Itemul pedagogic

reprezintă cerinţa, întrebarea la care trebuie să răspundă elevul. El este un element al unei probe de evaluare sau al unui test pedagogic, deci al instrumentului de evaluare. Se exprimă prin formularea unei întrebări care se integrează în structura unei probe de evaluare.

De fapt, în sensul său real, complet şi adaptat realităţii şcolare cotidiene, itemul înseamnă sarcina de lucru plus Răspunsul aşteptat. „Itemii (sau elementele) unui test constituie, în ansamblu, un eşantion dintr-un univers de itemi care, la modul ideal, ar trebui să acopere în totalitate conţinutul testat” (P. Lisievici, op. Cit.).

Clasificarea itemilor

După criteriul obiectivităţii în notarea sau aprecierea elevilor, itemii sunt de trei categorii/ tipuri:

• 1. itemi obiectivi

• 2. itemi semiobiectivi

• 3. itemi subiectivi

1. Itemii obiectivi; caracteristici, tipuri

Caracteristici

• Reprezintă componente ale probelor/ testelor de progres, în special ale celor standardizate;

• Oferă obiectivitate ridicată în măsurarea / evaluarea rezultatelor învăţării;

• Nu necesită scheme de notare detaliate;

• Punctajul se acordă sau nu, în funcţie de marcarea de către elev a răspunsului corect.

Tipuri de itemi obiectivi:

• itemi cu alegere multiplă

• itemi cu alegere duală

• itemi tip pereche

1.1 Itemul cu alegere multiplă (IAM)

(itemi inchisi cu alegere multiplă)

Itemul cu alegere multiplă presupune existenţa unei premise (enunţ) şi a unei liste de alternative (soluţii posibile). O grupare de itemi cu alegere multiplă constituie un „chestionar”, cunoscut în literatura de specialitate sub numele de CAM (Chestionar cu alegere multiplă).

Forme/ variante ale itemului cu alegere multiplă (IAM)

Itemul cu alegere multiplă se poate prezenta în diferite variante:

1. Găsirea singurului răspuns bun

2. Găsirea celui mai bun răspuns

3. Găsirea singurului răspuns fals

4. Găsirea tuturor răspunsurilor bune

5. Item factual cu alegere unică. Romanul „Ion” a apărut în anul: (se dau cinci variante de răspuns, dintre care doar una este adevărată);

1.2 Itemul cu alegere duală (IAD)

(itemi inchisi cu alegere binare)

Acest tip de itemi solicită elevului să selecteze din două răspunsuri posibile: adevărat/fals; corect/greşit; da/nu; acord/dezacord; general/particular; varianta 1/varianta2; mai mare/mai mic; enunţ de opinie/enunţ factual etc.

Itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi pentru:

• recunoaşterea unor termeni, date factuale, principii;

• diferenţiere între enunţuri factuale sau de opinie;

• identificarea de relaţii tip cauză-efect.

1.3 Itemul tip pereche (ITP)

(itemi inchisi cu raspunsuri corelate)

Aceştia solicită din partea elevilor stabilirea unor corespondenţe/asociaţii între cuvinte, propoziţii, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe două coloane. Elementele din prima coloană se numesc premise, iar cele din a doua coloană reprezintă răspunsurile. Criteriul sau criteriile pe baza cărora se stabileşte răspunsul corect sunt enunţate/explicitate în instrucţiunile care preced cele două coloane. Se limitează, de obicei, la măsurarea informaţiilor factuale, bazându-se pe simple asociaţii, pe abilitatea de a identifica relaţia existentă între două lucruri/noţiuni/simboluri etc.

Itemii tip pereche pot solicita diverse tipuri de relaţii: termeni/definiţii; reguli/exemple; simboluri/concepte; principii/clasificări; părţi componente/ întrebuinţări. Se poate utiliza material pictural sau oreprezentare grafică.

2. Itemii semiobiectivi/deschisi

Prezentare generală; tipuri

Se mai numesc şi itemi cu răspuns construit scurt şi corectare semiobiectivă. Itemul cu răspuns construit scurt (deschis) lasă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce a învăţat, căci el nu modifică câmpul cognitiv.

Exemplu: „Numiţi 5 animale domestice, prezentând şi foloasele pe care le aduc.” Această întrebare nu conţine nici o posibilitate de răspuns ambiguu.

