Parintele Ioan Bădiliță a postat recent pe pagina sa de facebook o marturisire emotionanta:
Vizitând recent fosta parohie,
dorul mi-a dat ghes să trec (pentru a nu știu câta oară) pragul celei mai
fascinante persoane ce mi-a fost dat să cunosc.
Ea e tanti Anica, are 92 de ani de
viață și vreo 40 de văduvie. Dumitru, bărbatul ei, iubea (pe lângă pahar[e])
multe femei din sat, mai puțin pe a lui. Vânătăile și nopțile dormite în ieslea
vitelor, erau singurele declarații de dragoste pe care Anica le-a primit de la
el. Fata ei, Georgeta, a murit de cancer. Hoții îi sar zilnic gardul pentru a-i
mai șterpeli o greblă sau o găină. Bolile s-au îndrăgostit lulea de trupul ei.
Dar, cu toate acestea, tanti Anica de 1.40 metri și 45 kg, e adamantină. În
inima ei care, de când se știe ea, bate în ritmul liturghiei, și-a zidit
Hristos o măreață catedrală a răbdării și a iubirii. Cât timp am slujit acolo,
tanti era prima la biserică. Când nu reușea să ajungă iarna, în biserică se
făcea frig, deși soba era încinsă. Podeaua din dreptul scaunului unde stătea, a
luat forma genunchilor ei. Pe Dumitru îl pomenea mereu cu lacrimi în ochi. L-a
iubit, cu alcool în sânge cu tot. Nu se poate împăca cu ideea ca bărbatul cu
care s-a încununat, să sufere în iad. Face trei acatiste pe noapte, iar miile
de lumânări aprinse pentru toate făpturile de sub cer, sunt pilonii care îi
susțin casa înclinată. O certam adeseori că sapă în grădină, grijește, cară
gunoi, repară garduri. Dar nu m-a luat în seamă. Are o putere prea mare, pe care
o soarbe necontenit din colțișorul ei de rugăciune.
Când m-am dus în parohie, sfințenia
era pentru mine doar o noțiune teologică. După ce am întâlnit această ființă
nepământeană, am înțeles că fiecare parohie are un calendar nevăzut, de pe
filele căruia sfinți și sfinte, cu hârleț în mâna stângă și prescură în cea
dreaptă, coboară și umblă printre noi pentru a ne vorbi despre un Dumnezeu
nespus de frumos și dulce.
Ca un alt Atlas, Tanti Anica ține
lumea în spatele ei încovoiat.
Tanti Anica este dovada mea că
Dumnezeu există.
Altceva nu îmi trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.