In legatura cu colorarea oualor,
poporul are numeroase legende:
Sase surori maritate au vrut sa
ucida pe a saptea sora nemaritata, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai
sai. Pietrele cu care au vrut sa o ucida s-au colorat insa in diferite chipuri.
Astfel, sora a ramas in viata si, in amintirea acestei minuni, oamenii au
inceput sa coloreze ouale in duminica Pastilor, cind s-a petrecut intimplarea.
O alta legenda sustine ca ouale
colorate reprezinta pietrele cu care jidovii l-au batut pe Hristos.
In alta varianta, ouale
reprezinta darurile pe care oamenii buni le-au facut copiilor de judecatori, ca
sa-si imbuneze cu ele parintii in ajunul osindei Mintuitorului.
Sau: culoarea oualor rosii
inchipuie singele nevinovat al Domnului, varsat spre mintuirea oamenilor.
Dupa altii, ouale rosii
perpetueaza ouale date de Maria Magdalena neamurilor, cu zisa: \"Hristos a
inviat!\" si raspunsul \"Adevarat c-a inviat!\".
Unii crestini cred ca ouale rosii
perpetueaza traditia oualor albe inrosite printr-o minune savirsita pe taraba
unei precupete, care n-a crezut in Invierea Domnului. La vestea adusa de
apostoli, ea a raspuns: \"Cum nu sint aceste oua rosii, asa n-a inviat
Hristos!\", iar ouale sale s-au inrosit indata in cos.
Alta legenda spune ca, pe cind
Simion mergea la cimp, avind in traista o piine si citeva oua albe, l-a ajuns
Hristos, ducindu-si crucea in spate. Simion a luat-o si i-a dus-o pina la
ogorul lui, unde i-a dat-o iar Mintuitorului. Mai pe urma, asezindu-se sa
manince, a gasit piinea si ouale albe devenite oua rosii. Se spune ca de atunci
a inceput inrosirea oualor.
Spun altii ca ouale s-au inrosit
dupa Inviere, cind Hristos a blagoslovit gainile.
In alta legenda se spune ca
jidovii, alungind pe Hristos Mintuitorul, au inceput a arunca in urma lui
pietricele marunte, care indata se prefaceau in oua de diferite culori. Jidovii
au inceput sa le adune si astfel Hristos a scapat.
In sfirsit, ouale rosii
perpetueaza amintirea acelor oua ale unei copile, care aflind de Invierea
Domnului, a plecat sa vesteasca pe Maica Sa. Pe drum s-a intilnit cu niste
jidovi care, auzind-o, n-au crezut, ci au spus: \"Atunci va invia Hristos
cind aceste oua se vor inrosi!\". Si cu adevarat ouale s-au inrosit
imediat.
Ouale rosii - se mai spune -
amintesc pe cele pe care, la Invierea Domnului, fiecare copil s-a pomenit ca le
are in miini, sau pe cele pe care paznicii mormintului lui Dumnezeu le aveau
asupra lor.
Dupa altii, ouale rosii sint
ouale din cosarca Maicii Domnului, care au stat sub crucea pe care era
rastignit Hristos si unde au fost picurate cu singe.
Ouale negre inchipuiesc chinurile
si durerile lui Hristos.
Colorarea oualor se face in
saptamina patimilor. Obisnuit se incepe de marti sau joi si se ispraveste
vineri. Niciodata insa gospodinele credincioase nu cauta sa lucreze la oua in
zilele de sec, miercuri si vineri. La noi se zice chiar ca numai in Joia Mare e
bine sa se coloreze ouale, ca sa nu se strice in cursul anului.
Plecindu-se de la asemenea
evenimente importante, la care s-a adaugat evlavia crestina cu influentele
inerente fiecarui popor, s-a ajuns de la vopsit la incondeiat si
\"impistritul\" artistic.
In vechime, pe linga simpla
vopsire (farbuire) a oualor, existau in toate asezarile dintre Obcinele
Bucovinei doua tehnici clasice: incondeiatul cu pensula sau cu penita si
impistritul, folosindu-se ceara si tehnici de mestesug arhaice, care
transformau mesterii in adevarati creatori, individualizindu-se creatiile in
asa fel, incit se puteau recunoaste dupa arta fiecaruia.
