Pagina de Folos: iunie 2008

6/20/2008

Maramureş - descriere

Maramureşul, aici însemnând vastul ţinut istoric al Maramureşului, este considerat una din cele mai bine păstrate zone ale europei din perspectiva antropologiei culturale şi a etnografiei. Încă mai există vechi tradiţii datorită munţilor înalţi care adăpostesc lunga depresiune din toate părţile. Moroşenii, aşa cum se auto-intitulează oamenii Maramureş, sunt ospitalieri, le plac compania şi discuţia. Continuă şi astăzi vechiul obicei de a cinsti pe oricine, originar din timpurile când oamenii din aceeaşi comunitate erau puţini, iar străinii erau şi mai puţini: când două persoane se întâlnesc, se cinstesc unul pe celălalt şi sunt gazdele lor sau străini cu totul. Maramureş este una din puţinele zone în care costumul tradiţional a fost păstrat aproape nealterat de către influenţele urbane. Şi chiar dacă poate fi admirat doar duminica, atunci când moroşenii merg la biserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare moroşan, fără nici o excepţie, deţine un costum tradiţional. Nu doar bătrânii îmbracă acest costum, ci şi „coconii” (copiii preşcolari), fapt prin care se explică această continuitate.

Cladirile formeaza adesea o curte compacta. La dreapta este casa, în spate sura, grajdul si bucataria de vara, iar in stanga – sopronul.

Oricine ajunge în Maramureş din est, prin Pasul Prislop, care separă munţii Maramureşului de munţii Rodnei, poate observa imediat caracterul definitoriu al aşezărilor maramureşene. Satele sunt mari, adesea destul de compacte, iar casele sunt aliniate la drumul care urmează valea râului. De obicei, sunt două sau trei case aliniate în strâmtul şi lungul petec de pământ deţinut de familia în chestiune. Acest fel de altar construi este un indiciu al vechimii locului, cu din ce în ce mai puţin spaţiu pentru fiecare generaţie următoare.

O casă ţărănească tradiţională în Maramureş include mai multe clădiri. Casa principală este aşezată fie în partea opusă porţii de la intrare, fie perpendicular cu ea, dar în aşa fel încât faţada principală să fie la sud ori la est. Cea mai mare clădire din curte este grajdul, unde stau caii şi vacile. Una sau chiar mai multe clădiri mici se găsesc adeseori lângă gardul casei pentru a adăposti animalele mai mici, precum porcii sau păsările.

Atât costumul femeii, cât şi cel al bărbatului inclus o geantă făcută din lână împletită, cel mai adesea cu modelul în carouri. Acesta poate fi bogat din punct de vedere cromatic sau poate fi doar în alb şi negru, înfrumuseţat adesea cu motive geometrice, rombul fiind cel mai frecvent. O bretea întoarsă, făcută din lână, leagă geanta astfel încât să poată fi purtată pe umăr. Interesant este că acest accesoriu din costumul tradiţional a fost adoptat şi de către cei care poartă haine obişnuite: blugi, tricou, haină din piele şi o geantă pe umăr – este un fel obişnuit de a se îmbrăca. Costumul tradiţional al femeii din Lăpuş are un tricou înfăşurat în jurul gâtului cu un mic guler şi cu mâneci care au la sfârşit volănaşe cu dantelă. În sezonul rece se poartă o vestă fără mâneci. În secolul al XIX-lea, era de obicei albă, dar în secolul al XX-lea, negrul altar devenit preferat. Broderii florale sunt făcute cu mătase roşie, portocalie, verde şi violetă. Fetele şi femeile nemăritate poartă părul împletit şi acoperit cu o eşarfă. De sărbători, cosiţele sunt decorate cu panglici şi flori. O femeie măritată îşi prinde părul în sus şi îl acoperă cu o eşarfă. Costumul bărbătesc nu diferă foarte tare de cel al femeilor.

GEOGRAFIA MARAMURESULUI

Maramuresul se bucura de un peisaj unic. Munti inalti, dealuri inverzite, rauri mai largi sau mai inguste, lacuri, paduri, pasuni, toate alcatuiesc una din cele mai frumoase regiuni ale Romaniei. Situat in nordul tarii, Judetul Maramures se intinde pe o suprafata de 6304 km patrati invecinandu-se cu Ucraina si cu judetele Suceava, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj si Satu Mare.Aproape 50% din regiune este muntoasa, aici gasindu-se cel mai inalt varf muntos din Carpatii Orientali: Pietrosu (2303m). Patru lanturi muntoase distincte separa Moldova (a nu se confunda cu Republica Moldova, tara de peste Prut) de Transilvania. De la NV la Est, Muntii Gutai, Tibles si Rodna separa Maramuresul istoric de restul regiunii, iar muntii Maramuresului formeaza o legatura naturala si politica cu Ucraina in NE.

