1. Dincolo de curgerea timpului si
de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin
care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si
plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri
si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este
faptuit fara de lumina si tot ce vine
din lumina prinde viata si ia faptura.
2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumină
tunetul si focul ce se revarsa , asa este si gandul omului, el trece in vorba
omului si apoi in fapta sa.
Deci, ia aminte la asta, caci pana
la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul
sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant,
iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in
jurul sau.
3. Fii ca muntele cel semet si
ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi
ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos,
la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza
soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.
4. Fii cumpatat ca pamantul si nu
vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de
vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.
5. Ia aminte la copacul cel falnic,
cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci
din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat
trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura
coborarii.
6. Puterea omului incepe cu vorba
nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand
prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este
cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
7. Priveste riul si ia aminte la
invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare,
caci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin
firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc
printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmează drumul si nimic
nu-i sta în cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.
8. Ia seama de taina aceasta si nu
o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si
toate cele ce-i vin în cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama
la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa .
Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci
firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se
intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.
9. Ia seama la gandul cel rau,
fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci
te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar;
sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru
mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si
varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala,
amaraciunea si moartea.
10. Nu judeca oamenii dupa
greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa
ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva.
Cel bogat este sarac în liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab
are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni este si
omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult
decat boul ? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar cunoasterea si
intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere daca ea
nu este lamurita de vreme.
11. Fierul inrosit a fost rece si
se va raci iarasi; vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; pamantul ce-a
fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna
omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in
tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si
vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de
ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, la marirea
puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci
trufia de aici se naste; ea te va cobora mai jos de dobitoace si te va desparti
de fratele si de vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat de
ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la
pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere
si inaltarea în cadere.
13. Trufia raceste iubirea inimii
si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai
are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este
lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia , caci mai
jos de dobitoace vei ajunge.
14. Gandul bun si vorba inteleapta
iti pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca, pentru că omul
sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.
15. Nu iti lega sufletul de nimic
lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa
pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa
este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc
si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar
aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si
sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa
creasca toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din
aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se întorc, si vatra aceasta este
pururea.
16. Precum copacul cel falnic
creste langa cel mic fără a-i face rau, asa să fiti intre voi, cel mare sa nu
loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare
de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din
susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in
suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.
17. Nu lua cu siluire si nici cu
vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai
este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina
aceasta.
18. Nu grabi nicio lucrare caci
trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt
este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grabi deci sa aduni ce este
inainte de vreme, căci iti va amări sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si
stinghia si cum creste roata asa creste si spina.
19. Ramai mereu in racoarea
sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa
treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima
ta; daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide
poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace.
Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este
aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de vreme.
20. Nu-ti amari sufletul cand simti
durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru
indreptare , caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea
rod rău. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la
boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna
loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta , trufia
întotdeauna aduce suferinta.
21. Mergi la izvor cand sufletul
ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi
curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.
22. Ia bine seama la taina
semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja,
asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar
fara vointa, gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in
rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata
pamantul tare.
23. In vremea lucrului tau,
inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale inainte de terminarea ei, caci
precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta
de cel cu mintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.
24. Ia bine seama la cauza omului
sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici alta nu sunt
firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimbă de la o zi la alta,
vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori
e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de
acolo isi trage grabnica avutie.
25. Fii bland si rabdator cu cei de
langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine,
caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si
simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu
cea care se vede prin ochii tai.
26. Unde este taria omului acolo ii
este si slabiciunea , ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea
mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui
mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel
bland este deasupra celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia
seama de toate acestea.
27. Taria muntelui vine din
rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui
este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din
liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea
izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.
28. Lucrarea facuta din teama nu
are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin.
Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata de
teama lor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere
prin neadevar, lene si trufie.
29. Soarbe cunoasterea de la cei cu
barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu
privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor
pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.
30. Multumeste pamantului pentru
toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care iti hrăneste
pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a
pamantului tau, multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste
stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele
si fierul ce-l iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo,
multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile
ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.
31. Precum iarba buna creste cu
iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este
semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor.
Nu certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci
apasarea pe rana nu o vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este
amara pantecului tau ? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i
pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si
omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine
vede mai bine ?
32. Doar cel inteleptit poate vedea
limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel
inteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au
făcut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare
in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si
iata ca roadele erau cu el, apoi a privit in launtrul sau si iata ca roadele
sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.
33. Este o floare mai frumoasa ca
cealalta ? Este un izvor mai limpede decat altul ? Este un fir de iarba mai
presus de un altul ? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este în
firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de
flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este
nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau
parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel
drept ? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele
mari isi au rostul lor si cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au
rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul
lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.
34. Neputinta vine dupa rautate si
neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia
seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si
ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului
aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile
tale vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce
de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tăi.
35. Intotdeauna va fi cineva
dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt
dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt
radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si
fara teama.
36. Cele tari, cele slabe si cele
nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le gasesti in om si
toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care să fie afara si sa nu fie si
inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si
vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au
luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape
de Focul cel Viu si Vesnic.
37. Ia aminte că bataia inimii,
curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si
minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel
Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu
uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…
38. Curatenia trupului si
desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un
sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nicio
mireasma imbatatoare si nicio bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare
si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si
neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este ras, si plansul
pandeste.
39. Iată dar calea de inceput :
cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei
intelepti,harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele
desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. Dimineata sa
te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine în
somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea, neputinta, boala si rautatea
altora nu se vor atinge de tine.
40. Dincolo de acestea se afla
iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat.
Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta
urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar
prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere,
adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.
41. Dar iata ca unde este iubirea
poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este
curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si
unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se
vad si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce
simte, iar peste el se afla cel ce gândeste si acesta este cel ce vede miscarea
in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in
cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si
limpezimea sunt uneltele sale.
42. Cel tulburat vede binele ca
bine si raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede
si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura, si finetea si asprimea, aude
si placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si
duhoarea si nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor
este in toate, caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a
fost amar la început si se va face iarasi amar, placutul se naste din neplacut
si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului
pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar
cele neplacute neinteleptului hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede
innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
43. Nu este usoara cararea zeilor,
dar nu uita nicio clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat
poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate coborî frigul,
cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesupt, usorul se
intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate
razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea care
desparte.
44. Lungul si scurtul au acelasi
mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct
se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau
ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre
intelepti este cel ce o pricepe.
45. Inteleptul uneste pe cel ce
vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii
desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce
gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii
tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo de viata si
moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea
timpului.
http://bistrita24.ro/articol/continut/legile-lui-zamolxede-acum-6000-de-ani#.UZqNIULPRJ8.facebook
