Pe când era paraclisier, în anul
1932, Părintele Cleopa a fost martor ocular la câteva minuni petrecute în
timpul Sfintei Liturghii, în biserica Schitului Sihăstria. Iată ce ne povestea
el: Odată, pe când eram paraclisier, am observat că anafora de la stareţ era
albă şi dulce, iar cea de la Părintele Calistrat era verzuie şi acră. Arunci
l-am întrebat pe Părintele Ioanichie:
-Părinte stareţ, de ce când
slujeşte Părintele Calistrat, anafora este verzuie şi acră?
-Măi, băiete, slujeşte cu
îndoială! S-a dus la o pustnică din pădure şi ea i-a spus că nu vine darul
Duhului Sfânt la Liturghie din cauza calendarului. Şi i-am spus că are să o
păţească, fiindcă el se îndoieşte că nu vine Duhul Sfânt!
Odată Părintele Calistrat
săvârşea Sfânta Liturghie şi când a chemat harul Duhului Sfânt, numai ce vede
că agneţul s-a făcut carne şi curgea sânge pe Sfântul Disc şi pe Sfântul
Antimis. Iar când s-a uitat în Sfântul Potir a văzut sânge. Atunci m-a chemat
pe mine:
-Frate Constantin, ia vino
încoace! Ce vezi?
-Vai, părinte Calistrat! Sfânta
Împărtăşanie s-a făcut carne şi sânge!
Atunci m-a trimis să-l chem pe
părintele stareţ. Stareţul, când a venit, a pus să se citească Psaltirea la
strană şi a zis:
-Ei! Părinte Calistrat, acum
crezi că vine Duhul Sfânt şi preface Darurile?
-Iartă-mă părinte! Şi a căzut în
genunchi.
-Ia uite! A venit Duhul Sfânt?
S-a făcut carne? S-a făcut sânge? Te mai îndoieşti de acum părinte?
-Cred, părinte stareţ. Te rog,
iartă-mă!
-Ia şi strânge Sfintele Taine!
Apoi a făcut cu dalta o gaură în
piciorul Sfintei Mese, că Sfânta Masă este Mormântul Domnului, şi a îngropat
acolo Sfintele Taine, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Iar potirul l-a sfinţit
din nou şi l-a spălat la spălătoarea din Altar împreună cu Sfântul Antimis. Şi
am stat câteva ore până s-a citit Psaltirea toată. Apoi a început din nou
rânduiala Sfintei Liturghii, continuând de la Proscomidie: "Şi unul din
ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns…” Şi aşa s-a săvârşit Sfânta Liturghie şi
nu s-a mai repetat acea minune.
-Acum crezi? i-a zis stareţul?
-Cred, părinte!
Apoi, Părintele Ioanichie i-a dat
canon 40 de zile şi i-a zis: "De ce nu crezi, când eu îţi spun, şi te duci
la babe să te înveţe despre calendar?” Asta s-a petrecut în anul 1932.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan,
Viaţa Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, p. 49-51)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.