La vechile modele de oua
incondeiate, in localitatile Moldova, Sulita si Breaza era specifica arta
impistritului pe fond cromatic inchis; la Ciocanesti aveau chiar fondul negru,
iar la Botus, Pojorita si Cimpulung Moldovenesc erau pretuite cele incondeiate
cu penita. Pe Valea Moldovitei - Frumosu, Moldovita si Vatra Moldovitei - ouale
erau impistrite pe fond dominant rosu.
Incondeiatul cu pensula presupune
aplicarea culorii direct pe suprafata oului, iar pentru a delimita nuantele in
diferite registre, se desena cu tusa groasa, folosindu-se doar trei-patru
culori de baza, la care se asociau motive florale, desprinse de pe camasile,
bunditele si cojoacele straielor nationale, dar si de pe modelele si motivele
arhitecturale ale caselor, ale icoanelor ortodoxe, ale peisajelor particulare
localitatii, cum este si cazul localitatii Ciocanesti.
La incondeiatul cu penita se
foloseste scriitura cu tus negru, cu desene ferme, umplute ulterior cu culoare.
Piesele rezultate sint copii ale oualor realizate in tehnica impistririi.
Tehnica impistririi, la care
scriitura se face cu ceara, este mai complexa, cu reale valente artistice si
totodata cea mai veche tehnica de ornamentare. Este foarte greu de realizat,
intrucit foloseste baia integrala de culoare si crutarea succesiva a fondului.
Unealta de baza este chisita, cu care se aplica ceara. Se utilizeaza chisita cu
fir de par, cit si cea din tabla de alama foarte fina.
Exista doua tehnici de
impistrire: tehnica veche, arhaica, si cea actuala. Motivele ornamentale sint
orientate in functie de axul polar al ovoidului. Impartirea in registre se
realizeaza urmarind perpendicularitatea, fapt observat la toti creatorii.
Virful si baza oului constituie doua zone care, in cazul impistririi, comporta
o serie de elemente specifice.
Toata scriitura se bazeaza pe
linia curba, fapt care duce la interpretarea cromaticii ca fiind neegala in
cadrul aceluiasi ton, datorita schimbarii perpetue a unghiului de reflexie a
luminii. De aceea, fiecare produs finit reprezinta un unicat.
In anii din urma, prin folosirea
unui numar mare de culori si a asa-zisilor \"pui costisesti\" in
registre simetrice sau asimetrice, a sigurantei si fanteziei populare in
executie, s-a ajuns la realizarea unor adevarate covoare (laicere) ornamentale,
in care geometria face uneori de nerecunoscut in faza finala semantica unui
motiv.
La Ciocanesti - una dintre
localitatile reprezentative pentru arhitectura traditionala - unde casele sint
impodobite cu motive geometrizate ordonate, (pui) sub forma de briie,
cingatori, motive florale crestine chiar - au lucrat la inceput oua incondeiate
creatoarele populare Oltea Gervan, Ileana Candrea si Leocadia Roata, invatate
se pare de un barbat - \"badita secretaru\" Dumitru Giosan. Peste
munte, in satul Botus, cea mai cunoscuta creatoare populara a fost Eleonora
Morosan. Tot din \"pleiada pionierelor\" in arta oualor incondeiate
mai fac parte: la Breaza de Sus (Ioana Severin), la Breaza (Similica
Alexandroaiei), la Pojorita (Elena Porcilescu), la Valea Putnei (Rafira Taran),
iar pe Valea Moldovitei: Ecaterina Hauca, Elena Pascan, Ana Niga, Rodica
Hutuleag si multe altele. Astazi exista, in zona Cimpulung-Moldovenesc si Vatra
Dornei, peste 250 de artiste populare care au devenit, prin tineretea lor si a
modelelor, demne urmase ale celor mai sus amintite si ofera siguranta ca arta
populara a incondeiatului va trai in veci.
http:// www.btt.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.