Machiajul are o istorie de cel puțin 6,000 de ani în aproape fiecare societate, iar ea este în cele mai multe cazuri una turbulentă. Dacă te îngrijorează ingredientele folosite în ziua de astăzi în produsele de make-up, trebuie să afli ce foloseau în trecut atât femeile cât și bărbații și care era prețul pe care îl plăteau pentru această extravaganță. Trendurile de machiaj se schimbă în mod constant și este interesant să aruncăm o privire la evoluția cosmeticelor.
Istoria machiajului din timpuri antice
Primele dovezi arheologice datează din anul 4,000 Î.C. au fost descoperite în Egiptul antic unde în interiorul mormintelor au fost găsite numeroase vase cu unguente. Din cauza aerului fierbinte, uscat, atât bărbații cât și femeile foloseau o cremă ce înmuia pielea, prevenea arsurile ș limita efectele negative ale vijeliilor de nisip.Egiptenii antici credeau că machiajul avea un rol mai important decât accentuarea trăsăturilor, ci că îi protejează și de spiritele rele și îmbunătățește vederea.
Culorile preferate ale egiptenilor erau negrul și verdele. Își decorau ochii cu verde închis, dar și contur negru pentru a accentua forma migdalată a ochilor. Substanțele din care era realizat creienul negru protejau ochii de arsurile solare, dar și țineau la distanță insectele. Era recomandat de medici și pentru a trata anumite boli ale ochilor.
Sărutul morții
Egiptenii antici foloseau un tip de ruj pentru a da culoare buzelor și obrajilor. Ingredientele folosite pentru pasta roșie erau iodina și bromina, iar această combinație periculoasă pentru sănătate a devenit cunoscută sub numele de “sărutul morții”
Conform anumitor surse, rujul Cleopatrei era făcut din greieri carmin și ouă de furnici. Atunci când sunt mărunțiți într-un mojar, greierii aveau o culoare roșie puternică, iar ouăle de furnici constituiau baza. Ei foloseau solzi de pește pentru a da strălucire rujului.
Filozoful roman Platon (254-184 Î.C.) a spus “o femeie fără machiaj este ca mâncarea fără sare”. Până spre mijlocul secolului 1 Î.C., romanii foloseau numeroase produse cosmetice cum ar fi Kohl pentru gene și sprâncene, cretă pentru albirea tenului și ruj pentru a da culoare obrajilor. Ei se depilau si foloseau soluții de albire a dinților. Femeile persane foloseau henna pentru a-și vopsi părul și fața crezând că astfel vor putea chema zeul pământului.
În societățile greco-romane, femeile își albeau fața, iar în evul mediu, acest lucru încă era considerat un semn al bogăției. Tot atunci oamenii își drenau sângele pentru a fi mai palizi. În perioada Renașterii, vopseaua cu grafit era folosită, dar și cea cu arsenic sau mercur. Acestea nu doar distrugeau pielea, dar duceau la caderea părului, probleme cu stomacul, febră și într-un final cauzau moartea.
În timpul domniei lui Charles al II-lea, în secolul 17, machiajul puternic a apărut ca o nevoie de a contrasta cu paloarea cauzată de boli și epidemii.
Mai târziu însă, machiajul a fost considerat lucrarea diavolului și modul prin care femeile induceau bărbații în ispită. Astfel timp de mulți ani a fost interzis.
În anii 1800, era considerat foarte vulgar și era purtat doar de actori și prostituate. Treptat însă, machiajul a început să fie din nou acceptat, însă doar în nuanțe naturale. În timpul revoluției franceze din secolul 18, rujul era folosit pentru a crea impresia unui trup sănătos, iar în 1884 a fost inventat la Paris primul ruj modern. Era învelit în hârtie mătăsoasă și era făcut din ulei de ricin, ceară de albine și seu de căprioară.
Secolul 20 și patriotismul
Adevărata revoluție în istoria machiajului a început în 1910, până atunci, femeile își făceau singure un fel derimel din ceară de albine pe care o aplicau pe gene în formă lichidă, topită. Unele femei foloseau un fel de vaselină pentru a conferi strălucire genelor. În 1909 s-a deschis primul magazin ce vindea cosmetice la Londra, iar de aici totul a luat forma comerțului.
Popularitatea filmelor mute a crescut si popularitatea cosmeticelor, pentru că actorii foloseau rujuri negre pentru a-și contura buzele. Tot în acea perioadă au apărut rujurile sub formă de tub.
În 1920, Coco Chanel a creat stilul Flapper, ce însemna ochi conturați cu negru, buze roșii și unghii la fel de sângerii.
În timpul celui de-al doilea război mondial, în multe țări machiajul era considerat un gest patriotic din partea femeilor pentru că ele trebuiau să își arate optimismul și încrederea. Când revista Vogue a realizat o ședință foto cu turcoaice cu ochi machiați cu henna , industria filmului a copiat imediat modelul. Această tehnică de machiaj face ca ochii să pară mai mari, iar noțiunea de vampă a devenit una populară, atribuită acestui tip de make-up.
În timpul anilor 1960 și 1970, mai multe femei din țările vestice mai ales au renunțat la machiaj, influențate fiind de mișcarea feministă, ce susținea că femeile trebuie să se ridice deasupra noțiunii de obiecte sexuale, înzorzonate pentru a provoca plăcere bărbaților.
În ziua de astăzi, femeia modernă are o sumedenie de alegeri: de la a nu purta machiaj deloc, la a se machia într-un mod cqt mai aproape de natural, la un look complet extravagant. Se poate spune că trăim în cele mai bune timpuri, în care o multitudine de atitudini sunt îmbrățișate și în care fiecare femeie este liberă să experimenteze și să-și creeze propria frumusețe.
Sursa: www.euforia.tv
