Neurologul Dumitru Constantin
Dulcan (76 de ani), cel care scria în 1981 „Inteligenţa materiei“, o carte care
a bulversat comunitatea ştiinţifică românească, vorbeşte despre medicamentele
viitorului, dar şi despre rolul nefast al stresului în viaţa noastră.
Profesorul universitar doctor
Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, autorul unui număr
mare de monografii, tratate, lucrări şi cărţi de o mare valoare ştiinţifică,
dar şi de eseistică. Volumul său „Inteligenţa materiei“, un best-seller căutat
şi astăzi, a fost distins cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta“ al
Academiei Române în 1992. „Am dedus că eu nu am fost decât mâna care a scris. Destinul
i-a fost hotărât de altă instanţă, situată dincolo de mine“, spune autorul
despre cartea sa. După Revoluţie, au apărut „Somnul raţiunii“, „În căutarea
sensului pierdut“ şi „Mintea de dincolo“. Este membru al unor prestigioase
societăţi ştiintifice naţionale şi internaţionale, autorul unor brevete de
invenţii, titular al unor importante cursuri universitare, precum şi deţinător
a numeroase premii ştiinţifice şi literare obţinute în ţară şi în străinătate.
Care sunt mecanismele care
declanşează boala în organism şi ce rol joacă stresul în provocarea bolii?
Prof. dr. Dumitru Constantin
Dulcan: Stresul are un rol foarte nefericit. Stresul este reacţia pe care o are
organismul la o traumă care poate să fie fizică, psihică, emoţională. Stresul
în organism are efect asupra a trei elemente structurale esenţiale: neuronul,
ADN-ul, adică substratul genetic al organismului, şi sistemul imunitar. În ceea
ce priveşte neuronul, stresul blochează neurogeneza, formarea de noi neuroni
sau formarea de noi conexiuni. Şi iată că în secolul nostru vorbim de o
frecvenţă din ce în ce mai mare, de o morbiditate crescândă a bolii Alzheimer,
deci a pierderii capacităţii intelectuale.
Asupra acidului dezoxiribonucleic,
deci asupra substratului genetic: cromozomii au nişte proteine la capetele lor
cu rol de protecţie, se cheamă telomeri. Stresul acţionează asupra acestor
telomeri, pe care îi scurtează astfel. Mai exact, cu fiecare diviziune
celulară, telomerii se scurtează, stresul acţionează asupra lor, deci reduce
pur şi simplu longevitatea, durata vieţii.
Un exemplu: există date de care
dispunem, ale unor oameni care s-au ocupat de domeniul geneticii, şi care spun
că, de pildă, în cazul unei mame care are un copil cu o suferinţă cronică, se
poate constata la nivel de telomeri că este mai în vârstă cu 10 ani decât
vârsta din buletin. Există experienţe care arată că supunerea la stres are
efectul acesta şi, dimpotrivă, scoaterea din stres a individului, alături de o
anumită alimentaţie, poate să refacă aceşti telomeri. Sunt experienţe ale unor
oameni de ştiinţă din Statele Unite ale Americii, mergând prevalent pe ideea de
alimentaţie vegetariană. Iar cu sistemul imunitar ce se întâmplă? Asupra
sistemului imunitar – un stres, o furie, o mânie de cinci minute poate să
blocheze celulele sistemului imunitar aproape până la cinci-şase ore. Sistemul
imunitar este acel sistem de celule şi organe care produc limfocite. Acestea ne
apară de virusuri, de bacterii şi îşi fac datoria circulând în permanenţă în
organism. De pildă, celulele care mor trebuie îndepărtate. Iar în organism
există celule limfotice killer sau ucigaşe, care înglobează aceste celule care
mor, pentru că altfel ele se pot fixa pe un loc, creează inflamaţie şi de aici
ne putem trezi cu tot soiul de boli, inclusiv cancer. Aşadar, aceste celule
numite medical „NK“ sunt extrem de utile, ele trebuie să circule în permanenţă
în organism ca să poată şi să ne apere împotriva tuturor acelor substanţe care
sunt străine de corp. Stresul le tulbură eficienţa.
Spuneaţi la un moment dat că lumea
modernă este supusă enorm de mult la stres.
Tehnologia ne-a oferit foarte multe
avantaje, dar în acelaşi timp a depăşit ritmul nostru biologic de adaptare.
Uitaţi-vă şi la ce se întâmplă în mass-media: toate ştirile pe care le
urmăreşti numai lucruri rele anunţă. Toate astea ne afectează. Dincolo de asta,
există în viaţa tuturor oamenilor care trăiesc în lumea asta şi suferinţe,
necazuri.
TEHNICI DE APĂRARE
Dar cum să facem să ne ferim de
acest stres? Sunt o mulţime de probleme cu care ne confruntăm zilnic.
