Se petrecea acum 5 ani. Terminam anul 1 de Facultate si aproape un an de ASCOR. Mi-am dorit mult sa ajung in Ucraina la Lavra Pecerska, mai mult decat in Athos. Citisem in seminar viata Sf. Paisie Velicikovski, o viata impresionanta. Dar de retinut a fost ca manastirea lui de metanie adica manastirea unde a intrat prima data a fost manastirea Lavra Pecerska din Kiev. Spre dezamagirea lui, starea duhovniceasca in manastire era la pamant. Pleaca in Athos unde intalneste acelasi lucru. Se astepta sa gaseasca un batran induhovnicit care sa il calauzeasca pe cararile monahismului. Nu a gasit. Descopera insa scrierile sfintilor parinti din bibliotecile manastirilor si urmeaza intru totul sfaturile lor. Ajunge sa primeasca el insusi ucenici. E nevoit sa plece in Romania. Ajunge la Dragomirna cu o mare parte din ucenicii lui din Athos. Aici incepe sa traduca din greaca in romana cartile sfintilor parinti. Sunt binecunoscute si cantarile bizantine mostenite de la obstea lui. Bucovina cade sub ocupatie austro-ungara si e nevoit sa se mute cu obstea la M-rea Secu. Se inmultesc ucenicii iar manastirea a devenit neincapatoare. Este mutat la manastirea Neamt. Astazi, la M-rea Neamt se pot gasi moastele unui sfant necunoscut care se banuieste a fi Sf. Paisie Velicikovski.
Sa revenim la pelerinajul din Ucraina. Mi-am dorit atat de mult incat am incercat sa organizez eu unul cu toate cu nu ma pricepeam. Dar am facut ce m-am priceput. Am propus pelerinajul, iar prin cineva care a mai organizat in Ucraina, s-a facut realitate visul meu.
Nu mai trecusem niciodata granitele tarii. Am trecut vama pe la Siret. Imediat ce am trecut vama in Bucovina noastra pierduta, ne-am coborat din masina. M-am simtit la mine acasa, in tara mea, cu toate ca eram deja in Ucraina. Am vazut frumosii codri de fagi de la care se si trage numele de Bucovina.
Am ajuns in Cernauti. Aici a facut bunicul meu facultatea de teologie. Bunicul meu a fost preot. Dumnezeu sa il odihneasca! Mi-a povestit de viata lui aici la Cernauti. Am fost extrem de dornic sa vad acest oras mitic. Frumos. Frumos. Dar trist, trist. Sa auzi pe pamantul romanesc liba rusa... Sa observi ca asfaltul era plin de cratere, iar masinile de transport in comun erau niste rable care stateau sa se dezmembreze in mers... Trist. Rusii lasase Cernautiul nostru in paragina probabil de frica ca daca il vor pierde, nu avea rost sa investeasca in el. Azi am ineles ca s-au schimbat lucrurile. La catedrala din Cernauti se canta corala in limba ruseasca si prea putin in romana. Trist. La iesire m-am inalnit cu un fost coleg de al meu de seminar, preot la catedrala. Bucurie de nedescris.
Ne-am continuat drumul la Universitatea din Cernauti. Aici, a fost la inceput resedinta Mitropolitana a Mitropoliei Bucovinei. Da! Mitropolie! Tot aici a fost pe langa mitropolie si facultatea de teologie ortodoxa. Drept dovada, stateau turnurile a doua biserici una a Mitropoliei si una a facultatii. Am intrat cu emotie in Universitate prin amabilitatea portarului. O mica spaga pentru ca nu era ora de vizita. Calcam cu fiori in facultatea unde a invatat bunicul meu. Nu era nimic schimbat. Nimic modernizat. Ne-am asezat in bancile amfiteatrului.
KIEV
Cel mai frumos oras pe care l-am vazut in viata mea! Un oras foarte bine organizat unde nu vei intalni aglomeratie cu toate ca este mult mai mare decat Bucurestiul. Am ramas impresionat de curatenia care se pastreaza in acest oras. Aveam si eu o coaja de banana de care vroiam sa scap asa ca orice roman. Mi-a fost oarecum sa o arunc pe aiurea vazand curatenia aceea exemplara. Dar sa nu credeti ca erau multe cosuri de gunoi... NU! Din contra m-am plimbat mult si bine cu coaja de banana in mana pana am gasit un cos de gunoi! Bravo!
