Latest

7/19/2017

Acatistul Adormirii Maicii Domnului - text si audio

Niciun comentariu:



Condacul 1

   Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Icosul 1

  Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis asa:
Bucura-te, preavesela Maica a Imparatului;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, imparateasa cerului si a pamântului;
Bucura-te, preamarita, ca vine cu slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;
Bucura-te, ceea ce esti preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucura-te, sfanta incapere a Cuvantului lui Dumnezeu;
Bucura-te, plinirea vestirii profetilor;
Bucura-te, preacinstita cununa a apostolilor;
Bucura-te, podoaba si stapanirea ocarmuitorilor;
Bucura-te, infrumusetarea arhiereilor si podoaba preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea monahiilor celor inteleptite de Dumnezeu catre Împaratia cea de sus;
Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului neamului crestinesc celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 2

  Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat si Timotei, cel incuviintat cu dumnezeiasca arhierie, vazand ceata apostolilor adusa cu voia ta de fata pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovati cantau lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 2

  Toata faptura cea intelegatoare, impreuna cu capeteniile cetelor ceresti, au venit cu Imparatul lor, Care, in mainile cele incepatoare de viata, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinta fierbinte, cu multe lacrimi a zis catre ea asa:
Bucura-te, Maica Facatorului lumii care te-ai suit la cele fara de grija;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat la largimile cele mari ale cerului;
Bucura-te, ca prin suirea ta, ai sfintit cele patru stihii;
Bucura-te, ca prin mergerea ta, ai veselit cele ceresti;
Bucura-te, ceea ce ai fost primita in frumosul Ierusalim de sus;
Bucura-te, ceea ce cu bucurie ai intrat in locasurile cele nefacute de maini omenesti;
Bucura-te, imparateasa heruvimilor si a serafimilor;
Bucura-te, stapana ingerilor si a arhanghelilor;
Bucura-te, mangaierea si izbavirea credinciosilor;
Bucura-te, ajutorul si sprijinirea mostenirii tale;
Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu pentru tot neamul crestinesc;
Bucura-te, intru tot buna si datatoarea tuturor bunatatilor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 3

  Puterea celui de sus a rapit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a intamplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu sa fie de fata si a fost dus la mormantul cel primitor de viata. Deci pentru Toma, fiind desfacut mormantul plecându-se sa o vada acolo, a cunoscut ca este inaltata la cer si crezand vedeniei sale celei din calatorie prin vazduh, a cantat: Aliluia!

Icosul 3

  A inteles astfel ucenicul, ca din iconomia lui Dumnezeu i-a fost randuit sa nu se intample sa fie la inmormantarea Maicii Domnului impreuna cu ceilalti. Pentru aceea, bucurandu-se pentru Adormirea ei cea fara de moarte, a zis asa:
Bucura-te, ca ai fost luata de la pamânt de Fiul tau;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele inalte spre a te indulci de slava lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele de sus inconjurata de toate capeteniile ingeresti si i-ai aruncat lui Toma omoforul tau in vazduh, ca o adeverire, spre marturie;
Bucura-te, ca ai fost purtata de heruvimi la cele mai presus de ceruri;
Bucura-te, ca ai fost inaltata cu cantare de mare cuviinta prin portile ceresti de mai marii puterilor ingeresti;
Bucura-te, ca esti inconjurata si fericita de toti locuitorii cerurilor;
Bucura-te, cer pamantesc, care esti inaltata la locuinta Celui de Sus;
Bucura-te, tronul Domnului, care esti inaltata de la pamânt la Imparatia cereasca;
Bucura-te, solitoarea noastra si tare sprijinire la Fiul tau;
Bucura-te, chezasia noastra catre Dumnezeu spre mantuire;
Bucura-te, imparateasa crestinilor si ajutatoare pentru dobandirea Imparatiei ceresti;
Bucura-te, Maica Vietii, si, dupa Dumnezeu, nadejdea vietii noastre celei vesnice;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 4

  Vifor de ganduri netrebnice si necredincioase avand in sine evreul Atonie, si vazând pe purtatorii de Dumnezeu apostoli ducand la mormant cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca sa-l rastoarne. Dar fara de veste, odata cu orbirea i s-au taiat si mainile, ce au ramas lipite de pat. Acela apoi, prin credinta, Mama a lui Dumnezeu te-a marturisit pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