Sigur că este esenţial să nu te
implici. Implicarea emoţională într-un fenomen negativ, într-o ştire de la
televizor etc. îţi consumă enorm de multă energie. Trebuie să te aperi
încercând să te detaşezi, asta înseamnă autoeducaţie, să cunoşti ceva despre
tehnici de apărare de stres şi, sigur, să-l eviţi. De exemplu: te duci la şeful
tău şi, dacă ştii că o să-ţi facă scandal, deja să anticipezi, să încerci să
fii cât se poate de indiferent, să-ţi pui un baraj. E una dintre tehnicile de
apărare. Sigur că nu poţi să eviţi complet stresul, fiindcă trăim într-o lume
în care vrem-nu vrem, avem şi stres. Fiecăruia dintre noi i se îmbolnăveşte
cineva, îi moare cineva, ne mor prieteni, ne mor din familie, acestea sunt
stresuri care sunt inevitabile, fac parte din biologia noastră. Evident,
acestea sunt situaţii în care nu poţi rămâne indiferent. Îţi moare cineva, nu
poţi să râzi, este anormal, astea sunt lucruri care ţin de naturaleţea
lucrurilor, nu despre asta discutăm. Dar eu vorbesc de celelalte cazuri, în
special de stresul pe care ni-l provoacă urmărirea ştirilor negative, pe care
cineva ni le toarnă pe gât gratuit, numai ca unii să câştige audienţă. Cred că
societatea ar trebui să gestioneze stresul şi sunt multe mijloace. Cred cu
toată tăria: condiţia este ca oamenii care ne conduc să aibă şi ceva noţiuni de
psihologie socială, aşa acum trebuie să aibă noţiuni de filosofie economică.
Dar ce putem face concret?
Fiecare dintre noi trebuie să facă
efortul să se schimbe, în primul rând să nu-l streseze pe cel de lângă el,
pentru că în momentul în care eu îl stresez pe celălalt, mă stresez implicit şi
pe mine însumi. Această schimbare trebuie să înceapă cu fiecare din noi. Deci
avem nevoie la nivel social de o gestionare a stresului, dar şi la nivel
individual şi când vom reuşi toate lucrurile acestea putem să mai vorbim atunci
şi de sănătate şi de o existenţă cât de cât armonioasă.
TREI PRAFURI OTRĂVITOARE
Alimentaţia ce rol joacă în
menţinerea unei stări bune de sănătate?
Sunt trei prafuri albe otrăvitoare:
sarea multă, zahărul alb şi făina albă. Nimeni nu vrea să mănânce pâine
integrală. De ce mâncăm pâine albă, care este secată de toţi nutrienţii din ea?
Pâinea integrală este cea sănătoasă organismului nostru. Fumatul face, de
asemenea, foarte rău, aditivii alimentari care se pun pentru conservare,
coloranţii, toate aceste lucruri ar trebui să fie evitate.
Despre Arsenie Boca
Se vorbeşte foarte mult în ultima
vreme de părintele Arsenie Boca. Credeţi că această mediatizare excesivă este
de bun augur?
Însuşirile, virtuţile pe care le-a
avut cu adevărat Arsenie Boca trebuie să le avem din sursă directă. În jurul
oricărui personaj care a săvârşit miracole se nasc mitologii, iar această
mitologie se răspândeşte cu cât nivelul de înţelegere intelectuală este mai
scăzut. Faptul că se vorbeşte enorm poate să deranjeze pe multă lume şi la un
moment dat, ca orice lucru care este mirobolant, poate să ajungă la o pierdere
a valorii nejustificată, pentru că Arsenie Boca a fost într-adevăr un om de
excepţie. Eu am stat de vorbă cu oameni care l-au cunoscut, care mi-au dat
garanţii asupra a ceea ce au spus şi am şi scris. Ceea ce mie mi s-a părut că
nu ar corespunde realităţii nu am vrut să scriu tocmai pentru că nu vreau să
creăm o legendă falsă. Aceste mituri deranjează foarte mult şi îi fac mult rău
celui despre care se vorbeşte. Nu-l ridicăm în slăvi pe Arsenie Boca dacă noi
adăugăm lucruri care sunt ireale şi, mai mult decât atât, le dăm apă la moară
celor care şi aşa nu îl vedeau cu ochi buni. Arsenie Boca are o indiscutabilă
valoare, omul acesta ştia aproape totul despre oameni, cei cu care am discutat
mi-au spus că au văzut vindecându-se cancere cu ajutorul părintelui Arsenie
Boca. Eu cred că în toate lucrurile, trebuie să păstrăm decenţa şi adevărul
despre oricine şi orice.
„Să ne controlăm gândirea şi
emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi“
Credeţi că suntem într-un proces de
evoluţie spirituală sau dimpotrivă, de involuţie, având în vedere proliferarea
vulgarului şi a mediocrităţii?
