Azi, 20 aprilie 2016 a circulat
pe internet pe reteaua de socializare Facebook o poză cu domnul profesor Leon
Dănăilă, unul dintre cei mai mari neurochirurgi din lume, circulând cu metroul
ca orice om simplu. Poza de mai sus a strans pana la ora 16.15 1100 de sharuiri
si 2500 de likuri. Acestea arată cât de mult este apreciat domnul profesor
doctor de către români.
Se culcă la ora 21, se trezeşte la 4, citeşte cărţi de
specialitate două ore apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii
gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în
operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. Are o faţă
senină şi oferă cu inimă largă un zâmbet sincer. Este un geniu cu viaţă de
ascet, care atinge nemurirea prin faptele sale.
Prof. Dr Leon Dănăilă are peste 50 de ani de neurochirurgie,
ani în care a făcut aproximativ 40.000 de operaţii. La cele din perioada de
început doar a ajutat, dar ulterior, când a devenit şeful secţiei de
neurochirurgie vasculară pe care a înfiinţat-o în cadrul Spitalului Clinic de
Urgenţă Dr Bagdasar-Arseni, a făcut aproximativ 1.000 de operaţii pe an.
Are niște rezultate impresionante! Neurochirurgul român a redus mortalitatea în cazul operațiilor pe creier de la 60 la sută la 3 la sută. Fiul de țărani care și-a donat casa natală statului pentru a fi transformată în muzeu.
După 50 de ani de muncă și peste 40.000 de operații,
doctorul Dănăilă are o un salariu de 2500 de lei pe lună și este nevoit să
vândă apartamentul în care locuiește pentru a putea plăti o carte de excepție
la care lucrează: “Tratatul de Neuroanatomie funcțională a creierului”.
Vă prezentăm mai jos și reacția
domniei sale pe pagina sa oficiala de Facebook: Leon Dănăilă Pagina Oficială
Am aflat astăzi că o fotografie
în care sunt înfăţişat mergând cu metroul, în drum spre casă, a atras interesul
ziariştilor şi utilizatorilor de internet. Vă mulţumesc pentru preocuparea faţă
de persoana mea şi felul în care aleg să îmi folosesc timpul liber, cu toate că
nu găsesc că o situaţie cât se poate normală este un subiect de ştire. Aş dori,
totuşi, să fac următoarele precizări:
1. Folosesc metroul bucureştean,
în primul rând,pentru că mi se pare esenţial să fac cât mai multă mişcare
pentru întreţinerea sănătăţii. Drumul până la metrou şi de la staţia de
destinaţie până acasă este o plăcere după multe ore de muncă şi, de asemenea, o
excelentă metodă de a stimula şi întreţine sistemul muscular şi cardiovascular.
Am avut un autoturism până anul trecut, dar am renunţat la el, tocmai pentru
că, pe măsură ce înaintez în vârstă, simt nevoia să fac mai multă mişcare. Le
recomand şi pacienţilor mei să lupte împotriva sedentarismului, pentru că nu
poate fi decât în beneficiul lor. Poate că acesta este unul dintre motivele
pentru care, la 83 de ani, sunt perfect capabil să îmi administrez singur
treburile gospodăreşti. Micile cumpărături în drum spre casă fac şi ele parte
din necesarul vieţii şi sunt recunoscător pentru faptul că mă pot ocupa singur
de acest aspect şi chiar îmi face plăcere să fac asta.
2. Utilizarea eficientă a
transportului în comun este parte din reperele mele pentru ceea ce înseamnă
civilizaţie. Mai ales într-o capitală aglomerată, înseamnă mai puţine noxe,
protejarea mediului înconjurător şi timp folosit cu folos. Este o temă la care
sper că şi generaţiile următoare vor reflecta. Mă bucur să aflu că
personalităţi importante din politică. atât din România cât şi din Vest înţeleg
acest lucru. Unul dintre ei este prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron,
pe care îl puteți vedea în fotografie.
3. Sistemul medical românesc
reprezintă o temă continuă de dezbatere şi există destule argumente de critică
la adresa lui. Faptul că eu aleg să îmi protejez sănătatea şi îmi economisesc
timpul preferând călătoria cu metroul nu este, însă, unul dintre ele.
4. Sunt perfect conştient că
trăim într-o lume în care există oricând posibilitatea de a fi filmat şi
fotografiat în situaţii dintre cele mai obişnuite din viaţă. Nu pot să spun că
apreciez acest lucru foarte mult. Aş aprecia, însă, dacă, înainte ca o
fotografie să fie interpretată, să i se ceară şi punctul de vedere celui
fotografiat.
Vă mulţumesc,
Prof. Dr. Leon Dănăilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.