Regiunea abunda in rauri repezi, constant alimentate din muntii dimprejur. Avand o retea hidrografica de peste 3000 km, nu este de mirare ca peisajul este atat de bogat si verde. Numele raurilor mai mari sunt folosite pentru a diferentia zonele etnografice din Maramuresul istoric. Asa ca se vorbeste des despre Valea Izei, a Marei, a Cosaului, a Viseului si a Tisei. Pe langa rauri, exista lacurile alpine de origine glaciara Iezer si Buhaescu si lacurile artificiale de la Ocna Sugatag, Baia Sprie, precum si lacurile de acumulare Stramtori-Firiza si Runcu-Brazi-Firiza. Desi clima in Maramures este mai umeda si mai rece decat in restul Romaniei, lunile de vara pot fi foarte calduroase. Iarna peisajul devine alb, oferindu-le schiorilor posibilitatea de a se bucura de partiile de schi de toate dimensiunile si toate gradele de dificultate. Cand primavara isi intra in drepturi peisajul ramane verde pana la venirea toamnei. Temperaturile sunt relativ normale dar vara pot ajunge pana la 30 grade Celsius (19 grade Fahrenheit).

Preluat de pe:

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.visitmaramures.ro/images/media/landcsapepic/dsc02348.jpg&imgrefurl=http://www.visitmaramures.ro/index.php%3Ftask%3Dcategory%26category%3Dgeography%26lg%3DRO&h=311&w=466&sz=37&hl=ro&start=340&um=1&tbnid=dE12SQKnLPAtUM:&tbnh=85&tbnw=128&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D320%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Ieud - istorie si traditie

Ieudul, straveche asezare a Maramuresului, tinut istoric si legendar, este asezat pe Valea Izei la egala distanta (43 Km) de Sighet, Viseu si Borsa, orasele Maramuresului istoric. Atestarea dateaza din 1365, Ieudul fiind trecut ca domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragos Voda. În Ieud se afla cea mai veche biserica din lemn din Maramures, ridicata în 1364, numita "Biserica din deal " . Cealalta, "Biserica din Ses ", ridicat a în 1717 este supranumita si " Catedrala din Lemn " din Ieud. Alte obiective turistice importante sunt: muzeul satului, biserica noua, ateliere traditionale de tâmplarie si tesatorie, cimitirul evreiesc, monumentul eroilor, forje si distilerii, un complex mecanic taranesc, etc. Ieudul atrage prin frumusetea si varietatea peisajului, a arhitecturii constructiilor taranesti, prin pitoresc si originalitate. Pentru ca la Ieud intri în satul primordial, acolo unde s-a nascut vesnicia si unde ospitalitatea este cuceritoare, unde exista destule îndemnuri sufletesti pentru a petrece clipe de neuitat în mijlocul naturii, al legendei , al linistii si al oamenilor de omenie.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.infopensiuni.ro/admin/destinatii/view/11_casa-traditionala--ieud.jpg&imgrefurl=http://www.infopensiuni.ro/destinatii-vacanta/11&h=413&w=550&sz=82&hl=ro&start=338&um=1&tbnid=dfaSF02BSUXiJM:&tbnh=100&tbnw=133&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D320%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Botiza
Localizare: Maramures

Apasati pe imagini pentru vizualizare
Botiza este situata pe Valea Botizei, afluent al raului Iza. Prima datare este 1353, aici existind un frumos lacas de cult cu hramul "Sf. Paraschiva", construit in sec. XIII la Viseul de Jos si adus pe locul actual la 1899. Arhitectura in stil maramuresan a fost repictata la refacerea bisericii de catre zugravul Iuga Dionisie si fiica acestuia Aurelia.Se pastreaza icoane pictate pe lemn din secolul XVIII si pe sticla din secolul XIX. Localitatea este cunoscuta si pentru frumusetea covoarelor maramuresene in culori vegetale deosebit de armonioa

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.infopensiuni.ro/admin/destinatii/view/11_casa-traditionala--ieud.jpg&imgrefurl=http://www.infopensiuni.ro/destinatii-vacanta/11&h=413&w=550&sz=82&hl=ro&start=338&um=1&tbnid=dfaSF02BSUXiJM:&tbnh=100&tbnw=133&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D320%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN
Vatra Dornei
Localizare: Bucovina