  Auzind tainicii apostoli si singurii vazatori ai Cuvintului pe ingeri cantand inalte cantari, la inmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtator, si vrand sa-i dea cinstea cea placuta lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a canta asa:
Bucura-te, ceea ce ai luat bunavestire, pentru mergerea ta la Imparatia Cea de Sus;
Bucura-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucura-te, ca ai luminat multimea heruvimilor cea prea cinstita;
Bucura-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamarita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac si Iacov mai inainte inchipuita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de profet mai inainte vestita;
Bucura-te, ca ai infrant semetia cea rea a evreului;
Bucura-te, ca ai dat lui vindecare;
Bucura-te, ceea ce ai intors necredinta lui Atonie la credinta;
Bucura-te, ceea ce ai primit pocainta lui;
Bucura-te, ca inalti la cer pe cei ce au iubire si credinta catre tine;
Bucura-te, ca esti izbavitoarea celor ce cu credinta tare cheama numele tau in ajutor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 5

  Sfintii apostoli, ca niste stele conduse de Dumnezeu fiind in lume imprastiati pentru predicarea Evangheliei, rapiti au fost pe nori prin vazduh si adusi spre inmormantarea Maicii Domnului, pe care cu laude si cu cantare petrecandu-o impreuna cu ingerii cantau: Aliluia!

Icosul 5

  Vazand vazatorii de Dumnezeu pe Stapanul lor luand in maini sufletul Maicii Sale si cunoscand ca El este Domnul, s-au nevoit cu cantari sfintite a lauda pe cea binecuvantata si au cantat asa:
Bucura-te, imparateasa, care ai purtat pe Cel ce imparateste peste toate;
Bucura-te, cea ce si tu insati esti purtata de mainile Fiului tau;
Bucura-te, sceptru imparatesc din dreapta lui Hristos;
Bucura-te, stalparea porumbitei cea din mana lui Noe;
Bucura-te, toiagul lui Aaron care a odraslit neputreziciunea;
Bucura-te, crinul cel nevestejit care a inflorit nemurirea;
Bucura-te, chivotul insufletit de Dumnezeu al dumnezeiescului parinte David;
Bucura-te, psaltire si alauta preafrumoasa ce ai ridicat marirea profetiei;
Bucura-te, chivot insufletit al sfinteniei Domnului;
Bucura-te, viata care ne-ai adus pe noi intru bucurie Domnului;
Bucura-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea graita de serafimi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 6

  Apostolii, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu in lume, dupa ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind asezati la obisnuita masa comuna si luand o parte de paine si inaltand-o in numele Domnului, deodata au vazut de sus pe imparateasa, Nascatoarea de Dumnezeu, impreuna cu ingerii purtatori de lumina si auzind-o, dandu-le lor pace de la Fiul ei si Dumnezeu, au cantat: Aliluia!

Icosul 6

  Stralucit-a noua de voie Hristos, Soarele dreptatii, din preacuratele tale coapse si prin buna intelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam in neam te-a preamarit. Pentru aceasta si noi te fericim, cantand tie:
Bucura-te, pururea Fecioara, ca de toate neamurile in veci esti marita;
Bucura-te, prea buna si prea indurata, asupra oamenilor mare ajutatoare;
Bucura-te, ca ai implinit fagaduinta cetei ucenicilor;
Bucura-te, ca prin mijlocirea ta dai pace lumii de la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, privire preadorita si dulce a sfintilor;
Bucura-te, bucuria cea intru tot veselitoare a preacuvioaselor maici si a sfintelor fecioare;
Bucura-te, ca treci peste corturile dreptilor din rai;
Bucura-te, ca indreptezi pe toti spre dumnezeiasca slava cereasca;
Bucura-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucura-te, inceputul mantuirii omenesti;
Bucura-te, imparateasa celor ce imparatesc dupa Dumnezeu pe pamant;
Bucura-te, Doamna si Stapana celor ce domnesc dupa Domnul si Stapanul cerului;
Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 7

  Pe toti, cei ce vor sa intre cu credinta in sfanta ta biserica, Nascatoare de Dumnezeu, pururea ii miluiesti, iar pe cei ce te maresc, de toate asupririle si supararile ii izbavesti. Pentru aceea, si binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeste, invingere asupra potrivnicului ii daruieste si toate cele de mantuire ne da noua, care ne rugam tie, cantand: Aliluia!

