Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi într-o discuţie cu cineva şi, văzând că nu împărtăşiţi aceleaşi valori, să încercaţi să vă adaptaţi discursul? Vi s-a întâmplat să vă treacă prin minte faptul că ar trebui să păstraţi convingerile în sufletul dumneavoastră şi să nu le mărturisiţi nimănui? Ei bine, imaginaţi-vă ce poate face un copil de numai 12 ani, care se înscrie la un concurs de retorică şi îşi alege subiectul avortului ca temă pentru discurs.
Imaginaţi-vă
o profesoară şi o comisie care îi cer acestei fetiţe să îşi schimbe tema,
spunându-i că, în cazul în care nu va face asta, va fi descalificată.
Gândiţi-vă apoi la acest copil care sparge gheaţa şi vine să susţină un discurs
despre viaţă în fața şcolii, a colegilor săi şi a părinţilor lor, în timp ce
este avertizată că nu i se va puncta nimic.
Argumentele
ei
Dar nu va fi
deloc aşa. Un an mai târziu, curajul şi hotărârea de acum vor face ca ea să fie
invitată să vorbească la Parlamentul Federal al Canadei, în faţa a 12.000 de
oameni, care participaseră la Marşul pentru Viaţă din Ottawa. Lia Mills, din
Toronto, în ziua de 14 mai, după ce îşi priveşte în ochi ascultătorii, începe
să vorbească, spunând: „Ce-ar fi dacă v-aş spune că în această clipă cineva
decide dacă veţi trăi sau veţi muri?
Ce-ar fi
dacă v-aş spune că această decizie nu s-ar baza pe ceea ce voi aţi fi putut sau
nu să faceţi în trecut, ci pe ceea ce s-ar putea să faceţi în viitor? Şi dacă
v-aş spune că nu aţi putea face nimic pentru a schimba asta?
Doamnelor şi
domnilor, stimaţi membri ai parlamentului, mii de copii sunt chiar acum în
această situaţie. Cineva decide, cu toate că nici măcar nu îi cunoaşte, dacă
vor trăi sau vor muri. Iar acea persoană e chiar mama lor.
Uitaţi-vă în
jur la această mare de oameni minunaţi! Aici sunt numai vreo 10.000 – atâţia
câţi sunt ucişi la fiecare două ore prin avort. Aproape o treime din generaţia
noastră nu a mai apucat să iasă cu viaţă din pântece. Toate vieţile acestea
s-au dus. Cu tot cu potenţialul lor. Şi cu întreaga speranţă. Şi cu viitorul.
Ştiu că unii
dintre voi se gândesc că de fapt acestea nu sunt ucideri. Că un fetus nu e un
copil, nu? Dar de ce credem că, dacă nu poate vorbi şi nu poate face lucrurile
pe care noi le facem, un fetus nu e încă pe deplin uman?
Cuvântul
fetus vine din limba latină, unde înseamnă „cel tânăr“, sau „tânărul copil“.
Unii copii se nasc la cinci luni. Oare aceasta îi face mai puţin umani? Nu am
putea spune niciodată aşa ceva. Şi totuşi, se avortează şi copii de cinci luni.
Mai precis, în Canada, un fetus poate fi avortat în orice stadiu de dezvoltare
a sarcinii. Oare nu cumva îi considerăm oameni doar pe cei pe care ni-i dorim?
Nu, fetuşii
sunt pe deplin umani, plăsmuiţi în pântecele mamei de minunatul lor Creator.
Ştiu că unii
spun că mamele au dreptul să avorteze. Până la urmă, viaţa lor se schimbă
dramatic când au un copil. Dar eu vă cer să vă gândiţi la drepturile de care
copilul nu se bucură nici o clipă. Orice drepturi ar avea mama, nu înseamnă că
trebuie să negăm drepturile fetusului.
Şi mai sunt
unii care spun că o mamă nu ar trebui să aducă pe lume persoane cu handicap. Nu
mai înţeleg nimic. Pe de o parte le oferim persoanelor cu handicap locuri
speciale de parcare şi lifturi, le sponsorizăm evenimentele sportive, vorbim de
bucuria pe care ne-o aduc şi de cât de mult ne inspiră. Pe de altă parte, când
aflăm că o femeie gravidă este însărcinată cu un astfel de copil, o sfătuim să
îl avorteze, fără să mai luăm în considerare copilul deloc.
Avortul face
femeia să se simtă pierdută şi nesigură în legătură cu viitorul ei. Mai mult de
jumătate din femeile care fac avort se confruntă ulterior cu vinovăţia,
ruşinea, suferinţa, regretul şi sentimentul propriei nevrednicii. Nu e tocmai
bunul remediu pe care lumea şi-l închipuie, nu?