Apasati pe imagini pentru vizualizare
Oras in nordul Romaniei (Judetul Suceava), aflat la confluenta raurilor Dorna si Bistrita, in Tara Dornelor, una dintre cele mai pitoresti depresiuni ale Carpatilor Orientali, la o altitudine de 802-808 m, si la 110 km sud-vest de Municipiul Suceava. Ambianta este cu atat mai propice cu cat Vatra Dornei este inconjurata de munti impaduriti: Muntii Giumalau, Muntii Bistrita, Muntii Calimani, Muntii Rodna, Muntii Suhard si Muntii Obcina Mestecanis.Statiune cu sezon permanent, cu clima intramontan-depresionara: vanturi moderate, veri racoroase (temperatura medie in iulie este de 15,2°C) si ierni friguroase (temperatura medie in ianuarie este de -6°C). Temperatura medie anuala este de 5,2°C, iar media anuala a precipitatiilor este de 800 mm ( precipitatii mai abundente se semnaleaza in intervalul mai-august).Factorii terapeutici sunt datorati unei clime tonifiante, aerului pur, care este lipsit de praf si de particule alergice si este bogat in aerosoli rasinosi, izvoarelor de ape minerale carbonate, feruginoase, usor bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotonice, precum si namolului de turba (adus din Poiana Stampei). Statiunea este benefica indeosebi in tratamentul bolilor cardiovasculare ( dupa un infarct miocardic, in faza de postconvalescenta, cardiopatie ischemica, insuficienta mitrala si aortica compensata, insuficienta valvulara, hipertensiune arteriala, varice, sechele dupa flebita, artiopatii periferice datorate aterosclerozei, nevroza cardiaca, boala lui Raynaud).Totodata, Vatra Dornei ofera tratament celor suferinzi de boli reumatismale degenerative si diartritice (spondiloze cervicale, dorsale si lombare, artroza, poliartroza, tendinita, tendimiozita, periartrita scapulohumerala), celor aflati in stari posttraumatismale (dupa ce au suferit operatii ale muschilor, oaselor, articulatiilor si s-au vindecat, dupa entorse, luxatii si fracturi), celor acuzand boli ale sistemului nervos periferic si central (pareze usoare si sechele minore polionevrotice, sechele tarzii dupa semipareza si parapareza), boli endocrinologice ( tulburari prepubertale la copii hiperreactivi, hipertiroidie benigna si boala lui Basedow in faza incipienta), boli ginecologice (sindrom ovarian menopauzal), boli respiratorii (nevroza respiratorie), tulburari nervoase, metabolice si nutritionale, tulburari digestive si de alt tip. Cele doua baze de tratament aflate in statiune (Hotelul "Caliman" si Complexul Balnear "Dorna") au o capacitate zilnica de peste 4.500 de proceduri terapeutice: bai calde in cada cu ape minerale, impachetari cu namol si parafina, electroterapie, hidroterapie, masaj, gimnastica medicala, sauna, mofete artificiale, chinetoterapie. Exista izvoare speciale pentru cura interna cu apa minerala.Cazarea in statiune este asigurata in hoteluri, vile si locuinte particulare. Vatra Dornei este un loc ideal de odihna si petrecere a vacantei, care ofera posibilitati de practicare a alpinismului si a sporturilor de iarna. Un lift scaun acopera distanta de 3.200 m dintre oras si Dealul Negru (altitudine 1.300 m). Atractii turistice: parcul natural din centrul statiunii, renumit pentru veveritele care haladuiesc acolo, si pentru concertele sustinute in sezonul estival de orchestra de alamuri; cabana de pe Dealul Runc; Muzeul vanatorii si stiintelor naturale; Muzeul etnografic al Bucovinei etc. Agentia de voiaj din localitate organizeaza excursii cu autocarul pe diferite trasee. Unul dintre cele mai interesante trasee este cel care include vizitarea manastirilor din Nordul Moldovei (Voronet, 1488; Humor, 1530; Moldovita, 1532; Sucevita, 1581-1601). Toate aceste manastiri reprezinta monumente unicat ale artei feudale romanesti, cu picturi murale atat interioare cat si exterioare. Se viziteaza de asemenea alte locuri renumite din punct de vedere etnografic si folcloric.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.infopensiuni.ro/admin/destinatii/view/11_casa-traditionala--ieud.jpg&imgrefurl=http://www.infopensiuni.ro/destinatii-vacanta/11&h=413&w=550&sz=82&hl=ro&start=338&um=1&tbnid=dfaSF02BSUXiJM:&tbnh=100&tbnw=133&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D320%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

ISTORICUL MARAMURESULUI

Prima atestare scrisa a Maramuresului dateaza din anul 1199, insa marturiile arheologice au scos la iveala faptul ca aceste pamanturi sunt locuite inca din perioada neolitica.
Dupa ce teritoriul Daciei a fost ocupat de romani, Maramuresul a ramas un teritoriu independent, in afara Provinciei Romane.

In timpul Evului Mediu, societatea daco-romana a fost influentata de poparele migratoare. Asezari feudale si-au pus bazele intre secolele al IV-lea si al X-lea si erau subordonate Bisericii.