Icosul 7

  Aratat-a faptura noua, aratandu-Se noua Domnul, Facatorul tuturor, prin tine Nascatoare de Dumnezeu; iar tu, avand purtare de grija pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbam Adormirea ta, primeste sa cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasa dintre pamanteni;
Bucura-te, ceea ce esti mai presus de cele pamantesti si de cele ceresti;
Bucura-te, ca te-ai suit mai sus de heruvimi si de serafimi;
Bucura-te, ca ai adunat prin nori ceata apostolilor la inmormantarea ta;
Bucura-te, caci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire invederata, dupa inmormantarea ta, inaintea lui Toma te-ai aratat in vazduh, cand venea pe nori;
Bucura-te, ca prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucura-te, ca ai dat lui Toma omoforul tau, ca o podoaba de incredintare a mutarii tale;
Bucura-te, ceea ce esti impodobita cu frumusetea tuturor virtutiilor;
Bucura-te, ceea ce ai primit in pantecele tau pe Fiul lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor;
Bucura-te, ceea ce ai inflorit ca un finic cu trupul;
Bucura-te, ca te-ai inaltat ca un cedru in slava cea cereasca;
Bucura-te, pomul vietii cel sadit in mijlocul raiului celui de sus;
Bucura-te, corabia cea intelegatoare ce te-ai inaltat din potopul mortii, la cele de sus;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu nu lasi pe noi!

Condacul 8

  Ca pe un soare intru cele de sus, stiindu-te pe tine, stapana aleasa, suita de Fiul tau inauntrul frumusetilor celor mai presus de fire si a bunatatilor celor nespuse din ceruri, fiind tinuta cu placere in mainile Lui si cu bucurie stand la dreapta lui cea incepatoare de viata, pururea cantam Lui: Aliluia!

Icosul 8

  Cu totul fiind ridicata la cele ceresti, iar pe cele pamantesti nelasandu-le, Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tau ai fost purtata intru cele nepatrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasa si cu totul luminata ai intrat, de heruvimi si de toate puterile ceresti fiind inconjurata si cantandu-ti-se unele ca acestea:
Bucura-te, al carei sfant suflet se salasluieste in Sionul cel de sus si prealuminat;
Bucura-te, al carui trup nestricacios se preamareste, impreuna cu sufletul;
Bucura-te, ceea ce ai intrat in cetatea cea imparateasca a Atottiitorului;
Bucura-te, ceea ce te-ai inaltat in raiul cel frumos, sadit sus in ceruri;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat in cetatea impodobita cu pietre stralucitoare;
Bucura-te, ceea ce esti dusa in cetatea cea inconjurata de ostile cele preainalte;
Bucura-te, ca esti luata mai presus de ceruri de Fiul tau, cu buna cuviinta dumnezeiasca;
Bucura-te, ca esti mai cinstita decat toate mintiile cele nematerialnice ale ingerilor;
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunea celor credinciosi, la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru noi la scaunul Fiului Tau si Dumnezeu;
Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, daruita de Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 9

  Toata firea ingereasca te inalta pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, iar neamurile omenesti te maresc ca pe o maica a lui Dumnezeu si serbeaza preacinstita Adormirea ta, imparateasa. Caci pamantenii prin tine se impreuna cu cele ceresti, iar noi intr-un glas cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

  Cuvintele inaripate ale profetilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite intru tine, Nascatoare de Dumnezeu. Caci cu adevarat ai nascut noua pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezand taina Cuvantului lui Dumnezeu, cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, inceputul cel deplin al legii si al profetilor;
Bucura-te steaua lui Iacov, cea prevestita de Varlaam;
Bucura-te, patul marelui Imparat, cel vestit de Solomon;
Bucura-te, lana cea rourata de Iisus, preainchipuita de Ghedeon;
Bucura-te, rugul cel nears, mai inainte vazut de primitorul legii, Moise;
Bucura-te, munte sfant, privit de barbatul doririlor;
Bucura-te, scara cereasca, vazuta de Iacov;
Bucura-te, usa pecetluita si neumblata, mai inainte vazuta de Iezechiel;
Bucura-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai inainte aratat psalmistului David;
Bucura-te, taina ce s-a prezis de profeti in multe chipuri;
Bucura-te, ca intru tine s-au inchipuit cuvintele prezise ale tuturor profetiilor;
Bucura-te, ca ai primit toata iconomia Celui de sus, pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 10

  Vrand sa mantuiasca lumea, Domnul tuturor, din neamul pamantenilor te-a ales pe tine Maica pentru Sine. Facandu-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorase si cu Sine te-a ridicat si pe tine, spre a petrece in slava cea vesnica si a Împaratiei, impreuna cu Dansul fara de sfarsit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toti: Aliluia!

