Când luceafărul de seară
Lumii-i pune căpătâi
Mă gândesc – a câta oară?-
Că străluce peste ţară
Pentru EL, întâi şi-ntâi…
EL, născutul din durere,
Bun de sfânt în calendar,
A stors vorbele de miere,
De uimire, de tăcere,
Aripi dându-le. Şi
har…
Iar în calendar să scrie
Cu grai dulce, românesc:
FLOARE-ALBASTRĂ, POEZIE,
STEAUA TA DIN VEŞNICIE
LUMINEZE EMINESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.