In secolul al XIII-lea, conducatorii maghiari au inceput lupta pentru cucerirea Transilvaniei. La sfarsitul secolului al XIV-lea, intreaga Transilvanie, inclusiv Maramuresul se aflau sub ocupatie maghiara.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.visitmaramures.ro/images/media/pages/poartadelemn.jpg&imgrefurl=http://www.visitmaramures.ro/index.php%3Ftask%3Dcategory%26category%3DWood%2520Civilization%26lg%3DRO&h=600&w=800&sz=135&hl=ro&start=577&um=1&tbnid=Z3lu8a3d2Ut8HM:&tbnh=107&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D560%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Mestesuguri traditionale
La adăpostul văilor umbroase și al munților, s-a întrupat din mâinile vrednice ale maramureșenilor arta de a făuri lucrurile necesare traiului zilnic. Fie obiecte de uz casnic, fie podoabe, fie unelte de lucru, toate au sigiliul Maramureșului și al simbolurilor ancestrale. De la cana și blidul de lut, de la cerga de pe pat și până la cameșa de sărbătoare, de la lingura de lemn până la monumentala poartă, toate aceste obiecte sunt o exprimare a frumosului și a spiritualitatii din sufletul moroșanului.

Sculptatul in lemn
Ne aflăm în țara lemnului, așa că sculptatul in lemn e la loc de cinste printre meșteșugurile tradiționale.
Nu puțini țărani au fost meșterii propriilor case. Unii s-au ridicat și au devenit meșteri de biserici și de porți, sculptura in lemn impodobind capetele grinzilor de la case, ancadramentele ușilor și ale ferestrelor, cerdacele, stalpii portilor. Dovezi vii ale lemnului se vad pe Valea Cosaului, Valea Izei si Valea Marei. Sunt porțile gospodăriilor din Berbești, Ferești, Călinești, Sârbi și Budești, precum și în muzeele în aer liber din Sighet și Baia Mare.
Un element de mare originalitate al arhitecturii maramureșene de lemn îl constituievechile biserici, cele mai multe construite în secolele XVII - XVIII , unele pe locul unor biserici mult mai vechi. De-a lungul timpului, nu puține au fost arse de navalitori, dar în anii imediat urmatori au fost reconstruite.
Lemnul este sufletul viu și verde al maramureșeanului, adăpost al trupului și spiritului, ajutor în munca pe câmp, căldura în nopțile de iarnă, într-un cuvânt, inima Maramuresului...

Maramuresul abunda in atractii culturale naturale si artizanale. De la bisericile de lemn si muzee la pietele satelor si la viata de zi cu zi a satenilor avem, senzatia ca am intrat intr-un timp care s-a oprit in loc.
Maramuresul este taramul sarbatorilor crestine. Aici, timpul nu este masurat in luni, zile si ore, ci in vremea semanatului, a Postului Mare si a Sfintelor Pasti, a cositului si a Sarbatorii Sfintei Marii, a recoltei si a pregatirilor pentru Craciun. Atunci cand isi termina munca, maramuresenii sarbatoresc cu toata insufletirea. Isi pleaca smeriti capul pentru rugaciune, dar se si bucura de joc, de horit si de locurile in care s-au nascut. Pentru a simti ritmul acestei regiuni trebuie sa o vizitati in timpul sarbatorilor, cand pamantul,obiceiurile si oamenii se unesc intr-un dans care contureaza Maramuresul...
Cel mai bun mod de a afla despre cultura maramureseana este de a insoti satenii in plimbari pe ulitele satului, pe cararile ce duc la imasurile inverzite,pe muntii si vaile ce inconjoara satele.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.visitmaramures.ro/images/media/pages/poartadelemn.jpg&imgrefurl=http://www.visitmaramures.ro/index.php%3Ftask%3Dcategory%26category%3DWood%2520Civilization%26lg%3DRO&h=600&w=800&sz=135&hl=ro&start=577&um=1&tbnid=Z3lu8a3d2Ut8HM:&tbnh=107&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D560%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Economie & Industrie

La inceputul anilor 90 industria grea de stat s-a prabusit lasand un numar mare de oameni fara loc de munca. Unii s-au intors la sate, in timp ce altii au ramas in orase pentru a se angaja in sectorul privat.
Extragerea si exploatarea minereurilor neferoase reprezinta activitatea industriala cea mai raspandita din judet si probabil si din tara. Se pare ca 150 de zacaminte de minerale din cele 200 ale lumii se gasesc aici. Aurul, argintul, plumbul,cuprul si pirita sunt toate prelucrate aici.
Alte industrii importante sunt cele din domeniul textilelor,a prelucrarii lemnului si procesarii alimentelor. Mai putin de 50% din teritoriu este folosit pentru agricultura, insa, doar 13% din acesta este efectiv productiv.