Icosul 10

  Zid esti credinciosilor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Si aparatoare tuturor celor ce alearga la tine, Preacurata, caci tu te-ai mutat la ceruri ca sa fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toti care canta tie:
Bucura-te, cetatea marelui Imparat, asezata deasupra muntilor ceresti;
Bucura-te, zid si acoperamant, ce nu te ascunzi de la a noastra staruinta;
Bucura-te, ca ajuti pe cei credinciosi sa biruiasca uneltirile dusmanilor;
Bucura-te, ca ai infrant multimea agarenilor;
Bucura-te, pazitoarea cea neclintita a ortodocsilor;
Bucura-te, imprastierea ereticilor;
Bucura-te, ca ne esti pace si bucurie;
Bucura-te, ca ai calcat iadul cel atotpierzator;
Bucura-te, cununa aleasa a celor ce cu mintea intreaga lupta impotriva pornirilor trupului;
Bucura-te, preamarirea cea mult pretuita a nevoitorilor mucenici;
Bucura-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuviosi;
Bucura-te, datatoarea bucuriei celei vesnice a monahilor celor ce bine au vietuit;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 11

  Toata cantarea cetelor ingeresti celor insufletite de Dumnezeu lauda Adormirea ta cea preacinstita, ceea ce esti cu totul laudata, stapana imparateasa, de Dumnezeu Nascatoare. Iar noi din inima aducem tie, care esti maica tuturor, smerita noastra rugaciune, impreuna cu ostile ceresti, cantand unuia Dumnezeu, Celui ce dupa vrednicie te-a preamarit pe tine: Aliluia!

Icosul 11

  Faclie primitoare de lumina cea adevarata te-ai aratat noua celor de pe pamant. Caci tu luminezi sufletele si le indreptezi spre cunostiinta de Dumnezeu, ale celor ce serbeaza mutarea ta cea cu totul cinstita. Pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, faclia cea nestricata, a focului celui nematerialnic;
Bucura-te, aurora cea netrecatoare, a luminii celei neinserate;
Bucura-te, luna stralucitoare din Soarele dreptatii;
Bucura-te, lumina ce luminezi si in intuneric;
Bucura-te, faclie pusa in sfesnicul cel preainalt;
Bucura-te, izvorul vietii, cel rasarit din mormant la lumina;
Bucura-te, maica luminii, care calauzesti sufletele celor evlaviosi;
Bucura-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mangai sufletele celor intristati;
Bucura-te ceea ce daruiesti sfarsit bun celor ce nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce la judecata Fiului tau gatesti credinciosilor tai mostenirea celor din dreapta Lui;
Bucura-te, preafericita, ca prin tine vom fi si noi fericiti, avandu-te pe tine ajutatoare si sprijinitoare in rugaciuni;
Bucura-te, preabinecuvantata din neam in neam, ca Domnul este cu tine si prin tine cu noi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 12

  Vazand multimile ingeresti harul maririi in slavitul Tron ceresc daruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu sederea de-a dreapta Fiului ei si Dumnezeu, i s-au inchinat ei Scaunele si Puterile, au inconjurat-o incepatoriile si capeteniile, i s-au plecat infricosati heruvimii, serafimii si domniile impreuna cu arhanghelii si ingerii, care smeriti, o preamareau cantand: Aliluia!

Icosul 12

  Cantand intru tot cinstita ta Adormire, laudam toti inaltarea ta la ceruri, imparateasa, Maica a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinteste, mareste si miluieste pe toti cei ce cu dragoste te lauda asa:
Bucura-te, ceea ce ai curatit pamantul cu pasii preacuratelor tale picioare;
Bucura-te, ceea ce ai sfintit vazduhul cu suirea ta la cer;
Bucura-te, ceea ce te-ai suit la inaltimea cereasca;
Bucura-te ceea ce privesti toata frumusetea cea negraita;
Bucura-te, ca sezi intru slava Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ca te bucuri in veci cu Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, frumusetea din dreapta Domnului, care infrumusetezi pe toti cei ce in ceruri te fericesc pe tine;
Bucura-te, bucuria tuturor pamantenilor care nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu harul si cu marirea toata lumea;
Bucura-te, ceea ce te-ai fagaduit a pazi si a mantui pe toti care te cheama din toata inima;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita si de Dumnezeu Nascatoare numita;
Bucura-te, care de la rasarit si pana la apus, esti preamarita de toti credinciosii ortodocsi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 13

  O Maica prealaudata a Imparatului cerului si a pamantului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vietuieste si dupa moarte, primeste de la noi, la cinstita Adormirea ta, aceasta rugaciune de acum si in viata aceasta si, la vremea mortii noastre, scapa-ne de toata nenorocirea si chinul; si Împaratiei celei ceresti ne invredniceste, imparateasa, pe noi cei care cantam lui Dumnezeu : Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
(Acest Condac se zice de trei ori
).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu, ...) si Condacul 1 (Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, ...).
Apoi se zice aceasta rugaciune:

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
     Preasfanta stapana, de Dumnezeu Nascatoare, departeaza de la noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, trandavirea, uitarea, nerecunostiinta, lenevirea si toate gandurile cele rele si viclene, urate si defaimatoare. Alunga-le de la inimile noastre cele ticaloase si de la sufletele noastre cele intinate si de la mintea noastra cea intunecata. Stinge vapaia patimilor noastre si ne ajuta, ca neputinciosi santem. Fereste-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene si de toate faptele cele rele, din noapte si din zi si ne izbaveste de ele.

