire. Ni-l putem imagina fie ca pe o cărare strâmtă, șerpuind printre
stânci ascuțite și mărăcini, fie ca pe o troiță (care ar putea simboliza mântuirea
noastră), la care, pentru a ajunge, avem de urcat 40 de trepte. Astfel, fiecare
zi devine un moment de efort fizic și spiritual, având la bază cunoscutul
principiu "să fim azi mai buni decât
ieri și mâine mai buni decât astăzi"! Nu este un demers deloc ușor,
dar e frumos tocmai prin provocarea către continua desăvârșire pe care o conține.
Pentru că nu postim ca să arătam celor din jur câtă voință avem, nu privim
postul ca pe o încercare de abstinență la care ne supunem trupul și spiritul.
Nici măcar ca pe o ofrandă adusă infinitei bunătăți a lui Dumnezeu. Postul înseamnă
cu mult mai mult: o minunată călatorie către Sărbătoarea Luminii. Iar daca Paștile
sunt cea mai mare sărbătoare a creștinătății, putem la fel de bine spune că și
acest post din fiecare an înseamnă, în același timp, și câte o nouă treaptă pe
drumul vieții noastre către Dumnezeu. Iata de ce e bine ca fiecare post - dar, mai ales, acesta, al Paștilor - să se finalizeze
cu mărturisirea (spovedania) și împărtășirea (primirea Sfintelor Taine) de către fiecare dintre noi. Pentru că, la
capătul acestui drum, chiar dacă nu-L vedem, Mântuitorul ne așteaptă cu brațele
deschise. Dar, până acolo, drumul e anevoios. Plin de piedici și ispite pe
care, cu nădejde, iubire și credință în Cel de Sus, vom reuși să le depășim și
să ajungem, curați la trup și cuget, la bucuria oferită de cea mai mare
sărbătoare a lumii creștine.
Tristețea strălucitoare
Nu este credincios care să nu știe că
în Postul Paștilor, în lăcașurile de cult ortodox, se întâmplă lucruri
minunate. Ca să le înțelegem mai bine, este suficient să ne deschidem inima și
mintea către cântările și imnurile care, în marea lor majoritate, amintesc
despre căderea noastră, dar și despre forța pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a
ne ridica, sau despre slăbiciunea firii noastre omenești, dar și despre
posibilitatea de a ne autodepăși, cu ajutorul harului Tatălui Ceresc. Și tot în
Sfânta Biserică se poate observa că în perioada postului Paștilor, atât
veșmintele preoților, cât și odoarele în care este înveșmântată biserica sunt
de culoare închisă (negru, violet ori purpuriu închis), iar în predicile lor,
slujitorii altarului ne îndeamnă ca în afara postului de bucate și abstinență
sexuală, să încercăm să reducem, pe cât posibil, și privitul la televizor. Toate
acestea însoțite de o folositoare tăcere meditativă și de un comportament sobru dar, în aceeași
măsură, elegant. Este o invitație cumva cifrată de a ne investi energia fizică
în cele spirituale, prin milostenie sau prin lecturi din Biblie ori alte cărți
duhovnicești. Însumate, toate acestea creează o atmosferă unică în viața noastră.
Lăsându-ne, așadar, înveșmântați de tristețea strălucitoare a postului Paștilor, să ne
pregătim a-l străbate cu folos și cu bucurie, pentru ca la sfârșitul minunatei
călătorii către Sărbătoarea Luminii să-L primim, curați la trup și suflet, pe
Mântuitorul Hristos și să ne bucurăm cu toată ființa de sfântă Învierea Sa.
Victor
M. Ionescu
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu