Dumnezeu ne vrea normali

Dumnezeu iubeste normalitatea. Dumnezeu ne vrea normali! Anormalitatea este o boala, este opusul normalitatii. Dumnezeu ne-a facut normali si ne vrea asa!

Normalitatea este o stare de fapt a lucrurilor. In cartea Facerii la sfarsitul fiecarei zile a creatiei, Scriptura ni-L prezinta pe Dumnezeu ca un mester iscusit care la sfarsitul unei zile grele de munca, isi admira lucrarea si se uita la ea cu ochi critic sa vada daca nu a gresit cumva ceva undeva. Insa Mesterul Dumnezeu nu putea sa greseasca. „Şi a văzut Dumnezeu că este bine” (Facere 1). Cand a terminat toata lucrarea, Dumnezeu trage concluzia finala: „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Aceasta este starea de normalitate: felul cum le-a creat Dumnezeu si cum le-a randuit.

Dumnezeu a pus o randuiala in toate. El iubeste armonia. Observati planetele si stelele. Fiecare are miscarea ei stricta. Daca s-ar abate de la aceasta miscare, s-ar ciocni planetele si stele intre ele asa incat nu ar mai ramane nimic frumos pe cer. Toate respecta legile creatiei lasate lor de Creatorul Dumnezeu.

Dumnezeu a lasat omului niste porunci ca niste faclii care sa ne lumineze calea. In acelasi timp Dumnezeu a lasat omului libertatea vointei. Fiecare om este liber sa faca ce doreste: sa asculte sau nu glasul si voia cea buna a lui Dumnezeu. Spre exemplu: In porunca a cincea, Dumnezeu spune sa respecti pe parinti. O lasa ca o porunca, dar lasa si o flexibilitate a vointei omului. El cauta sa iti arate calea cea buna. De aceea iti si o motivare, o explicatie, cand spune: Daca ai sa respecti pe parinti, atunci ai sa traiesti multi ani pe pamant, ai sa fii fericit. Si noi la Sfintele Slujbe dupa ectenii sau rugaciuni de cereri sau de lauda se adauga anumite sfarsite numite ecfonise, care oarecum explica de ce ii cerem noi lui Dumnezeu toate acestea: pentru ca „a Ta este imparatia si puterea si Slava...”, pentru ca „sfant esti Dumnezeul nostru si de aceea noi slava iti inaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh...”, „ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti...”, „ca Tie se cuvine sa ne miluiesti si sa ne mantuiesti pe noi, Dumnezeul nostru si de aceea noi Slava iti inaltam....”, etc.

Dumnezeu a lasat ca omul sa se casatoreasca cu femeia sa, cu care sa aiba copii. Asa vrea Dumnezeu pentru ca asa e normal. De ce e normal? Pentru ca daca nu e asa, atunci e anormal si vom demonstra acest lucru. Pun inainte un subiect de mare actualitate al zilelor noastre. De ce e pacat sa traiesti in desfranare sau in adulter? Ca doar iubesti acea persoana... si ea te iubeste... si ce e frumos si lui Dumnezeu trebuie sa ii placa... Dar... o fi frumos la Dumnezeu ceea ce noua ni se pare a fi frumos? Nu cumva la Dumnezeu balanta valorilor e alta? Deci, e normal sa te casatoresti sau sa traiesti in desfranare sau in adulter? E normal sa ai amanta sau amant? E normal sau anormal? Subliniez ca faptul ca pacatul este o abatere de la normalitate. Ia sa gandim logic. Daca traiesti cu cineva fara sa fii casatorit, se poate intampla sa zicem, ca femeia sa ramana insarcinata dupa legile firesti ale trupului. Se naste un copil dorit sau nedorit. Tatal nu vrea sa recunoasca copilul ca doar poate femeia a mai avut si alti barbati... Ramane un copil fara tata. Dar de ce sa nu aiba copilul tata? De ce sa sufere copilul de lipsa unei firesti armonii familiare? De ce sa traga numai mama la nasterea unui copil? Se poate ca barbatul sa fie chiar casatorit si sa aiba copii cu femeia legitima. Iar acum sa aiba un copil si cu amanta. Acum barbatul poate isi va lasa femeia pentru amanta. Dar de ce sa se destrame o familie? De ce sa ramana acei copii fara tata? Uitati cate rele decurg din desfranare, din acea stare de normalitatea.