În itemul cu răspuns construit scurt cadrul didactic formulează o problemă sub forma unei întrebări foarte exacte sau a unui consemn/ordin/ dispoziţie care poate fi însoţit(a) sau nu de un suport (carte, grafic, ilustraţie etc) sau de un text mai detaliat. Răspunsul la întrebare trebuie să fie foarte scurt (un cuvânt sau o expresie) şi specific.

Se concretizează în:

• Itemi cu răspuns scurt

• Itemi de completare

• Întrebări structurate

2.1 Itemul cu răspuns scurt. Variante cu raspunsuri logice

Cele mai importante variante de itemi cu răspuns scurt sunt: întrebarea clasică, exerciţiul, chestionarul cu răspunsuri deschise scurte, textul indus.

Întrebarea clasică

Întrebarea clasică vizează un răspuns aşteptat. La fel şi exerciţiul. De exemplu: „Cine a inventat dinamul…?” sau „Care este rezultatul acestei operaţii?” Sunt şi alte forme de prezentare. Poate lua forma unui enunţ de genul următor: Recopiaţi/ transcrieţi următoarea figură, sau următorul text”.

Itemii de acest tip pot lua forme diferite:

• Itemul cu răspuns unic: întrebarea este de aşa manieră formulată, încât elevul nu are decât o singură informaţie de dat.

De exemplu: Când s-a născut...?

• Itemul cu răspuns multiplu: pentru o singură întrebare, elevul trebuie să furnizeze două sau mai multe informaţii diferite.

Exemplu: Cine a inventat.....şi ce utilităţi are ?

• Itemul cu răspuns multiplu, de genul interpretare: în această formă de item cu răspuns construit scurt se prezintă elevului un grafic, o figură, o serie de date numerice etc, şi ale căror diverse părţi sunt identificate prin numere sau litere. Conform cerinţelor primate, elevul trebuie să numere părţile sau să le dea funcţii, sau să le specifice caracteristicile.

Exemplu: să interpreteze figurile duble din manualul de psihologie.

Pentru itemii cu răspuns scurt, elevii trebuie să formuleze răspunsul scurt sub forma unei propoziţii, fraze, a unui cuvânt, număr, simbol.

Cerinţa este de tipul „întrebare directă”.

Chestionarul cu răspunsuri deschise scurte

Spre deosebire de întrebarea clasică, acest tip de item cere un răspuns a cărui formă, şi uneori conţinut, sunt libere în interiorul unor limite. Se cere elevilor, spre exemplu, să formuleze o definiţie, să enumere cinci personaje dintr-un roman citit etc. În asemenea situaţii elevul compune definiţia sa, numeşte personajele etc.

Textul indus

După ce s-au învăţat unele noţiuni, este posibilă verificarea înţelegerii lor propunând elevilor să compună un text pornind de la lista respectivelor noţiuni impuse. Gradul de deschidere este stabilit cu precizie. Se cere elevilor, spre exemplu, să folosească termenii într-o anumită ordine sau nu, să dea definiţiile sau nu, textul să fie limitat ca dimensiune sau nu etc.

2.2 Itemul tip complementare de frază sau Textul lacunar

În itemul tip completare de frază se prezintă elevului un enunţ în care se omit unul sau mai multe cuvinte importante. Se cere elevului să găsească acele cuvinte şi să le scrie. Dacă textul este constituit din propoziţii scurte şi fără structură complexă, vorbim de text, frază, sau mesaj de completat.

Dacă structura textului este sistematică şi se cere elevului să găsească cuvintele care au fost suprimate, vorbim de o altfel de probă, şi anume de completarea unui text lacunar (item de completare). (De Ketele,1982, Fortier, 1982).

Este frecvent folosit în învăţarea definiţiilor, a regulilor, în învăţarea unei limbi străine, în cunoaşterea limbii materne etc. Raspunsul ce trebuie dat de fiecare dată este unul singur (nu permite echivoc).

Exemplu din domeniul psihologiei: ”Completaţi definiţia Sistemului psihic uman cu expresiile sau cuvintele care lipsesc:

Sistemul psihic uman (SPU) este un SISTEM........DE COMPLEXITATE SUPREMĂ, prezentând cele mai înalte şi perfecţionate mecanisme de..........şi fiind dotat cu dispoziţiile selective.......... şi cu modalităţi proprii de determinare,.......i”.

