Un om, invidiindu-l pe fratele său, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum
te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine, şi cu toate
acestea am sărăcit”. Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la
biserică, i-a zis: „Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând,
aflu aur aruncat pe cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Dacă
vei vrea să mergem împreună, orice vom găsi vom împărţi în jumătate”.
Erau doi cizmari. Unul avea copii mulţi, femeie,
tată şi mamă şi mergea la biserică în fiecare Duminică. Şi toate îi
mergeau bine. Celălalt nu mergea la biserică, ci lucra şi Duminica, şi
nu putea să se conducă nici pe sine. De aceea, invidiindu-l pe fratele
său care îi era nesuferit, i-a zis cu mânie: „De unde şi cum te-ai îmbogăţit? Pentru că eu muncesc mai mult decât tine, şi cu toate acestea am sărăcit”.
Însă fratele său, ca să-l facă pe el să meargă la biserică, i-a zis:
„Iată, eu merg întotdeauna la biserică şi, mergând, aflu aur aruncat pe
cale; şi de atunci, câte puţin, m-am îmbogăţit. Dacă vei vrea ca să
mergem împreună, orice vom găsi vom împărţi în jumătate”. Iar acela,
crezând, a început a merge după dânsul; şi, mergând el la biserică
totdeauna, i-a binecuvântat Dumnezeu şi s-a îmbogăţit.
După un timp i-a zis bunul său frate: „Oare ştii, frate, cât de mult ţi-a folosit un cuvânt de îndemn pentru Dumnezeu şi averea ta? Să mă crezi pe mine că nimic n-am găsit pe cale, pentru că ţi se părea că eu după aur umblu. Dar pentru că Dumnezeu a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”, pentru aceea ţi-am vorbit ţie. Deci, chiar de am şi minţit, iată că n-am greşit, fiindcă tu te-ai îmbogăţit”.
(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 20-21)
Sursa: aici