Era joi. Am ajuns dimineață la muncă și cum am deschis ușa a intrat o doamnă. Se uita la încălțăminte. Se uita de ceva timp și cum era dimineață iar eu nu îmi băusem cafeaua și nu îmi fumasem țigara, mă enervasem.
După câteva clipe a venit la mine cu ochii înduioșați și plini de bucurie să mă roage să-i opresc o pereche de ghetuțe cu numarul 37. Bineînțeles că m-am conformat - doar asta e responsabilitatea mea!
Mi-a spus că vine pe la ora 17:00. Între timp eu chiar mă întrebam "De ce oare era așa de fericită?". Am trecut peste, am așteptat-o.
Și iată că a venit, nu singură ci cu prietena ei
A venit la mine și mi-a spus:
-Domnișoară, îmi puteți da vă rog, ghetuțele oprite?
Le-am luat, le-am scos din cutie și am rugat-o să ia loc pentru a le putea proba. Mi-a spus:
-A nu, mulțumesc, nu pentru mine sunt ci pentru ea! (Cu o mândrie în suflet și în voce de nedescris).
Prietena ei s-a așezat pe scaun să le probeze și atunci am aflat că: dânsele erau prietene încă din "școala mică" și că ele împărțeau totul. Una cu mai mulți bani alta cu mai puțini
Doamna care voia să-i cumpere ghetuțele prietenei sale se uita lung la mine și îmi spunea:
"Domnișoară, ea îmi cumpăra mie totul pentru că eu nu îmi permiteam, mă primea la ea în casă în fiecare zi și îmi dădea să mănânc, acum că m-am m-am realizat aș vrea să-i întorc facilitățile. Nu am să uit niciodată câte a făcut femeia asta pentru mine, niciodată!
În urmă cu mulți ani a trebuit să se opereze la piciorul drept, a plâns, am plâns dar am fost una lângă alta și am trecut peste. Acum, are nevoie de cea mai comodă încălțăminte posibilă și cea mai călduroasă. Sunt foarte fericită că acum îi pot cumpăra și eu câte ceva."
Prietena ei stătea lângă ea și roșie în obraji îi mulțumea continuu.
Eu, mă uitam ca orbu-n zare că nu-mi venea să cred ce aud!
Prietena ei era foarte fericită că acum are niște ghetuțe noi, cochete cumpărate de prietena ei. Înainte să le achite le-am spus prețul care nu era unul "ușor", doamna a plătit, s-a uitat la mine și mi-a spus:
"Nu conteaza, prietenia nu are preț!"
Povestea lor este asemănătoare cu a noastră și aș fi vrut să aud mai multe secvențe din povetea lor dar din păcate mai aveam și altă treabă.
După toate astea, sper ca în viitor să te pot ajuta și eu pe tine, să fiu lânga tine așa cum ai fost tu și niciodată să nu uit de prietenia noastră!
A consemnat Madalina Mirela Andrei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.