Cine vizitează o casă de moroșan, sigur nu o părăsește cu stomacul gol. Călătorii sunt întâmpinați cu o masă copioasă, unde mâncărurile tradiționale sunt atracția principală.În Maramures , mămăliga este gatită în cele mai diferite feluri. În trecut, nu de puține ori ținea chiar și loc de pâine, căci făina de grâu nu era ușor de procurat. Balmoşul e specialitatea ciobanilor, făcută din branză de oaie, lapte si mămăligă. Ca să te înfrupţi din el, nu trebuie să te sui până la stână (deși priveliștea ar merita efortul). O să ţi-l gătească şi o gospodină cum ştie ea mai bine. Există multe obiceiuri legate de bucate. În sâmbăta dinainte de Florii, de exemplu, maramureșencele pregătesc câte o pâiniță pentru fiecare membru al familiei, făcută din grâu sfințit și numită „ floare de grâu”. Tradiția spune că cei care mănâncă pâinițele în această zi, se vor intâlni unul cu altul în Rai. În noaptea de Crăciun și de Anul Nou, toți membrii familiei trebuie să mănânce o bucată de piftie de pe o farfurie mare în care se află și râtul porcului, despre care se spune că aduce noroc.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.visitmaramures.ro/images/media/pages/poartadelemn.jpg&imgrefurl=http://www.visitmaramures.ro/index.php%3Ftask%3Dcategory%26category%3DWood%2520Civilization%26lg%3DRO&h=600&w=800&sz=135&hl=ro&start=577&um=1&tbnid=Z3lu8a3d2Ut8HM:&tbnh=107&tbnw=143&prev=/images%3Fq%3Dmaramures%26start%3D560%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN

Civilizatia lemnului

Maramuresenii au fost dintotdeauna credinciosi lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mancau, până la acoperământul de deasupra capului si bisericile în care se închinau. Timpul nu a stat în loc si multe din aceste lucruri se fac acum din materiale mai moderne. Cu toate acestea, acolo unde miroase a lemn, maramureseanul se simte si azi acasă. Iar vizitatorii se opresc si se minunează de frumusetea vechilor case, porti si biserici.Pe vremuri casele purtau o marcă socială relevând statutul proprietarilor. De altfel, aceasta reiese mai ales din inscripţiile scrise în limba română cu litere chirilice sau în limba latină. Apar aici nume de meşteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite ranguri sociale, preoţi şi juzi, maramureşenii simţind nevoia să-şi înobileze casele cu asemenea consemnări pentru a atesta vechimea construcţiilor şi a le conferi valori în plus.
Elementul care determina organizarea interiorului caselor, atât în plan material cât şi în cel ritual, era „meştergrinda”. Aceasta străbate în lungime toate încăperile construcţiei şi leagă pereţii transversali, susţine întreaga structură a acoperişului, împărtind, totodată, spaţiul casei în două: în dreapta, spaţiul „faptelor de viaţă” si în stânga, spaţiul „faptelor de ritual”

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.visitmaramures.ro/images/media/pages/poartadelemn.jpg&imgrefurl=http://www.visitmaramures.ro/index.php%3Ftask%3Dcategory%26category%3DWood%2520Civilization%26lg%3DRO&h=600&w=800&sz=135&hl=ro&start=577&um=1&tbni

Poarta maramureşeană este un element arhitectural care conferă Maramureşului o identitate locală incontestabilă.
În documentele medievale, era consemnat faptul că doar nobilii, aşa numiţii „nemeşi”, adică oameni liberi, aveau dreptul să îşi ridice porţi. Cei care aveau poartă, erau supuşi direct regelui şi nu autorităţilor locale. Astfel, spre exemplu, dacă un răufăcător se ascundea în gospodăria unui nobil, era protejat în faţa autorităţilor locale prin semnul porţii.
Stâlpii de porţi sunt expresia marilor mituri din cultura noastră populară. Motivele sculptate în lemn au, fiecare, semnificaţia lor bogată:
Funia răsucită reprezintă infinitul, necuprinsul, dar şi legătura dintre cer şi pământ.
Soarele, simbolul Dumnezeirii este „dătător de viaţă”. El vede tot, ştie tot şi mai presus de toate, ştie adevărul.
Arborele vieţii simbolizează viaţa veşnică, tinereţea fără bătrâneţe.
Figurile antropomorfe sculptate în stâlpii porţilor aveau rolul de a proteja casa, gospodăria de forţele Răului.
În viziunea populară, stâlpul porţii este pragul dintre un spaţiu neutru şi unul sacru, cel al gospodăriei. Tocmai din aceste considerente, motivele cu rol protector sunt plasate aici, pe acest hotar simbolic.
Azi, în Maramureş, mai pot fi văzute porţi vechi de lemn, in special in satele de pe Valea Cosaului, precum si în Muzeul Satului din Baia Mare si Sighet. Cat despre portile noi, acesetea au elemente decorative mult îmbogăţite, de inspiraţie recentă, dar şi-au pierdut din semnificaţiile iniţiale, păstrând doar componenta esteticului.

Rugăciunea lui Iisus de la ora 22.00

Am primit pe messinger acest mesaj:

La noi in ţară s-a format un grup mare de episcopi preoţi monahi şi mireni care practică "rugăciunea lui Iisus " : "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!". În fiecare seară de la ora 22.00 pana la 22.30 fiind ca "Rugul aprins" în întunericul acestei lumi. Fie că vrei să participi sau nu la această acţune te rog dă mai departe acest mesaj. Domnului sa ne rugăm!