Suntem la două niveluri cumplit de
distante. Este un nivel de evoluţie spirituală superbă şi unul care din ce în
ce cade mai mult, mai mult. Revoluţia ne-a adus nouă şi foarte multe lucruri
bune, dar şi foarte multe lucruri de care ar trebui să fim foarte departe. Eu
nu sunt de acord cu vulgarizarea culturii, cu vulgarizarea limbajului.
Cuvintele noastre, sentimentele noastre şi acţiunile noastre au două finalităţi
concrete şi distincte, una este pozitivă şi una este negativă. Cea negativă ne
îmbolnăveşte pe noi, cei care le gândim, le spunem, îi îmbolnăveşte pe semenii
noştri, îmbolnăveşte universul, creează o disfuncţionalitate în Univers prin
capacitatea de propagare. Gândul este un câmp de energie modulată în semnale
purtătoare de informaţii. Acest câmp se degajă ca orice câmp fizic şi atunci să
nu ne mirăm că aici avem secetă şi dincolo inundaţii şi atâtea necazuri din
punct de vedere natural, pentru că astea sunt gândurile noastre, o bună parte
din ele. Orice gând negativ, care înseamnă ură, invidie, ostilitate,
agresivitate, violenţă, inclusiv pronunţarea cuvintelor vulgare ne face rău şi
nouă, şi Universului. Deci noi trebuie să fim extrem de atenţi, să ne controlăm
gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi. În momentul în care
noi percepem realitatea, participăm şi aducem din câmpul cuantic una din
posibilităţile realităţii, noi ne creăm realitatea, cuvintele noastre devin
substanţa noastră, ceea ce spun eu bine sau rău, asta devine substanţa mea,
dacă este rău, negativ, ceea ce mi se întâmplă mie nu e bine. Ne trezim cu tot
felul de eczme, de tumori şi ne întrebăm cum au venit. Uite aşa au venit, din
ceea ce vorbim, din ceea ce gândim, din ceea ce simţim şi ceea ce facem.
DESPRE MEDICINA VIITORULUI
Medicina actuală este foarte bogată
în tot felul de instrumente sofisticate, medicamente de toate felurile pentru
orice simptom, dar vedem şi din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi. Care credeţi
că este viitorul acestei industrii medicale?
Deocamdată nu e foarte roz
situaţia, pentru că, la nivelul nostru de dezvoltare economică, nu suntem în
stare să cumpărăm tot ce ar fi nevoie. Nu e roz pentru că deocamdată avem
posibilităţi financiare limitate, care nu prea ne asigură o medicină aşa cum ar
trebui să fie, dar având în vedere evoluţia tehnologică, într-un viitor
apropiat, eu cred că lucrurile acestea vor avea un cu totul alt aspect. De
plidă, se discută ideea unui model de medicament: câmpul substanţei respective
să se imprime pe mijloace electronice şi acel câmp, proiectat asupra unui
pacient cu o anumită boală, să poată funcţiona aşa cum funcţionează substanţa
de bază în sine. Experienţele acestea s-au făcut între Paris şi Chicago. De
exemplu, la Chicago se afla un animal de experienţă, un şobolan, şi de la Paris
i s-a proiectat pe sistem electronic efectul unui tonic cardiac şi cordul
respectiv a răspuns. Imaginaţi-vă ce ar însemna în viitor în loc să cumperi
medicamente care costă imens de mult, să vii doar cu modelul unui medicament,
să imprimi aspecte de câmp cu proprietăţile terapeutice şi chimice ale acestuia
şi să-l proiectezi asupra unui bolnav, lucru care ar costa mult mai puţin. Asta
ar putea fi una dintre formele de aplicare a medicinii. Dincolo de asta,
observaţi nevoia în creştere de transplanturi de organe, încercările de a se
obţine organe noi, în clipa de faţă, fie pe cale genetică, fie prin celule
stem.
Detaliaţi, vă rog.
De exemplu, din 100 de celule,
organismul îmi transformă în neuroni sau celule gliale (n.r. – cu rol de
susţinere a neuronilor) 50, una la trei-patru luni, dar necazul este că nu
putem să le dirijăm şi nu ştim cum face organismul de-şi produce ceea ce îi
trebuie, aşa încât uneori celulele stem pot să ia cale oncogenă. Deci nu suntem
încă în situaţia de a stăpâni bine toată metodologia de a obţine tot ceea ce
dorim dintr-o celulă stem, dar sigur, acesta este un stadiu relativ de început.
Sunt ferm convins că în viitor, omenirea, prin studii asidue, va ajunge să
stăpânească şi tehnica celulelor stem. Deci viitorul în sensul acesta este
destul de promiţător: putem să obţinem o medicaţie pe o cale mult mai ieftină,
putem să obţinem organe chiar pe cale artificială, putem să obţinem diverse
tipuri de tehnici noi medicale, putem să uzăm în viitor într-un mod convenabil
de celulele stem, aşa încât iată că medicina, putem spune, are foarte multe
perspective de a avea un viitor dorit.
Autor: Corina Macavei
Sursa: Adevarul.ro
