Lumânări și candele
Lumânări și candele se aprind de credincioși la biserică la toate sfintele slujbe, inclusiv la
evenimentele deosebite din viața creștinului: la Botez, la Cununie, la Sfântul
Maslu, la Sfeștanie, la Înmormântare, la parastase, la mormintele răposaților.
Creștinul aprinde acasă la rugăciune candela sau o lumânare. La fel procedează
când are o dorință sau vreun necaz. În pragul morții, el aprinde o lumânare,
iar bătrânii țin permanent candela aprinsă pentru ca nu cumva venind moartea să
îi ia din lumea aceasta fără lumină.
Iată câtă importanță se acordă lumânărilor și candelelor în
Biserica Ortodoxă! Acum vom încerca să explicăm și să înțelegem de ce le
acordăm atâta importanță.
Folosirea candelei și a lumânărilor a fost poruncită încă din
Vechiul Testament:
„Porunceşte fiilor lui
Israel să-i aducă untdelemn de măsline,
curat şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit,/Înaintea
perdelei din cortul adunării, şi-l va aprinde Aaron şi fiii lui înaintea
Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până dimineaţa. Acesta este aşezământ
veşnic în neamul vostru. / Candelele să le pună în sfeşnicul cel de aur curat
de dinaintea Domnului, ca să ardă
sfeşnicul de seara până dimineaţa” Levitic 24, 2-4
„Atunci a grăit Domnul
cu Moise şi a zis: / <<Vorbeşte cu Aaron şi-i spune: Când vei pune
candelele în sfeşnic, ca să lumineze partea cea dinaintea lui, să aprinzi în el şapte candele>>.
/ Şi a făcut Aaron aşa: a aprins în sfeşnic, ca să lumineze partea cea din faţa
lui, şapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise.” Numeri 8,2
Lumina dată de cadele și lumânări îl
simbolizează pe Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos care este Lumina lumii:
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în
întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8, 12 sau
„Cât aveţi Lumina,
credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai
Luminii.” Ioan
12, 36
Sfântul Ioan din Kronștadt spunea: “Și tu, creștine, ești fiu al luminii și toate gândurile, dorințele,
simțămintele, intențiile, cuvintele, faptele tale trebuie să fie lumină, nu
întuneric”[1].
Sf. Apostol Pavel spunea:
“Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii
ai luminii!” Efeseni 5,8
Sfântul Ioan din Kronștadt adaugă: „Nu-ți pleca urechea,
creștine, la cele rele; tu poți și trebuie să fii lumină; dar vai ție dacă vei
fi întuneric, pentru că te-ai lăsat dus de capul tău și te-ai arătat
nerâvnitor: îți pregătești ție însuți osândă; și iată judecătorii tăi – toți
sfinții, care au fost, ca și tine, oameni supuși patimilor dar care, luminați
fiind de Cuvântul lui Dumnezeu, ajutați de harul lui Dumnezeu, s-au făcut prin
strădaniile și sârguința lor, lumină și au bineplăcut lui Dumnezeu, Lumina și
Chipul cel dintâi”[2].
Focul lumânărilor și al candelelor
aprinse, precum și cădelnița cu cărbuni aprinși și tămâie bineînmiresmată este
chip al focului duhovnicesc al harului Sfântului Duh care S-a pogorât în chip
de limbi de foc asupra Sfinților Apostoli la Cincizecime. El mistuie întinăciunea
păcatelor noastre luminându-ne mintea și inima și înflăcărându-ne sufletele cu
flacăra iubirii de Dumnezeu și a semenilor. Focul în fața icoanelor (fie
candele, fie lumânări) ne aduce aminte de înflăcărata iubire a Sfinților față
de Dumnezeu. Ei sunt făclii care luminează lumii prin credința, virtuțile,
învățătura și exemplul lor. Flacăra o simbolizează și pe Maica Domnului care
este Maica Luminii, preacurată și preasfântă, ea este rugul care i s-a arătat
profetului Moise ce ardea și nu se mistuia. Astfel, învățăm că trebuie să ne rugăm
Domnului cu duh înflăcărat care de cele mai multe ori din păcate ne lipsește,
fiindcă inima ni s-a răcit[3].
Ce este candela?
De obicei, candela este formată dintr-un pahar în care se
pune untdelemn adică ulei curat de măsline sau floarea soarelui, pe suprafața căruia,
punem o plută care susține un fir de bumbac ce se aprinde și arde lin. Firul
gros de bumbac trage uleiul din vas, arzând tot timpul o flacără de aceeași
intensitate. Când nivelul uleiului scade foarte mult, candela se poate stinge,
motiv pentru care uleiul se completează periodic. Pentru a se evita posibile
incendii cauzate de nesupravegherea candelei, se recomandă să se pună pe fundul
paharului puțină apă. Uleiul va pluti deasupra apei, iar dacă focul va ajunge
la fundul paharului se va stinge singur în apă.