Sincer eu personal ştiu de această mişcare de vreo 7-8 ani când un prieten foarte apropiat m-a invitat să ne întâlnim în rugăciune în fiecare seară la ora 22.00 căci la ora asta se roagă mai mulţi cunoscuţi cu cunoscuţii lor. La această rugăciune de seară participau oameni de toate vârstele şi de toate categooriile: de la simpli liceeni la profesori, maici, monahi...

Poze de la TOB 2008 Bucuresti

La TOB (Târgul de Obiece Bisericeşti) care s-a ţinut anul acesta la Romexpo pavilionul 26, am participat împreuna cu Gheorghiţă Nedea ca Expozanţi. Am avut un stand plin de icoane aplicate lucrate de noi icoane ruseşti şi icoane bizantine.

La TOB au participat expozanţi din toată ţara cât şi din străinătate. Mai multe detalii despre expozanţi puteţi găsi pe situl TOB http://www.targulbisericesc.eu/

Voi posta mai jos mai multe poze începând cu standul nostru şi continuând mai apoi cu alte standuri.

La stand am fost 3 oameni: eu, Gheorghiţă Nedea şi Daniel Olar.

Acesta este standul nostru la începutul începuturilor:

Eu şi o maică din Rusia sau Ucraina de la care am luat nişte aghiazmă cu care un părinte ne-a sfinţit icoanele.

IPS Ciprian Câmpineanu în vizită la standul nostru. Gheorghiţă i-a oferit în dar o pictură pe sticlă cu mănăstirea Probota din Bucovina lucrată de el.

Eu, Gheorghiţă şi IPS Ciprian Câmpineanu

Noi în dialog cu vizitatorii sau clienţii noştri.

Acum veţi putea vedea poze de la alte standuri:

Mai întâi veţi vedea poze de la standul ART Georgies care face icoane în mozaic, ceva excepţional de frumos. Aici, ne-am întâlnit cu un fost coleg de al nostru de seminar Sergiu Cojocar, care lucrează la această firmă.

M-rea Sihăstria Putnei - Pr. Damaschin fost coleg de al nostru de la Seminarul Teologic Mitropolitul Dosofeti - Suceava

Geek Art:

Parohia Sf. Vasile cel Mare - Botoşani:

Editura Institutului Biblic (IBMBOR)

Super Graph:

Alţi expozanţi:

Nu am expus aici poze cu toţi expozanţii, ci doar cu câţiva.

6/06/2008

Dialog cu Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe nu mai are nevoie de nici o prezentare. De sub mustata lui de haiduc batran au aparut fara retineri atat cuvinte dure tintite catre Mircea Cartarescu sau catre conducerea Ministerului Culturii, dar si vorbe blande despre mama si despre satul sau natal. Vlad Mixich l-a surprins pe acest artist deosebit chiar in momentul vulnerabil dinaintea intrarii pe scena: momentul daruirii maxime. Astazi, Tudor Gheorghe ofera cititorilor HotNews nu doar muzica, ci, mai ales, sinceritatea sa.
Tudor Gheorghe: “Nu am fugit in SUA pentru ca pe mama o durea un picior”