Am citit o
poveste pe un website care promova valorile familiei. Era despre o fată care
făcuse avort. Iată ce spunea aceasta: «La 17 ani am făcut un avort. A fost cel
mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Nu aş recomanda nimănui să facă la
fel, fiindcă te bântuie. Când am vrut să fac copii, am pierdut trei, fiindcă
avortul mi-a lăsat o problemă la colul uterin». Sharon Osbourne este numele
acestei femei.
Povestea ei
e doar una din multele care-ţi rup inima, dar pe care nimeni nu le mai spune
azi cu glas tare. Dar tocmai de aceste poveşti avem nevoie. Vă mulţumesc că
v-aţi dedicat timp pentru a vă gândi la problema avortului, la nenăscuţi şi la
efectele avortului asupra femeii.“
Cine este în
spatele Liei?
Poate că
veţi întreba de unde ştie un copil de 12 ani să vorbească în acest fel şi de
unde vine forţa din spatele cuvintelor sale. Părinţii ei sunt angajaţi în
marşurile pro-viaţă, dar spun că nu au discutat niciodată despre acest subiect
împreună cu copiii. „Sursa de inspiraţie“ a Liei a fost rugăciunea.
După ce s-a
înscris la concurs, ea s-a rugat şi L-a întrebat pe Dumnezeu despre ce temă ar
trebui să-şi aleagă. Atunci a simţit că El voia ca ea să vorbească despre cel
mai controversat subiect – despre avort. Putea să-şi schimbe tema, imediat ce a
fost respinsă, mai ales că acest lucru i-a fost cerut chiar de către profesoara
coordonatoare, dar a preferat să-şi asume misiunea pe care a primit-o şi să îşi
pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Lia nu s-a temut niciodată, deşi părea
că toate lucrurile din exterior erau potrivnice acestei alegeri. În sufletul ei
a strălucit îndemnul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“
Ceea ce a
urmat nu putea fi anticipat de nimeni, nici măcar de Lia, şi s-a datorat
faptului că a avut inima deschisă şi a ales să lucreze binele. Înregistrarea
discursului ei postată pe Youtube a strâns peste 1,3 milioane de vizualizări şi
a primit comentarii inclusiv de la femei care au renunţat să facă avort după ce
i-au ascultat cuvintele. Desigur, au fost şi sunt oameni care o urăsc pe Lia
pentru convingerile ei şi chiar îi scriu lucruri urâte sau ameninţări, dar asta
n-a oprit-o niciodată din drumul pe care l-a început.
Calea aleasă
de Lia este chiar răspunsul la chemarea lui Hristos. Tatăl ei spune că ea îşi
foloseşte libertatea pe care a primit-o pentru a apăra libertatea celor lipsiţi
de protecţie, a copiilor nenăscuţi şi a femeilor însărcinate. Lia a vorbit apoi
şi despre eutanasierea oamenilor, despre traficul de persoane.
Un copil, acum
adolescent de 18 ani, care a luat în serios cuvântul „Mai mare dragoste decât
aceasta nimeni nu are, ca cineva să-şi pună sufletul pentru aproapele său“
(Ioan 15, 13).(Alexandra
Nadane, preşedintele fundaţiei „Studenţi pentru Viaţă“)
Sursa: http://ziarullumina.ro/lia-mills-copilul-minune-al-miscarii-pro-viata-89820.html
https://www.facebook.com/LiaMills4Life/
https://www.facebook.com/LiaMills4Life/
Minciunile celor care sustin avortul
Agentia Femeile ONU, o agentie de nivel inalt, care si-a inceput activitatea in urma cu un an, ar putea sa-si regandeasca obiectivele si rolul din cauza lipsei de sprijin financiar din partea statelor membre si din cauza rivalitatii iscate in raport cu alte agentii ale ONU. Regretatul dr. Bernard Nathanson merita citat când vine vorba de industria avortului. Timp de doi ani, cât a condus o clinica de avorturi din New York, acolo s-au facut...
Timp de 15 ani, acest bărbat a înmormântat copii avortați. Când l-au vizitat mamele însă, gestul lui a fost unul incredibil | FOTO
Tong Phuoc Phuc este un bărbat din Vietnam care a arătat lumii întregii ce înseamnă să trăiești și pentru alții, nu doar pentru tine. El a salvat viețile a peste 100 de copii în ultimii 15 ani. Totul a început în anul 2001 când a mers la spital cu soția lui care era însărcinată. Acolo a observat femei însărcinate care intrau în cabinetul medicului și care ieșeau de acolo fără copil. I s-a părut ciudat și nu a înțeles ce se întâmplă, era...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.