Candela se pune într-un loc curat, în fața unei icoane. O
casă de creștini are deobicei un colțișor de rugăciune unde se aprinde candela,
lumânare și tămâie.
Untdelemnul (în grecește elei) înseamnă milă și
slujește ca semn al milei lui Dumnezeu revărsate necontenit asupra noastră. În
același timp este și jerfa noastră de mulțumire pentru această milă primită de
la Dumnezeu[4]. Așa cum
candela arde continuu oferind lumină și căldură, la fel și viața noastră
duhovnicească trebuie să ofere lumină și căldură celor din jurul nostru. Pilda
celor 10 fecioare din care 5 aveau candelele aprinse iar 5 stinse ne învață că
după moarte pentru a fi împreună cu Mirele Hristos trebuie să avem untdelemnul
milosteniei pregătit pentru a nu se stinge flacăra dragostei pentru Dumnezeu și
semeni.
Sfântul
Simeon al Tesalonicului (1381-1429) prezintă șase motive pentru care aprindem lumânări în biserică:
1. Precum lumânarea este curată (fiind
făcută din ceară curată), la fel și inimile noastre ar trebui să fie curate.
2. Precum lumânarea de ceară curată
este maleabilă (spre deosebire de cea din parafină), la fel și
sufletele noastre ar trebui să fie maleabile, până ce le îndreptăm și le
întărim în învățătura Sfintelor Evanghelii.
3. Precum lumânarea ajunge să fie
făcută din polenul florilor și are un parfum dulce, la fel și
sufletele noastre ar trebui să aibă mireasma dulce a harului dumnezeiesc.
4. Precum lumânarea, atunci când
arde, se contopește și hrănește flacăra, la fel și noi trebuie să
ne luptăm să dobândim unirea cu Dumnezeu.
5. Precum
lumânarea, arzând, luminează întunericul, la fel și lumina lui
Hristos din noi să lumineze înaintea oamenilor, ca să se aducă slavă numelui
lui Dumnezeu.
6. Precum lumânarea își oferă
propria lumină, ca să lumineze întunericul omului, la fel și lumina
virtuților, lumina dragostei și a păcii trebuie să caracterizeze un
creștin.
Ceara care se topește simbolizează făclia
dragostei noastre pentru aproapele nostru[5].
Folosirea lumânării în
ceasul morții
Când este să se mute din această viață, se pune în mâinile
miribundului o lumânare. Astfel, omul trece în lumea cealaltă împreună cu
Hristos, având cu el lumina vieții
celei veșnice pe care a primit-o de la Sfântul Botez. Viața pământească se
începe cu Hristos, se continuă și se sfârșește tot cu El pentru a trăi în
veșnicie în comuniune cu El. Aceeași însemnătate au toate lumânările ce se
aprind în jurul sicriului sau care se împart celor care participă la slujba
înmormântării[6].
Folosirea lumânării la
diferite procesiuni
Lumânarea este purtată în cadrul diferitelor procesiuni
liturgice pentru a lumina drumul către Hristos. Ea îl simbolizează pe Sfântul
Ioan Botezătorul care a pregătit și luminat calea către Hristos. La fel și nașii
la Botez purtând lumânarea aprinsă, își asumă rolul de povățuitori și călăuzitori
a pruncului pe calea credinței către Mântuitorul Hristos[7].
Câte lumânări să
aprindem când ne rugăm?
Nu există un anumit număr de lumânări pe care trebuie să îl
aprindem. Fiecare om aprinde după putere, după credință și dragoste cât îl
îndeamnă propria conștiință. Putem aprinde însă lumânări ținând cont și de o
anumită simbolistică:
·
o
lumânare – simbolizează pe Unul Dumnezeu
·
3
lumânări – se aprind în numele Sfintei Treimi
·
7
lumânări – se aprind în numele celor 7 Sfinte Taine. Părintele Ilarion Argatu
recomanda aprinderea de 7 lumânări pentru găsire de serviciu, căsătorie,
reușită la examene și pentru toată dorința cea bună.
·
9
lumânări – în numele celor 9 cete îngerești. Tot părintele Ilarion recomanda
aprinderea de 9 lumânări pentru a primi ajutorul cetelor îngerești în vederea
scăpării de vrăjmași, de farmece și descântece și de tot lucrul rău.
Chiar dacă părintele Ilarion recomanda aprinderea unui anumit
număr de lumânări tot el sublinia zicând: “O
lumânare poate lumina mai mult decât o sută atunci când ea este aprinsă cu
flacăra credinței noastre și o sută de lumânări pot lumina mai puțin decât una
singură dacă nu ard în ele credința și smerenia noastră. Diavolul fuge de
lumină pentru că a căzut din lumină și stăpânește întunericul și în întuneric
vrea să-l țină pe om. Focul credinței și a luminii care este Hristos îl arde pe
diavol.[8]”
Este folosirea lumânărilor
o practică ocultă?
