Preotul Boldeanu Vasile, asistentul medical al satului

Preot de meserie, salvator de vieţi în timpul liber! Este povestea părintelui Vasile Boldeanu din satul gălăţean Cărăpceşti, care de 12 ani demonstrează că omul sfinţeşte locul. A ridicat o biserică cu ajutorul localnicilor, a făcut o bibliotecă din donaţii, a urmat cursuri de prim-ajutor şi a început construcţia unui azil pentru oamenii în suferinţă. Totul se întâmplă într-un loc uitat de lume, în care trăiesc doar 200 de suflete şi unde bărbatul recunoaşte că a găsit adevărata fericire.

Părintele din satul gălăţean Cărăpceşti, Vasile Boldeanu este un exemplu din toate punctele de vedere. De 12 ani, de când slujeşte în parohia din Cărăpceşti, n-a fost curte în care părintele să nu intre fără să dea o povaţă sau să pună mâna să ajute la ceva. Întâi a început cu biserica şi a construit-o de la zero, pentru a avea enoriaşii unde să se roage. Chiar dacă a avut zeci de nopţi fără somn şi a alergat după muncitori şi materiale de construcţii, părintele a pus în anul 2004 prima cărămidă la temelia bisericii din sat. „Biserica de aici din Cărăpceşti nu exista. Această biserică s-a început şi terminat în anul 2004. Dacă v-aş spune cu ce bani am început această biserică, nu m-aţi crede. Pentru că toţi cei care vin şi o văd cât este de frumoasă nu cred că am început-o doar cu 20 de euro. Oamenii au fost cei care au contribuit cel mai mult la construcţia bisericii lor. În primii ani de preoţie, bănuţii care trebuiau să fie salariul meu se duceau în construcţia şi dotarea bisericii. Dacă preotul nu era primul care să facă efortul cel mai mare, dacă preotul nu era primul care să demonstreze prin fapte, nu prin vorbe, că are un ideal de a crea această biserică, de a înfrumuseţa acest sat, atunci oamenii nu ar fi fost dispuşi să facă acest efort”, a spus părintele Vasile Boldeanu. Preotul din Cărăpceşti nu a stat să coordoneze lucrările uitându-se la muncitori, ci a lucrat cot la cot cu constructorii şi a reuşit în patru luni să ridice locaşul de cult pe care îl aşteptau atât el, cât şi enoriaşii. „Când am venit eu aici în sat, oamenii din Cărăpceşti se chinuiau să ajungă la o biserică, pe un deal. Era prea greu pentru ei şi atunci mi-am propus să construiesc o biserică în mijlocul satului pentru cele 200 de suflete care trăiesc aici”, a mai spus părintele Vasile Boldeanu.

Lucrurile nu s-au oprit aici. A urmat cursuri de prim-ajutor şi de ani de zile tratează şi durerile fizice ale oamenilor, nu doar pe cele sufleteşti. A ales această cale după ce a trăit ceea ce el numeşte...un eşec!

Vasile Boldeanu, preot: "Într-o iarnă o femeie din sat m-a chemat să o împărtăşesc, pentru că se simţea foarte rău. Pentru că era seară şi mâncase nu aveam voie să o împărtăşesc. Am mărturisit-o şi i-am promis că a doua zi o să vin să o împărtăşesc. Iar la maxim jumătate de oră după ce am plecat am văzut o salvare care intra în sat, am văzut că a oprit acolo, m-am întors la casa unde locuia femeia şi am aflat că a făcut un stop cardiac şi a murit în salvare, în drum spre Tecuci. A fost momentul în care mi-am dat seama că într-un sat preotul trebuie să fie mai mult decât un preot, trebuie să suplinească şi lipsurile dintr-un sat. Şi în anul 2002 m-am înscris la o şcoală de asistenţi medicali".

Cărăpceşti este unul dintre satele fără medic din România. Are 460 de locuitori şi se găseşte la 67 km distanţă de Galaţi. Ţine de comuna Corod, alături de alte trei sate, toate având acum un singur cabinet medical, la Blânzi. Până în 2008, oamenii care aveau nevoie de injecţii după 10 seara mergeau cu căruţa opt kilometri dus, opt întors până la centrul de permanenţă de la Corod.

Acum îi ajută părintele Vasile Boldeanu. Are 34 de ani şi, în 2008, după şase ani petrecuţi în satul pentru care serviciile medicale erau un lux şi nu o normalitate, s-a înscris la şcoala de asistenţi medicali din Galaţi. A condus în fiecare zi 150 de km pentru a fi prezent la cursuri. După absolvire, a construit lângă biserică un punct de prim-ajutor, cu ajutorul Crucii Roşii. Are un stetoscop, un tensiometru şi un glucometru. Aşa a descoperit 30 de persoane cu glicemia mărită. Face injecţii, iar seringile pentru tratamentele copiilor le plăteşte din banii strânşi în cutia milei.

Au mai primit şi ajutoare din afară, de la oameni care au auzit de ei, şi un electrocardiograf portabil, prin programul de telemedicină. Cu ajutorul lui a salvat trei vieţi din sat, pentru că trimite ECG-urile prin email, la Bucureşti, pentru interpretare.

În urmă cu doi ani a adus un medic din Tecuci care i-a controlat cu un ecograf portabil pe toţi sătenii. Apoi a mai adus un medic oftalmolog pentru consulturi gratuite. Totul se întâmplă pe bază de voluntariat. Nici preotul nu a fost vreodată plătit pentru activitatea de asistent medical. „Lucrurile astea sunt necesare, nu le-am făcut pentru publicitate, ci pentru că trebuie şi nu are cine să le facă. Pentru că toţi tinerii care fac azi o şcoală medie medicală pleacă, nimeni nu munceşte voluntar. Nu vă imaginaţi cum este când vine iarna şi zăpada e de un metru şi sunt de făcut tratamente şi trebuie să o iau încet pe jos prin sat, eu singur cu doi câini după mine“, ne povesteşte. Dar rezultatele se văd. La ţară, vârsta la care femeile rămân însărcinate este destul de mică şi „sunt fetişoare care habar n-au de nişte lucruri elementare“. Preotul le oferă o minimă educaţie de viaţă, în care ţine cont de învăţătura bisericii din care face parte. Însă pentru informaţii care ţin de latura medicală, le îndrumă către medici. Ei sunt suverani în deciziile care ţin de biologie, de anatomie şi de ştiinţele medicale.

Timp de doi ani le-a fost foarte greu, pentru că medicul de la Blânzi se transferase la Tecuci, dar acum a venit la cabinet o doctoriţă tânără. „Ne ajută, dar nici cabinetul ei nu este foarte bine dotat. Anul trecut ne-a dat cutii cu antitermice şi diferite medicamente şi numai bine ne-au prins când am rămas blocaţi de zăpadă“.

„E tatăl nostru. Nu e chip să fie cineva bolnav, trimite pastile, la spital nu avem treabă. Să-i dea Dumnezeu sănătate, părinte ca al nostru nu cred că mai există!”, a spus un localnic.  Mulţumirile pentru duhovnicul din Cărăpceşti vin din orice gospodărie. Nu există casă din satul care numără 200 de suflete în care preotul să nu intre şi să nu spună o vorbă bună sau să nu dea un sfat sau chiar să pună mâna pe o lopată şi să-i ajute pe credincioşi. Deşi are numai 33 de ani, Vasile Boldeanu a atins înţelepciunea unui om de 70 de ani. „Dumnezeu m-a ajutat şi îmi dă putere să fac tot ceea ce mi-am propus pentru oamenii din Cărăpceşti. O vorbă bună face de multe ori mai mult decât o mie de gesturi. Pe om trebuie să ştii să-l mângâi întâi pe suflet”, a mai spus preotul.

„Să-i dea Dumnezeu sănătate părintelui, că nu-i dată să-l chem şi el să nu vină. Am bărbatul bolnav şi trebuie să facă injecţii, are şi tensiunea cam mare. Părintele Boldeanu vine ca salvarea. Îi face tratamentul moşului, îi dă pastilele când trebuie şi ne măsoară tensiunea când simţim că ne vuiesc urechile. Dar şi ce slujbe frumoase face. Dumnezeu ni l-a trimis aici. Păi ne-a făcut biserică aici în mijlocul satului. Eu nu mai puteam să mă duc pe deal. M-au lăsat picioarele şi abia mă mişc de ici-colo. Acum, abia aştept să se facă duminică şi să mă duc la Sfânta Liturghie”, a spus o femeie din Cărăpceşti.

La şcoală face patrulă sanitară cu copiii – i-a numit „Rangers“ – iar cei mici învaţă cum să acorde primul ajutor. În jur de 50 de copii participă la activităţi, iar preotul speră să le folosească mai târziu în viaţă ceea ce învaţă aici. A făcut totul fără ajutor din partea Bisericii. A cheltuit mulţi bani cu şcoala de asistenţi medicali, inclusiv pentru combustibilul consumat zi de zi în drum spre cursuri. „Dar într-un sat izolat nu trebuie să aştepţi să îţi propună autorităţile, trebuie să te adaptezi tu la faţa locului, să vezi de ce este nevoie şi să faci“, spune părintele Boldeanu. Regretă că românii nu au vocaţia voluntariatului, că nu se investeşte suficient în educaţia sanitară, în special la ţară.

Numărul dispensarelor medicale a scăzut cu 16,5% faţă de 2005, ajungând la 187 de unităţi în 2011 la nivel naţional, spune o analiză a MADR. Acelaşi document arată că în mediul rural scăderea a fost şi mai drastică: 38,9%.

Acum are un adevarat cabinet în care poate lua tensiunea sau face un EKG celor care au nevoie. Totul datorită unui proiect din 2012, implementat de Crucea Roşie, în cele mai izolate locuri din ţară.

Gheorghiţă Hogea, director Crucea Roşie Galaţi: "În fiecare judeţ există câte un punct de prim ajutor în localităţile izolate. Ce se vrea mai departe? Crucea Roşie a finanţat timp de un an, dar vrem să se organizeze de acum şi în alte localităţi".

A urmat apoi construcţia unei biblioteci, a unei săli multimedia, iar planurile de viitor sunt la fel de ambiţioase.

Vasile Boldeanu, preot: "Am cumpărat un lot de pământ de două hectare şi 30 de arii. Mi-a venit ideea de a construi pe acest teren o clădire în care să reuşesc să adun oamenii cu probleme, unde să putem să le oferim cazare, să putem să le oferim o hrană".

Acum parintele Boldeanu a inceput o noua lucrare pentru cei nevoiasi. Materialele de constructie au si sosit:

Deşi pare aproape imposibil, din mâinile duhovnicului parcă orice se îndeplineşte. Şi are doar 33 de ani, dar o dragoste nemărginită pentru oameni. Deşi nu este de loc din Cărăpceşti, părintele spune serios că în acest sat vrea să-şi aştepte sfârşitul. Acum îşi doreşte doar să-şi trăiască viaţa în Cărăpceştiul de care s-a îndrăgostit şi în care recunoaşte că a găsit adevărata fericire.

Sursele: http://www.viata-medicala.ro/*articleID_9772-dArt.html?fb_ref=Default

http://presagalati.ro/un-preot-cat-o-comunitate/

http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Galati/Stiri/Preotul+asistentul+medical+al+satului

Bolteanu Vasile contul de Facebook