Mama mea avea un singur ochi. O uram… era o rusine pentru
mine. Lucra la un targ de vechituri; colecta produse mici si incerca sa le
vanda pentru mai multi bani.
Imi amintesc ca intr-o zi, mama a venit la scoala. Am fost
atat de jenat. Cum a putut sa imi faca asa ceva? I-am aruncat o privire plina
de ura si am luat-o la fuga catre casa. A doua zi toti copiii radeau de mine.
Imi doream sa dispara din aceasta lume, asa ca i-am zis:
“Mama, de ce ai un singur ochi? Esti atat de urata! De ce nu mori?”
Mama nu a raspuns. Cred ca m-am simtit un pic rau dar, in
acelasi timp, ma simteam bine pentru ca am spus tot ce imi doream sa spun de
foarte mult timp. Poate ca eram asa pentru ca mama nu ma pedepsea pentru toate
greselile pe care le faceam.
In acea noapte… m-am trezit din somn si am mers la bucatarie
sa iau un pahar cu apa; mama plangea pe un scaun, in liniste, ca si cum ii era
teama sa nu ma trezeasca. M-am uitat la ea, apoi m-am intors la somn.
Stiam ca plange din cauza mea. Chiar si asa, o uram in
continuare pentru ca are un singur ochi si pentru ca suntem saraci. Mi-am
promis ca atunci cand voi creste voi deveni o persoana de succes.
Am invatat foarte mult; am plecat la facultate, apoi mi-am
gasit o slujba foarte importanta. M-am casatorit si mi-am cumparat propria
casa, in care zburda doi copii minunati.
Intr-o zi, cineva a batut la usa casei mele. Era mama…
Fetita cea mica a raspuns la usa: “Cine esti? Nu te
cunosc!”; a inceput sa planga si a luat-o la fuga, speriata. Atunci m-am
enervat:
“Cum indraznesti sa vii asa la mine si sa imi sperii fiica?
Pleaca de aici… ACUM!”
Iar mama mi-a zis, cu capul plecat: “Imi pare atat de rau.
Cred ca am gresit adresa.”
Si a disparut… am fost usurat.
Dupa ceva timp, am primit o invitatie la o reuniune. Mi-am
mintit sotia ca trebuie sa plec intr-o calatorie de afaceri. Dupa reuniune,
m-am dus la casa parinteasca… vecinii mi-au spus ca mama se stinsese din viata
in urma cu doar doua zile. Nu am plans. Am intrat in casa.
Pe masa din bucatarie, fix in fata scaunului in care o
gasisem plangand in noaptea in care am jignit-o, se afla o scrisoare:
“Fiule, cred ca viata mea este pe sfarsite. Iti promit ca nu
te voi mai vizita niciodata… dar oare tu ma poti vizita din cand in cand? Imi
lipsesti atat de mult. Am fost bucuroasa sa aflu ca vii pentru reuniune… insa
am decis sa nu mai merg la scoala… pentru tine. Imi pare rau ca am doar un
singur ochi si sunt o rusine pentru tine. Vezi tu, cand erai foarte mic, ai
avut un accident si ti-ai pierdut un ochi. Ca mama, nu am putut sta asa, stiind
ca vor rade de tine colegii… asa ca ti-am dat unul de la mine. Am fost atat de
mandra de tine… ai vazut o lume cu totul noua pentru mine, in locul meu, cu
acel ochi.
Nu am fost niciodata suparata pentru ce ai facut. M-am
gandit ca ma iubesti. Mi-e dor de vremurile in care erai copil si nu voiai sa
pleci de langa mine. Imi lipsesti atat de mult. Insemni totul pentru mine.”
Lumea mea s-a spulberat. Uram persoana care a trait doar
pentru mine. Am plans pentru mama mea.
Respectati-va parintii si apreciati sacrificiile pe care le
fac pentru voi. Ei ne dau viata, ne cresc, ne ajuta sa devenim cineva.
Intotdeauna ne arata calea cea dreapta si ne sunt alaturi neconditionat.
Parintii dau totul pentru copiii lor. Ce trebuie sa le oferim in schimb? Putin
de timp, dragoste si respect.
Sursa:
http://www.kudika.ro/articol/Virale/41206/aceasta-mama-nu-isi-mai-vazuse-fiul-de-10-ani-asa-ca-a-decis-sa-il-viziteze-mi-au-dat-lacrimile.html#ixzz3kzT1DB00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.