Lupta cu pacatul. Arhim. Serafim Alexiev

Daca vederea pacatelor proprii ar fi fost ceva usor, atunci Sfantul Efrem Sirul nu s-ar mai fi rugat cu aceste cuvinte: "Asa, Doamne Imparate, daruieste mie, ca sa vad pacatele mele." Nici Sfantul Ioan din Kronstadt nu ar fi spus: "Este, cu adevarat, un dar de la Dumnezeu sa-ti vezi pacatele in multimea si josnicia lor". Astfel, cei ce socotesc ca nu au pacate mari sunt, de fapt, orbi. Ei ar trebui sa se roage lui Dumnezeu ca sa le daruiasca vederea pacatelor lor si ca sa-i izbaveasca de aceasta pierzatoare nestiinta ce i-a cuprins, cum ca n-ar avea pacate mari. Chiar de le-ar fi pacatele precum firele de praf, daca nu se vor curati prin spovedanie neincetata, acestea se vor aduna si vor murdari camara inimii, incat Inaltul Oaspete Ceresc nu va mai putea intra in ea.

Pacatele mici de obicei sunt nebagate in seama si uitate. Ele slabesc cugetul moral si nasc in om cel mai cumplit obicei - deprinderea de a pacatui. Dupa cum pendula de pe perete se opreste din pricina depunerii prafului marunt, la fel si pulsul duhovnicesc al omului se stinge treptat sub stratul gros de pacate marunte, lasate sa se adune. Pentru ca sa porneasca din nou ceasul, trebuie curatat praful. Omul trebuie sa isi spovedeasca si cele mai mici pacate.

 Pilda despre caderea in pacat: Un tanar calugar l-a intrebat pe Avva Sisoe:

- Ce voi face, avvo, ca am cazut in pacat?

A raspuns batranul:

- Scoala-te iarasi.

Fratele:

- M-am sculat si iarasi am cazut.

Batranul:

- Scoala-te iarasi si iarasi.

Fratele:

- Pana cand?

Batranul:

- Pana la sfarsitul vietii."

"Scularea" noastra este Sfanta Spovedanie. Nu este o joaca, ci o lupta duhovniceasca. Daca nu vrem sa ne ridicam, atunci moartea ne va afla zacand in noroi. Atunci vom fi pierduti pentru vesnicie!

Orice om care isi murdareste mainile se spala. Nimeni nu spune: "nu ma voi mai spala pe maini, caci oricum ma voi murdari!" Pentru ce, atunci, multi oameni zic: "Nu ma voi marturisi, caci maine iarasi voi pacatui". Este limpede ca vrajmasul mantuirii noastre ne indeamna sa nu ne curatim sufletele, pentru a putea pune stapanire pe ele.

(Viata Duhovniceasca, de Arhim. Serafim Alexiev, p.91)