Elevul care a învăţat va completa spaţiile libere, iar în final definiţia va avea următoarea formă: „Sistemul psihic uman (SPU) este un sistemantiredundante şi cu modalităţi proprii de determinare, antialeatorii”. (P.P. Neveanu, coord., Psihologie, 1995)

2.3 Întrebarea structurată

O întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări de tip obiectiv, semiobiectiv sau minieseu legate între ele printr-un element comun, printr-o idee. Ele umplu practic golul dintre tehnicile de evaluare cu răspuns liber (deschis) impuse de itemii subiectivi şi cele cu răspuns limitat (închis) impuse de itemii de tip obiectiv.

Prezentarea unei întrebări structurate se poate realiza astfel:

un material cu funcţie de stimul (texte, date, imagini, diagrame, grafice etc);
subîntrebări;
date suplimentare, în relaţie cu subîntrebările, dacă este cazul.

Exemplu:

• Întrebare structurată: Alcătuiţi un minieseu cu tema „Ce s-ar întâmpla dacă ne-am teleporta?”.

Material stimul: se prezintă elevilor diverse imagini, informaţii etc.
Subîntrebări :

ü ce înseamnă ?

ü ce s-ar întâmpla dacă........

ü este posibil?

ü ce avantaje.......?

ü ce dezavantaje...?

ü cum va explicaţi faptul că..........?

În sprijinul elevilor se pot aduce date suplimentare, în strânsă corespondenţă cu subîntrebările formulate şi care reprezintă, de fapt, repere în elaborarea răspunsului fiecărui elev.

3. Itemii subiectivi

Repere conceptuale; forme/ tipuri

Se mai numesc şi itemii cu răspuns construit elaborat/ dezvoltat. Itemii de acest tip sunt itemi largi, imprecişi de regulă, care solicită răspunsuri a căror realizare mobilizează cunoştinţe şi abilităţi care iau forma unor structuri integrate şi integrative. Formularea răspunsului la o asemenea întrebare acoperă toate tipurile de obiective. Un subiect de genul următor este un item subiectiv:” Universul copilăriei în opera lui ION CREANGĂ”.

Acest fel de item se asociază, de regulă, cu itemi care solicită răspunsuri obiective sau semiobiective. În aceeaşi probă sunt integraţi itemi care evaluează obiective de nivel taxonomic inferior precum şi itemi care vizează obiective mai complexe.

Forme/ tipuri de itemi cu răspuns construit elaborat/ dezvoltat

Itemul cu răspuns construit scurt, puţin elaborat

Itemul tip rezolvare de problemă

Itemul tip eseu

Itemul cu răspuns construit elaborat / dezvoltat

3.1 Itemul cu răspuns construit scurt, puţin elaborate

Acesta cere elevului să exprime o singură idee importantă în câteva fraze: o explicaţie, o relaţie, o definiţie descriptivă etc. Profesorul fixează de obicei criterii foarte precise cu privire la conţinutul răspunsului, extensia sa, structura etc.

3.2 Itemul tip rezolvare de problemă

Rezolvarea de probleme sau a unei situaţii problemă reprezintă antrenarea elevului într-o activitate nouă, diferită de activităţile curente ale programului de instruire pe care profesorul le propune în clasă (fiecărui elev sau grup). Scopul principal este dezvoltarea creativităţii, a gândirii divergente, a imaginaţiei, a capacităţii de a generaliza, de a reformula o problemă etc.

Acest tip de itemi cere un răspuns mai mult sau mai puţin elaborat. Este mai frecvent întâlnit în matematică, fizică, chimie şi joacă acelaşi rol / funcţie pe care îl au întrebările cu răspuns construit scurt sau elaborat în ştiinţele sociale sau umane.

3.3 Itemul tip eseu

Eseul permite evaluarea globală a unei sarcini de lucru din perspectiva unui obiectiv care nu poate fi evaluat eficient, valid şi fidel cu ajutorul unor itemi obiectivi sau semiobiectivi. Acest tip de item pune în valoare abilitatea elevului de organizare şi integrare a ideilor, de exprimare personală în scris precum şi abilitatea de a interpreta şi aplica datele.

Itemul tip eseu cere elevului să construiască, să producă un răspuns liber în conformitate cu un set de cerinţe date.

