Postul Paștilor: Minunata călătorie către Sărbătoarea Luminii

Postul Paştilor, Postul Mare sau Păresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima, care înseamnă patruzeci) este postul dinaintea celei mai mari sărbători creştine: Învierea Domnului. Rânduit întru cinstirea Patimilor Mântuitorului,  el aminteşte de postul de patruzeci de zile al Domnului nostru Iisus Hristos  în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei. Este un timp de priveghere şi, totodată, de pregătire (prin post, rugăciune, fapte bune şi pocăinţă), pentru apropierea, cu vrednicie, de Sfântul Trup şi de scump Sângele Său, întrucât de Paşti se împărtăşesc – dacă, desigur, sunt vrednici de asta – aproape toţi credincioşii. Ținut cu luare-aminte şi credinţă, acest sfânt şi mare post ne poate aduce mai aproape mântuirea și, odată cu ea, accesul în veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu.

Exercițiul desăvârșirii

       

Atât de veche este porunca postului încât marele Ierarh Vasile spunea: "Cucerește-te, smerește-te, omule, în fața bătrâneții postului, că de o vechime cu lumea este el!". Pentru a-i înțelege mai bine semnificațiile, trebuie să știm că etimologia cuvantului "post" vine din grecescul "asceza" și înseamna exercițiu. De fapt, asta și este, pentru că postul, în general, nu se rezumă doar la o alimentație fără carne, ouă sau lactate, el fiind și perioada în care oamenii trebuie/ar trebui să facă exerciții pentru a fi mai buni, mai înțelepți, mai blânzi, mai grijulii la cum gândesc și la ce vorbesc. Acum trebuie să privească mai mult în ei înșiși și mai puțin către cei din jur. Postul înseamnă, înainte de toate, iertare, împăcare, bunătate, răbdare și, mai ales, smerenie. Într-un singur cuvânt, toate acestea se numesc sfințenie. Sau desăvârșire. Spre asta trebuie să tindem fiecare, pentru că Însuși Mântuitorul Hristos ne cere acest lucru: "Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este" (Matei 5,48). Postul Paștilor poate fi asemuit, fără nici o exagerare, cu un adevarat război împotriva vrăjmașului. Un timp greu și obositor, pentru că este vorba despre cel mai lung și mai aspru post din timpul anului bisericesc. Acum au loc dramatice încleștări pe ambele fronturi ale războiului nevăzut, pe care îl ducem contra diavolului: rugăciunea și nevoințele trupești. Avem însă alături de noi un aliat de nădejde, care ne ajută să biruim de fiecare dată: Sfânta Biserică. Ea ne oferă, în toată perioada aceasta, slujbe mai lungi, denii (acele minunate rugăciuni care ne adună la ceasul când în cer se aprind primele stele), acatiste însoțite de metanii și închinări, dar și o serie de ritualuri unice, de o tulburătoare frumusețe duhovnicească, așa cum sunt rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

          Treptele mântuirii

Postul Mare este o cale bună de nevoință, de smerenie, de pocăință și împăcare cu Dumnezeu. Duminica în care se citește Evanghelia Izgonirii lui Adam din Rai este și cea a lăsatului de sec de brânză, care dă semnalul începerii sale. De fapt, putem spune că postul începe cu o săptămână înainte, după duminica Înfricoșătoarei Judecăți, când se lasă sec de carne. Cert este că, odată cu postul, începe și anevoiosul nostru drum spre mântuire. Ni-l putem imagina fie ca pe o cărare strâmtă, șerpuind printre stânci ascuțite și mărăcini, fie ca pe o troiță (care ar putea simboliza mântuirea noastră), la care, pentru a ajunge, avem de urcat 40 de trepte. Astfel, fiecare zi devine un moment de efort fizic și spiritual, având la bază cunoscutul principiu "să fim azi mai buni decât ieri și mâine mai buni decât astăzi"! Nu este un demers deloc ușor, dar e frumos tocmai prin provocarea către continua desăvârșire pe care o conține. Pentru că nu postim ca să arătam celor din jur câtă voință avem, nu privim postul ca pe o încercare de abstinență la care ne supunem trupul și spiritul. Nici măcar ca pe o ofrandă adusă infinitei bunătăți a lui Dumnezeu. Postul înseamnă cu mult mai mult: o minunată călatorie către Sărbătoarea Luminii. Iar daca Paștile sunt cea mai mare sărbătoare a creștinătății, putem la fel de bine spune că și acest post din fiecare an înseamnă, în același timp, și câte o nouă treaptă pe drumul vieții noastre către Dumnezeu. Iata de ce e bine ca fiecare post -  dar, mai ales, acesta, al Paștilor - să se finalizeze cu mărturisirea (spovedania) și împărtășirea (primirea Sfintelor Taine)  de către fiecare dintre noi. Pentru că, la capătul acestui drum, chiar dacă nu-L vedem, Mântuitorul ne așteaptă cu brațele deschise. Dar, până acolo, drumul e anevoios. Plin de piedici și ispite pe care, cu nădejde, iubire și credință în Cel de Sus, vom reuși să le depășim și să ajungem, curați la trup și cuget, la bucuria oferită de cea mai mare sărbătoare a lumii creștine.

          Tristețea strălucitoare

Nu este credincios care să nu știe că în Postul Paștilor, în lăcașurile de cult ortodox, se întâmplă lucruri minunate. Ca să le înțelegem mai bine, este suficient să ne deschidem inima și mintea către cântările și imnurile care, în marea lor majoritate, amintesc despre căderea noastră, dar și despre forța pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a ne ridica, sau despre slăbiciunea firii noastre omenești, dar și despre posibilitatea de a ne autodepăși, cu ajutorul harului Tatălui Ceresc. Și tot în Sfânta Biserică se poate observa că în perioada postului Paștilor, atât veșmintele preoților, cât și odoarele în care este înveșmântată biserica sunt de culoare închisă (negru, violet ori purpuriu închis), iar în predicile lor, slujitorii altarului ne îndeamnă ca în afara postului de bucate și abstinență sexuală, să încercăm să reducem, pe cât posibil, și privitul la televizor. Toate acestea însoțite de o folositoare tăcere meditativă  și de un comportament sobru dar, în aceeași măsură, elegant. Este o invitație cumva cifrată de a ne investi energia fizică în cele spirituale, prin milostenie sau prin lecturi din Biblie ori alte cărți duhovnicești. Însumate, toate acestea creează o atmosferă unică în viața noastră. Lăsându-ne, așadar, înveșmântați de tristețea  strălucitoare a postului Paștilor, să ne pregătim a-l străbate cu folos și cu bucurie, pentru ca la sfârșitul minunatei călătorii către Sărbătoarea Luminii să-L primim, curați la trup și suflet, pe Mântuitorul Hristos și să ne bucurăm cu toată ființa de sfântă Învierea Sa.

Victor M. Ionescu