Aceasta legenda se pastreaza in
Biblioteca Academiei Romane in codicele nr. 130, f.93. manuscriptul de origine
ardeleneasca a fost daruit Academiei de V. Mangra in 1895 si dateaza din sec.
XVIII. Legenda, care este o copie dupa un text mai vechi poarta titlul:
"Invataturi can(d) s-au pricinuitu S[tanacu Dumnezeu".
Punctul de plecare al acestei
legende apocrife este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap.4, 1-12), care
povesteste ca, dupa ce Iisus a primit botezul, S-a dus in pustie, unde a postit
40 de zile si 40 de nopti, pana ce a flamanzit. Atunci i-a iesit inainte
Satana, care incearca sa-l ispiteasca, indemnandu-L sa porunceasca pietrelor sa
se prefaca in paine. In cele din urma, il duce pe coama unui munte si aratandu-i
de acolo toate imparatiile lumii si toata stralucirea lor, i-a spus:
"Acestea toate ti le voi da tie, daca te inchini Mie" ispita pe care
Mantuitorul a respins-o: "Mergi Satano, caci scris este: Domnului si
Dumnezeului tau sa te inchini si lui singur sa-i slujesti".
Legenda apocrifa asaza actiunea
in Gradina Maslinilor (Eleonului), unde Mantuitorul petrecuse 40 de zile si 40
de nopti in post si rugaciune. Ca si in textul Evangheliei canonice, diavolul
se iveste atunci inaintea lui Iisus si, dupa ce il intreaba cine este si pentru
ce a venit in lume, simtind sfarsitul imparatiei lui, ii cere Mantuitorului sa
se urce la scaunul Tatalui sau, caci cerul este al Lui Dumnezeu, pe cand
pamantul este in stapanirea sa. Vazand insa hotararea nestramutata a lui Iisus
de a mantui lumea, Satana se retrage pe un munte invecinat, isi aduna toti
dracii sai si se pregateste de lupta. Pamantul incepe sa se cutremure, ucenicii
se inspaimanta, dar Mantuitorul se roaga lui Dumnezeu si indata un nor se lasa
ca un fulger deasupra Satanei. Ingerii privind pe duhul razvratirii, il leaga
si-l spanzura de toarta cerului cu capul in jos, in timp ce toti ceilalti
diavoli se imprastie, ascunzandu-se prin toate vagaunile pamantului. Satana se
preface atunci ca recunoaste slabiciunea lui si se roaga de Iisus sa-l ierte,
fagaduind ca va indemna omenirea sa asculte de cuvantul Domnului. Iisus il
iarta, dar diavolul, ajuns pe pamant, incepe din nou discutia, amenintand ca el
va intra in inima Caiafei si va aduce pieirea Mantuitorului. Iisus, care stia
toate ce se vor intampla, ii raspunde ca El va invia din morti, ca se va cobori
in iad pentru a mantui pe cei drepti si ca, la judecata din urma, va prabusi pe
Satana si pe toti ai lui in focurile vesnice.
Dupa cum se vede din expunerea de
mai sus, tema acestei legende este lupta dintre cele doua puteri antagoniste:
Dumnezeu si Satana, lupta care se incheie cu infrangerea duhului celui rau.
Prin acest caracter, legenda se apropie de conceptia dualista a manicheilor si
a bogomililor, dar in acelasi timp ea are conexiune cu Sfanta Scriptura, cu
Evanghelia Apocrifa a lui Nicodim si cuprinde dupa cum a aratat prof. Iordan
Ivanov, si idei contrare credintelor bogomilice, ca de exemplu: Dumnezeu este
creatorul lui Adam, pe cand bogomilii sustineau ca Adam a fost creat de
Satanail si ca Dumnezeu i-a dat numai sufletul. In literaturile slave, legenda
este cunoscuta in mai multe versiuni cuprinse in codice, pastrate in
bibliotecile din Belgrad, Sofia, Petrograd, Viena si Praga. Versiunile cele mai
vechi se gasesc intr-un codice bulgaresc din secolul al XIV-lea, pastrat in
Biblioteca din Viena, si intr-altul, tot bulgaresc, din veacul al XVI-lea,
pastrat in Biblioteca Nationala din Sofia.
In literaturile slave, legenda a
patruns din Bizant, unde a circulat cu titlul: Logow
tou Kuriou hmvn 'Ihsou Xristou peri thw antilogiaw tou diabolou (Cuvantul
Domnului nostru Iisus Hristos despre impotrivirea diavolului). Doua versiuni
grecesti, una din veacul al XII-lea si alta din al XIII-lea, au fost publicate
de A. Vassiliev in colectia sa de Anecdota graeco-byzantina (p. 4 si urm.).
In literatura noastra, textul a
patruns, cred, din literaturile slave sud-dunarene, desi din manuscriptul pe
care-l avem nu se pot scoate dovezi prea concludente in aceasta privinta.
SURSA: N. Cartojan, Cartile populare in literatura romaneasca, Vol II - Epoca
influentei grecesti, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974, p. 105-108
Procla, sotia lui Pilat si vita de vie
In apocriful analizat mai sus, se vorbeste despre Procla, sotia lui Pilat, care crezuse in Mantuitorul si careia Dumnezeu i-a luat sufletul odata cu moartea sotului ei. Paradosis Pilati nu lamureste insa imprejurarile in care Procla a fost adusa sa creada in puterea divina a Mantuitorului. Explicarea acestui moment important din viata Proclei, pus in legatura cu vita de vie, o aflam intr-un vechi text romanesc despre care a mai fost vorba pana...
Condamnarea lui Pontiu Pilat de catre Cesarul Romei
Mai veche decat apocriful precedent este scrisoarea lui Pilat catre Tiberiu (sau Claudiu), Cesarul Romei, care ni s-a pastrat sau incorporata in versiunea latina a Evangheliei lui Nicodim, sau adaugata la sfarsit, in versiunea greceasca, sau independent de Evanghelia lui Nicodim, ca un opuscul de sine statator. De scrisoarea lui Pilat catre Cesarul din Roma prin care-l vesteste de condamnarea Mantuitorului in urma staruintelor norodului...
Sentinta lui Pilat din Pont
Este un apocrif relativ modern, poate de aceea nu si-a gasit loc in culegerile de scrieri apocrife editate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar in titlu se spune ca a fost descoperita - in unele versiuni - in 1400, in altele, in 1580. Gaster n-o cunoaste in literatura romaneasca decat din textul modern, tiparit la un loc cu Minunile sfantului Sisoe. Asupra originalului, el face urmatoarea presupunere: "In literatura romaneasca pretinde...
Scrisoarea lui Pilat catre Tiberiu, imparatul Imperiului Roman
Raportul este scris de Pilat (guvernatorul Iudeii) catre Tiberiu (imparatul Imperiului Roman) imediat dupa Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos Raportul lui Pilat a fost găsit în una din bibliotecile Vaticanului de către un student german care se afla la Roma pentru studii teologice. Dar studentul acesta nu l-a găsit prea important...
Disputa lui Iisus cu Satana
Aceasta legenda se pastreaza in Biblioteca Academiei Romane in codicele nr. 130, f.93. manuscriptul de origine ardeleneasca a fost daruit Academiei de V. Mangra in 1895 si dateaza din sec. XVIII. Legenda, care este o copie dupa un text mai vechi poarta titlul: "Invataturi can(d) s-au pricinuitu S[tanacu Dumnezeu". Punctul de plecare al acestei legende apocrife este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap.4, 1-12), care povesteste ca, dupa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.