Lavra Pecerska. Nu am crezut ca poate exista asa ceva. Zici ca erai in rai. Cuvintele de lauda oricat de multe s-ar aduce totusi nu pot exprima frumusetea ce am intalnit-o. Rai. Biserici marete cu cupole aurite cu altare suprapuse unde se slujea sfanta liturghie zilnic de vreo 10 ori pe zi, dar nu la acelasi altar. Se savarsea liturghia din ora in ora la cate un altar. Am observat un lucru intre multe altele: la liturghie calugarii de acolo nu se mai clintesc din loc, nu se mai misca. La noi, si calugarii si noi credinciosii ne mai trecem de pe un picior pe altul, ne mai sprijinim de un perete, de strana... Ei nu! Stana de piatra!
Am coborat in pesteri. Doua pesteri luuuuungi cu sute de sfinte moaste la inchinare. Nu aveai timp sa mai faci plecaciune sau sa mai citesti ce sfant e. Doar sarutai sfantul si tot nu se mai terminau... Aici sunt si mici altare ale Sf. Antonie si Sf Teodosie incepatorul vietii de obste. Am prins si o liturghie la un astfel de altar. Impresionant! Sfinti. Multi sfinti. Afara de sfintii ale caror moaste erau puse spre inchinare, mai existau si mici chiliute cu o ferestruica si o icoana. Acolo s-au nevoit sfinti zavorati. Icoana de la ferestruica era icoana lor, iar moastele fiecaruia era in mica chiliuta. Sa nu va inchipuiti ca acea mica chilie era una normala. Nu aveau loc sa stea in picioare, ci numai in genunchi. Ajunsesera acesti oameni la un asemenea grad de sfintenie incat nici nevoi fiziologice nu mai aveau. Caci odata zavorati acolo nu mai ieseau pana la moarte. Tot aici se spune ca au fost ascunse moastele sfinei Teodora de la Sihla. Insa se spune ca le-au mutat la m-rea Vovidenia tot din Kiev. Am mers si la aceasta manastire dupa Sf. Teodora. Undeva la subsol sub o racla se vedeau ascunse niste moaste. Cand au auzit maicile de aici ca vorbim de Sf. Teodora au stins lumina. Asa ca nu am mai avut acces aici... Pacat! La m-rea aceasta era o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului a carei chip s-a imprimat miraculos pe sticla. Mai erau si cateva sfinte moaste, dar nu mai retin a cui erau.
Am fost si la Sf. Teofil cel Nebun pentru Hristos si la Sf. Dositeea care in viata ei s-a prefacut ca era calugar. Am mers si cu metroul cu care am trecut peste Nipru.
Se vedea o statuie maaaare cu o sabie ridicata spre cer. Pelerinii spuneau ca se numeste "Mama Rusie". Se zice ca statuia a fost ridicata de comunisti. A fost proiectata sa fie mai inalta decat turnul cel maaaaare al M-rii Lavra Pecerka. Insa nu bine au ridicat statuia ca s-au adunat deodata niste nori negri de furtuna care au fulgerat sabia indreptata spre cer a statuii injumatatindu-o. Daca veti ajunge la Kiev, veti observa ca sabia e doar jumatate.
Langa Lavra, un muzeu militar in aer liber. Superb.
Catedrala Sf Sofia, replica a celei de la Constantinopol. O bijuterie. Se platea intrare si la poarta si la intrarea in biserica. Aici nu se mai slujea. Era doar pe post de muzeu. Pacat dar impresionant. Extrem de impresionant. Ce arhitectura...!
Centrul orasului... superb. Nu pot exprima. La subsolul centrului era un maaaare city mall.
Amintiri sunt multe dar va las curiozitate sa descoperiti dumneavoastra frumusetile Ucrainei. Organizam cu ajutorul lui Dumnezeu un pelerinaj in Ucraina anul acesta 1-5 iulie. Mai multe detalii puteti gasi la adresa aceasta:
