Votul Nazireatului

Era un fel de fagaduinta facuta lui Dumnezeu la vechii iudei, prin care acestia isi luau angajament moral de a trai o viata de sfintenie, sa nu mai consume bauturi alcoolice, tineau post, se fereau sa nu se atinga de vreun mort (atingerea de mort in Vechiul Testament se considera necuratie trupeasca), cauta sa duca o viata curata si nu isi mai tundeau parul (Numeri 6, 2-6). Cel ce facea acest vot se numea, nazireu. Acest vot tinea un numar de zile de la sapte pana la treizeci de zile, un an sau toata viata si se incheia prin aducerea de daruri sau jerfe la templul din Ierusalim. Atunci nazireul se tundea si parul il punea pe focul de sub jertfa de impacare.

Se spune ca si Mantuitorul Iisus Hristos ar fi tinut acest vot insa nu doar cateva zile, ci cativa ani de zilr. Din aceasta cauza el purta par lung. Iudeii insa purtau parul scurt. A se vedea icoanele sfintilor apostoli. Jertfa de final a Mantuitorului a fost Insasi propria Sa Persoana. El S-a jertfit pe Sine pentru mantuirea lumii. Si Sf. Ap. Pavel a depus un astfel de vot al nazireatului la incheierea cu succes a celei de a doua calatorii misionare.

Votul aparea ca un fel de fagaduinte aduse lui Dumnezeu drept multumire pentru binefacerile revarsate de El asupra oamenilor. Si in zilele noastre precum a fost dintotdeauna oamenii fac fagaduinte lui Dumnezeu fie pentru binefacerile primite, fie in nadejdea ca Dumnezeu le va asculta candva rugaciunea si le va implini dorintele.

Azi, un vot oarecum asemanator cu cel al nazireatului este votul monahal care consta in saracie, ascultarea de staret si feciorie.