Vlad Mixich: Cautand numele lui Tudor Gheorghe pe site-urile de descarcat muzica, veti constata ca o multime de persoane au pe computerul personal muzica dumneavoastra. Stiati?
Tudor Gheorghe: Da stiu, mi s-a mai spus, dar eu nu am nici un fel de relatie cu computerul. L-am izgonit pur si simplu din existenta mea.
V.M.: De ce?
Tudor Gheorghe: N-am timp sa ma ocup de asa ceva, eu trebuie sa ma ocup de problemele mele care se trag din scriitura pe hartie. Pentru ca am iesit de mai multa vreme din spatiul showbiz-ului, proiectele mele in general sunt indreptate catre cultura si catre educatie. Informatia se face prin computer dar educatia si cultura nu se face pe site-uri. Drept pentru care nu am avut vreme…si mai si traiesc in casa cu un profesionist al genului ca sa zic asa – baiatul meu care stie orice despre asta.
V.M.: Nu va deranjeaza ca oamenii descarca muzica dumneavoastra gratuit de pe Internet?
Tudor Gheorghe: Am primit cadou discuri descarcate cu muzica mea de pe Internet(rade). Oricum nu am ce face. Daca ma gandesc ce muzica extraordinara se descarca gratuit, albumele mele sunt nesemnificative. Asta e un sistem impotriva caruia nu avem cum sa luptam.
Cineva lucreaza la indobitocirea generatiei actuale
V.M.: Dumneavoastra cantati poezie cu ajutorul chitarei si a orchestratiei clasice. Nici poezia nici chitara clasica nu mai sunt azi la moda. Atunci cum va explicati ca pe computerele multor tineri exista muzica lui Tudor Gheorghe?
Tudor Gheorghe: Nu asta e cel mai important. Daca vii la spectacolele mele vei fi surprins sa vezi ca in sala peste jumatate din spectatori sunt tineri.
V.M.: Si asta nu vi se pare surprinzator?
Tudor Gheorghe: Nu deloc, pentru ca eu promovez in tot ceea ce fac lucruri esentiale: poezia de cea mai buna calitate. Ea nu are varsta. Din pacate se lucreaza la indobitocirea generatiei actuale, dorindu-se ca tinerii sa nu se ocupe de lucrurile esentiale pentru ca astfel pot fi mai usor transformati intr-o masa de manevra buna sa sape santuri in Germania, Franta sau Anglia. Pentru ca ei nu au nevoie de minti deschise si luminate. De asta cred eu ca se desfac si inlatura principiile care au stat la baza unui invatamant modern in Romania. Cred ca Spiru Haret se intoarce in groapa pentru ca pe vremea lui aveam cel mai modern invatamant din Europa.
Astazi se promoveaza tipul de invatamant american in care nu se invata decat ceea ce e de stricta specialitate. Cui ii foloseste latina? Iaca-asa va ajunge specialistul cu bani, sa mearga la un concert la Scala, sa plateasca 500 de dolari ca sa stea in primele randuri si dupa primele 10 minute sa adoarma. Eu am fost martor la asa ceva. Ei se duc acolo ca sa-si etaleze cucoanele lor tinutele…Nu se doreste o lume deschisa la minte care sa aprecieze arta, frumusetea si cultura.
V.M.: Cine anume nu doreste asta?
Tudor Gheorghe: Exista probabil niste minti care doresc asta. Cu timpul ajungi la concluzia ca cineva “iubeste” aceasta omenire si vrea sa o manipuleze doar in folosul unora mai putini la numar.
Stupida conducere de la Ministerul Culturii
V.M.: Ce parere aveti despre muzica la moda astazi in Romania?.
Tudor Gheorghe: Nu am nici o parere. Dar iti atrag atentia asupra a ceva. Deja exista in lume un curent de reinviere a tangoului. Si eu propun in ultimul meu spectacol reintoarcerea la tango. Dar la tangoul romanesc care la vremea lui a fost fascinant. Se canta sambata un slagar la Bucuresti si in doua saptamani se canta la Berlin, pentru ca erau pline de fantezie si erau foarte personale. Aveau o sursa de inspiratie solida: folclorul. Dar nu in sensul preluarii tonale asa cum se intampla acum cu acest curent imbecil numit etno, care e o struto-camila ce taie din valoarea estetica si emotia cantecului popular.
V.M.: Ce credeti au sanse muzicienii romani talentati sa se realizeze aici in Romania?
Tudor Gheorghe: Chestia asta ca nu sunt sanse aici in Romania e deja prea exagerata. Nu asta e problema. Nenorocirea e ca exista o generatie tampon de mediocritati artistice care nu lasa valorile reale sa se ridice. Nu e vorba ca nu au ce face in Romania. Au ce face in tara asta. Pericolul e la cei care stau deasupra lor, la Ministerul Culturii cu toata conducerea lor stupida si la alti pseudointelectuali care stopeaza aceasta talente.
V.M.: Aici avem insa o problema. Vocatia unui muzician e sa creeze nu sa se lupte cu autoritatile vremii.
Tudor Gheorghe: Ai dreptate, dar asa se aleg spiritele tari. Peste tot in lume valorile reale in orice domeniu sunt singulare si ele se incranceneaza sa evolueze. Dar nu in discoteci ci in studii, in munca, in cultura. Pe de alta parte mediocritatea e intotdeauna unita dintr-un instinct firesc zic eu. Intotdeauna acela plin de har va avea 15 mediocri care vor lupta impotriva lui. Din fericire de cele mai multe ori spiritele acestea tari inving.
Am asistat la moartea satului meu
V.M.: Ati copilarit la sat. Cand va intoarceti acolo mai gasiti ceva?