Vrăjitoarele folosesc icoane, cruci, lumânări și candele
pentru a înșela creștinii. De aceea, unii oameni consideră folosirea
lumânărilor o practică ocultă – adică vrăjitorească. Aceasta este o înșelare
demonică. Tocmai pentru că ele au un rol important în practica bisericii
noastre de 2000 de ani, vrăjitoarele se folosesc de ele pentru a da impresia că
ele slujesc lui Dumnezeu nu diavolului. Prin urmare, aprinderea candelelor și a
lumânărilor este o practică religioasă și nu ocultă (vrăjitorească).
Lumânarea și candela ca
jertfă
Pe lângă simbolurile mistice pe care le au lumânările și
candelele, trebuie să cunoaștem și să conștientizăm și importanța lor ca jertfă
bineplăcută înaintea lui Dumnezeu.
Jertfa este un dar pe care îl facem lui Dumnezeu. Jertfa
presupune să ne lipsim de ceva material pentru Dumnezeu.
Pentru a fi bineprimită, orice jertfă trebuie să fie adusă cu
toată dragostea și credința noastră, după putere și nu din zgârcenie. Cunoaștem
pilda lui Cain si Abel. Cain a adus jertfă din ce a avut mai rău iar Abel din
ce a avut mai bun. A fost primită doar jertfa lui Abel.
Asemenea și noi când aducem ulei pentru candelă, trebuie să fie un ulei de
calitate. Uleiul de măsline se pare că arde mai mult timp decât uleiul de
floarea soarelui, însă cu toate acestea fiecare creștin aduce jertfă din rodul
pământului țării lui în care trăiește și muncește sau chiar din propria lui
recoltă.
Ceara din lumânări este și ea o jertfă. Trebuie însă să
subliniem faptul că lumânările sunt de mai multe feluri. Ele diferă în funcție
de compoziția lor. Unele sunt făcute din ceară curată. Ele sunt maleabile, se
ondulează fără să se rupă. Altele sunt făcute din ceară de parafină, fie din
ceară vegetală, din seu de oaie, etc.
Parafina solidă este de culoare albă fiind produsă pe bază de
petrol și este creată folosind țiței care este extras din pământ. Lumânările cu
parafină sunt tratate în continuare cu culori și parfumuri artificiale. Ca
produs secundar final al petrolului, parafina este o resursă neregenerabilă
care eliberează poluanți în zonă. Se știe că lumânările cu parafină conțin
șapte toxine documentate, dintre care două sunt etichetate ca fiind
cancerigene. Deși este ieftin de achiziționat, lumânările de parafină pot fi
dificil de curățat atunci când sunt topite și pot păta tavanul, pereții,
draperiile și mobilierul cu funinginea neagră emisă[9].
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Carolina de Sud
au analizat lumânările făcute din ceară pe bază de parafină și cele din ceară
vegetală. Conform studiului, lumânările vegetale nu emanau poluanți periculoși
la ardere. În schimb, lumânările din ceară de parafină (obținută din petrol)
emană chimicale periculoase, găsite și în gazele de eșapament de la mașinile
diesel, cum ar fi benzen și toluen. Concluzia studiului condus de Ruhullah
Massoudi este faptul că folosirea îndelungată de lumânări din parafină ar putea
contribui la dezvoltarea unor probleme de sănătate cum ar fi cancer, alergii
comune sau chiar astm.[10]
Prin urmare, trebuie să avem mare grijă ce lumânări cumpărăm
și folosim. Așa se explică și grija cea mare a Bisericii în producerea de
lumânări. Prin urmare, lumânarea pentru a fi o jertfă curată, nu trebuie să fie
din parafină, ci din ceară!
Dumnezeu să primească jertfa noastră!
AMIN.
[1] Ioan din
Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu 2002, p.151-152
[2] Ioan din
Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu 2002, p.152
[3] Ioan din
Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu 2002, p.142 și
148
[4] Ioan din
Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu 2002, p.116
[5] https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/de-ce-aprindem-lumanari-biserica?fbclid=IwAR1cBwa3JPpigntqguL1ECCYAweU5elsEngcMGOzPAYfkuSojRGs8_oUXJc
[6] Credința
Ortodoxă, Editura Trinitas, Iași 1999, p.296
[7] https://www.crestinortodox.ro/botez/lumanarea-la-botez-155159.html?fbclid=IwAR0zXoLHnNJzu3zKKX9nzpQ8GfeZdoF1PJcYTpe70NmgnF3EV1oOJSBY_JU
[8] Pr. Ioan
V. Argatu, Răspunsuri duhovnicești la întrebările credincioșilor ale părintelui
Ilarion Argatu, Ediția a III, Editura Mila Creștină, Fălticeni 2010, p.246
[9] https://home-candles.ro/diferenta-dintre-ceara-de-soia-si-parafina/
[10] https://green-report.ro/lumanari-parfumate-parafina-toxice/