După tipul răspunsului aşteptat itemii tip eseu pot fi:

eseu structurat sau semistructurat, în care, cu ajutorul unor indicii, sugestii, cerinţe, răspunsul aşteptat este ordonat şi orientat;
eseu liber (nestructurat) care valorifică gândirea/scrierea creativă, imaginativă, originalitatea, creativitatea, inventivitatea etc.

3.4 Itemul cu răspuns construit elaborat/dezvoltat

Poate cere un răspuns care se întinde pe mai multe pagini. Ar putea fi vorba de o dizertaţie sau un eseu, de un memoriu sau chiar de o teză. Elevul nu trebuie doar să rezolve problema, să înţeleagă sarcina complexă care i se cere, dar trebuie să facă eforturi tot timpul să-şi structureze răspunsul, să-l redacteze, eventual să-l transcrie.

Exemplu: ”Realizaţi un eseu cu tema „Adolescenţa între teribilism şi conformism”

Producţia dumneavoastră să vizeze, printre altele:

definirea conceptelor,
forme,
avantaje,
dezavantaje
exemple concrete.

Textul eseului să aibă între 4 şi 5 pagini.

Acest tip de item are avantajul că acordă elevului libertatea de expresie. Se poate cere elevului, spre exemplu, să realizeze o dizertaţie literară pornind de la un proverb - un comentariu. Uneori libertatea elevului nu este decât aparentă. Elevul trebuie nu numai să stăpânească conţinutul din care este evaluat/ verificat, dar el trebuie să prezinte acest conţinut conformându-se unor reguli şi să ţină cont de criteriile de evaluare care i-au fost prezentate.

El trebuie să dovedească două tipuri de abilităţi: aceea de a stăpâni conţinutul şi aceea de a redacta răspunsul potrivit criteriilor de evaluare ale produsului.

4. Itemii de evaluare: contexte de folosire

Când folosim itemi obiectivi ?

Avem mulţi elevi de evaluat sau un chestionar care poate fi reutilizat
Fidelitatea interesează mai mult decât pertinenţa rezultatelor
Dorim ca subiectivitatea să fie redusă la minim
Suntem mai competenţi să redactam itemi obiectivi mai degrabă decât să corectăm itemi subiectivi
Rezultatele trebuie să fie comunicate rapid, după evaluare, şi dispunem de timp pentru redactarea itemilor
Urmărim obiective care vizează abilităţi ce trebuie mai bine discriminate.

Când folosim itemi subiectivi ?

Avem o clasă mică / puţini elevi de evaluat şi un chestionar care nu poate fi reutilizat
Dorim să favorizăm şi chiar să atribuim puncte pentru exprimarea scrisă sau caligrafie.
Dorim să dăm prioritate calităţii în exprimare mai degrabă decât competenţelor specifice.
Suntem mai competenţi să corectăm itemi subiectivi decât să redactăm itemi obiectivi.
Dispunem de mai puţin timp pentru a redacta itemi şi de mai mult timp pentru a corecta răspunsuri.
Urmărim obiective care nu pot fi evaluate altfel decât prin itemi subiectivi.

Când putem folosi atât itemi obiectivi cât şi itemi subiectivi ?

Pentru a evalua toate manifestările de competenţă, mai ales în domeniul cognitiv
Pentru a evalua înţelegerea sau aplicarea principiilor
Pentru a evalua manifestarea gândirii critice
Pentru a evalua abilitatea de a rezolva probleme inedite
Pentru a evalua capacitatea de învăţare/ stăpânire a faptelor şi principiile lor pertinente, de a le integra într-un proces de rezolvare de probleme complexe.
Pentru a favoriza studiul şi achiziţia competenţelor celor mai importante.

Extras pe scurt din: Teoria şi practica evaluării educaţionale,
Dan POTOLEA Marin MANOLESCU (o carte foarte utila)

Va recomand cu caldura si siturile urmatoare:
http://www.bookcity.ro/
http ://www.elefant.ro/list/carti/carti-de-specialitate

Veti gasi aici muuuulte materiale didactice foarte utile, carti manuale, papetarile, jocuri, cduri dvduri, etc.

Aruncati o privire!

Carti utile:

Metodica predarii Educatiei Fizice si Sportului. Editia a II-a

Elena Lupu