Alta problema de actualitate este cea a homosexualilor care fac mars prin centrul Bucurestiului sa arate... ce sa arate? Sunt ei oameni normali? Homosexualitatea este un lucru normal? E normal sa fii homosexual? Ia sa vedem cum a lasat Dumnezeu? “Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi...” (Facere 1, 27-28). Iata starea de normalitate pe care a lasat-o Dumnezeu. E foarte clar. Ce ar fi daca s-ar aduna niste oameni cu capele sparte si ar incepe sa mearga pe strada si sa se laude: „Uitati-va la noi. Noi avem capete sparte nu ca voi...! Noi suntem perfect sanatosi! Nu ca voi bolnavi cu ochii si cu inima ca nu vreti sa ne considerati normali ca si voi. Sunteti invidiosi pe noi...” Dumnezeu a zis oamenilor sa se inmulteasca. Ori stim prea bine ca un copil se poate concepe doar de un barbat si o femeie. Caci aceasta e legea firii lasata de Dumnezeu. Acesta e normalul lasat de Dumnezeu in noi.

Cred ca problema oamenilor cea mare este ca nu se orienteaza unde trebuie si se incred in ei insisi si in „intelepciunea” lor, in „mintea lor sclipitoare”. Sf. Maxim Marturisitorul spunea ca „Pacatul este proasta intrebuintare a ideilor”. Omul are multe ganduri, multe idei. Dar trebuie sa aiba si un discernamant pentru ca sa distinga binele de rau, gandurile bune de cele rele, gandurile si ideile de la Dumnezeu si cele de la diavol sau pur si simplu aiurelile de toate zilele. Dupa cum spuneam mai sus la Dumnezeu sunt alte valori. Noi avem mintea limitata si privim lucurile limitat. Noi judecam la suprafata, dar Dumnezeu „cel ce cunoase inimile si rarunchii si tainele oamenilor le cunoaste”, judeca in profunzime. Pentru ca suntem limitati de multe ori nu putem sa il intelegem pe Dumnezeu cand ne randuieste unele lucruri poate ne dorite in viata. Dar Dumnezeu nu ne vrea raul, chiar daca avem necazuri. Aurul se cearca in foc si se curateste. Necazurile ne mai vin si pentru indreptarea noastra si pentru a ne mai smeri si a avea cate ceva de invatat. Sa fiu mai concret. Spre exemplu Dumnezeu zice sa ne iubim vrajmasii. Aparent e o anormalitate. Cum sa il iubesc pe cel care imi face numai rau si mai mult decat asta sa il iert si sa ii intind si mana sa il ajut??? Este acest lucru o stare de normalitate? Aparent, dupa mintea noastra, nu este normal. Insa sa privim in profunzime. Dumnezeu de ce sa ne ierte pe noi care mereu ii gresim? Ce ar fi daca ne-ar aplica Dumnezeu aceesi metoda pe care o aplicam si noi celor din jurul nostru? Zice un proverb romanesc: „ceea ce tie nu iti place altuia nu-i face”. Cum ar fi daca Dumnezeu nu ne-ar ierta niciodata pacatele caci prin pacate noi ne impotrivim voii lui Dumnezeu. In fapt si spune Hristos: „Cu masura cu care vei masura, cu aceeasi ti se va masura” iar in Tatal nostru spunem: „si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”. Cum Dumnezeu e bun cu noi, la fel si noi trebuie sa ii urmam exemplul si sa fim buni cu cei din jurul nostru. Cum El are atata rabdare cu noi, cum mereu ne ajuta cu toate ca nu meritam, cum mereu trege cu vederea atatea si atatea pacate... Cred ca nu avem noi de iertat greseli ale celor din jurul nostru intr-un an, cat are Dumnezeu sa ne ierte intr-o singura zi. Si pe langa toate astea, ne mai si fagaduieste pe lumea cealalta plata insutita, comori de nepretuit, fericire si viata vesnica. Dar toate astea le vom putea avea numai daca, vom asculta de glasul lui si vom cauta normalitatea.

Cautati sa faceti voia lui ca asa e bine, asa e normal. Daca traiesti intr-o stare de normalitate, traiesti in Hristos. Mai sunt multe de adaugat, si vom reveni intr-un alt articol referitor la viata normala in Hristos.

Daca nu stiti ce e normal si cum e normal, cereti lui Dumnezeu sa va descopere. Mergeti intr-o Biserica si reculegeti-va la Icoana Maicii Domnului. Mult succes!