Tudor Gheorghe: Nu. In primul rand satul meu nici nu mai e de cand au inceput cu asfaltatul. Au asfaltat pana si cimitirul. Sigur ca-mi displacea noroiul dar nu cred ca formula asfaltului aduce brusc si calitate. Asa s-a dus izul si culoarea aia specifica. Acum iti dai seama ce bucurie e cand ploua si se baliga vacile pe asfalt?
V.M.: Asa e. Vara asta si satul meu a fost asfaltat.
Tudor Gheorghe: Mda azi e o moda sa ne asfaltam satele. Dar la mine in sat se mai intampla un fenomen. Eu am asistat practic la moartea satului meu. Dar nu sunt un traditionalist in sensul ala ca taranul roman nu trebuie miscat din locul lui. Asta e o prostie e normal ca el sa evolueze. Dar eu imi doresc un taran roman care sa stie inca sa joace hora, sarba iar atunci cand il vizitez sa ma intrebe: “Domnule Tudor Gheorghe doriti un pahar de apa? Cu gheata sau fara gheata? Si sa-mi spuneti daca va deranjeaza aerul conditionat.” Ei asta mi-as dori eu. Pe cand la noi…deja au inceput sa-i numeasca pe taranii nostri necajiti fermieri. Auzi tu, cum ar suna muzica pentru fermieri in loc de muzica populara?
Despre vremurile dinaintea lui ‘89
V.M.: De ce vi s-a interzis sa apareti pe scena in ultimii ani ai comunismului? Nu erati suficient de comunist sau erati prea nationalist.
Tudor Gheorghe: Nu am fost deloc comunist nu aveam cum. Tatal meu fusese condamnat politic 22 de ani. S-a tras de mine sa ma faca membru de partid, dar nu am vrut. Si nu m-am laudat catusi de putin cu asta dupa revolutie, cand au aparut tot felul de dizidenti care tipau care mai de care cum fusesera batuti dar ei de fapt au fost oameni politic angajati serios in comunism. Dar asta este. Ei cu ale lor eu cu ale mele.
V.M.: Stiu ca imediat dupa revolutia din 89 vi s-a propus sa fiti ceva mare pe la prefectura.
Tudor Gheorghe: Pai am si fost, presedinte de consiliu. Dar nu era de mine. Fiecare trebuie sa faca ce stie mai bine. Uite si politicienii au ajuns niste mediocri si asta se vede. Oamenii de valoare s-au retras. Vreau sa spun ca desi perioada comunista ne-a facut un mare rau, totusi ne-a tinut foarte treji in spirit. Trebuia sa fim mai destepti decat ei. Scriitorii scriau toti cu cheie, la teatru se prindeau tot felul de subtilitati. Uite de exemplu mie mi-au interzis un spectacol de Caragiale care nici nu avea mare succes. Dar pentru altceva era interesant spectacolul. Si acum ma infior cand spun strofa asta cumplita din Caragiale:
“Trec astazi nestiut prin lume
Dar trainic las in viitor
Un san, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor”.
V.M.: De ce astazi nu mai apar oameni de o valoare culturala care sa o egaleze pe a celor dinainte?
Tudor Gheorghe: Perioada de dupa razboi a fost foarte productiva. De la Nichita, Marin Preda, D.R. Popescu pana la Ioan Alexandru si Sorescu. Astazi nu mai apar insa. Si eu ma intreb de ce. Mai e astazi asa la mijloc, cat jumatate din cei amintiti mai devreme, Cartarescu. Ca tot veni vorba, m-a cam indignat in ultima vreme, ca s-a apucat sa faca o caracterizare a lui Eminescu si s-a legat de el ca era mic si cu paduchi si avea matreata. Pai nu de asta il iubim noi pe Eminescu.
Nu am fugit in America pentru ca pe mama o durea un picior
V.M.: Multi se intreaba de ce continuati sa locuiti in Craiova si nu la Berlin, Paris sau Bucuresti.
Tudor Gheorghe: Nu m-am simtit niciodata izolat. Acum nu mai conteaza unde stai. Suntem o tara europeana si asta e important. In 70 m-au rugat sa raman in America: “nea Tudore suntem aici peste un milion de romani, hai ramai ca ne alini durerile, ne faci sa fim mai buni”. Le-am zis ca stiu eu o tara in estul Europei unde sunt 23 de milioane care sufera. Ei, cum era sa las eu 23 de milioane pentru un milion. Plus ca pe mama o durea un picior. Si pentru mine osia pamantului trece prin piciorul ala al mamei. Si daca pe mama o doare piciorul ala, simt ca Pamantul nu se invarteste cum trebuie si trebuie sa ma duc acasa.
V.M.: Ce ati fi fost daca v-ati fi nascut in anii 80. Ati fi avut acum 25-30 de ani.
Tudor Gheorghe: Nu cred ca puteam sa ajung ceea ce sunt. Pentru ca cei nascuti in perioada de care vorbesti, au pierdut un lucru esential. Au pierdut lautarii, au pierdut muzica de la tara. In perioada copilariei mele nu se inventasera inca microfoanele si era forta in cantecul popular. Plus ca astazi nu mai sunt profesorii de pe vremuri. Probabil ca nici nu as fi avut suficient timp de studiu caci neavand televizor citeam. Cand citesti iti dai drumul la fantezie. De asta cred ca noi am avut intr-un fel un avantaj. Cei de azi au avantajul ca sunt mult mai informati decat noi. Dar cultura nu inseamna informatie.
V.M.: Dar ce inseamna cultura?
Tudor Gheorghe: Cultura inseamna asezarea pe cuvant si pe traditie. Din pacate tinerii de astazi au devenit niste cititori de prefete.

Acest articol a fost preluat de pe http://www.hotnews.ro/stiri-Cultura-2086283-Tudor_Gheorghe__Nu_am_fugit_in_SUA_pentru_ca_pe_mama_o_durea_un_picior.htm