Bună dimineața, Semestrule Doi!

Era așa o frumoasă dimineață de luni, încât aveai impresia că ți se făcuse o glumă sau că încurcasei data, ora sau calendarul și te afli într-un univers paralel.

Cum de putea fi atât de frumos totul, nu aveai de unde afla sau intui. Acceptai binele ca pe o răsplată pentru lunga ta perioadă de așteptare.

,,E atâttt de frumos", îți tot repetai.

Totul revenise la un normal, deformat normalului obișnuit. Era un normal al firescului, îmbibat în esență de crud, proaspăt, nou. Cu miros de brăduț, ca odorizantul de mașină.

Brusc, semnificațiile celor ce ți se întâmplaseră se loveau una de alta, formând o poveste. O ascultai cu interes și realizai cât de importantă e o vorbă bună, spusă cuiva aflat în vreun moment de cumpănă. Zâmbeai de jur împrejurul tău, emanând fericire. Îi forțai astfel pe ceilalți să fie fericiți. Și deveneau, culmea.

Binele poate începe oricând, de oriunde și din partea oricui. Share-uiește un zâmbet. E luni. Schimbă vibe-ul.

                                                       Livia Maria Sîrbu