      Ca prebinecuvantat si preamarit este numele tau cel sfant, in cer si pe pamant, in vecii vecilor. Amin.

7/05/2017

Concert de Pasti 2017 Corul Madrigal

Niciun comentariu:

Când copilul are o problemă, închide gura și deschide brațele.

Niciun comentariu:

„Vecina de vis-a-vis mi-a povestit de scena teribilă pe care o avusese cu fata ei adolescentă. Fata ei rămăsese însărcinată și au acuzat-o în fel și chip. Cum ai putut să faci asta? Cum ai putut să ne faci asta? – i-au tot repetat. Mi-era milă de ei și de suferința lor, a tuturor. Părinții care se simțeau trădați și fata care făcuse o greșeală. Mă gândeam cum pot să-i ajut.

Nici n-am putut să dorm în noaptea aceea. Dimineața am sunat-o pe mama, așa cum fac mereu când nu găsesc nicio soluție. Mama mi-a adus aminte o vorbă pe care o auzeam mereu în casă, în copilărie și de la ea și de la bunica. Când copilul are o problemă, închide gura și deschide brațele.

Am încercat să aplic acest sfat și în relațiile cu copiii mei. Cinci copiii în șase ani. Bineînțeles că nu mi-a mers de fiecare dată. Am puțină răbdare și gura mare.

Îmi aduc aminte de Carla, fata mea cea mare, când avea 4 ani se juca la noi în dormitor și a spart o lampă. După ce am căutat-o să văd că nu s-a tăiat am început scandalul, că era o lampă veche, de la mama, că trebuia să fie mai atentă și apoi am observat ceva. Frica, teama și groaza din ochii ei. Îi tremurau buzele. Se distanța de mine. Mi-am adus instant aminte de vorbele mamei. M-am oprit din discurs, mi-am deschis brațele și am așteptat.

Carla mi-a sărit în brațe spunând că nu mai face, că îi pare rău. Am ținut-o în brațe câteva minute până s-a liniștit. M-am simțit groaznic. Cum am putut să o fac să creadă că lampa aia e mai importanta ca ea?

I-am spus că îmi cer iertare, oamenii sunt mai importanți ca lămpile și că mă bucur că nu s-a tăiat.

Din fericire, incidentul cu lampa nu a traumatizat-o pe fiica mea, dar m-a învățat că mai bine îmi țin gura decât să spun lucruri la mânie, lucruri care rănesc.

Când au devenit adolescenți, am repetat tehnica mamei. Mi-am ținut gura și copiii au venit la mine. Când mi-am ținut gura, am început să îi aud povestind despre fricile, despre mânia lor. Admiteau singuri că au greșit și că regretă, fără ca eu să le țin o lecție. Știau că, deși au greșit, mama o să-i iubească oricum. În aceste situații, nu ne mai băteam capul cu motivul pentru care am ajuns în aceea situație, ci ne gândeam cum să rezolvăm situația creată.

Acum, copiii meu sunt mari, fiecare la casa lui. Fiul cel mic m-a sunat într-o seară spunându-mi că a făcut o prostie. L-am chemat acasă să vorbim.

L-am ascultat cam o oră. Am înghițit în sec, în timp ce el îmi povestea ce s-a întâmplat. M-am ridicat să-l iau în brațe. Îmbrățișarea lui a a fost așa puternică, credeam că o să mă sufoce.

Am auzit:

– Mulțumesc, mami! Știam eu că o să mă ajuți să rezolv asta!


Incredibil cât de deșteaptă devin când închid gura și îmi deschid brațele.”

Sursa: http://clipuri.tk/?p=305

Acatistul Sfantului Voievod Stefan cel Mare - 2 iulie

Niciun comentariu:



Acatistul Sfantului Voievod Stefan cel Mare este citit de parintele Iordachescu Constantin de la Parohia Balaceanca, jud. Ilfov. https://parohiabalaceanca.ro/

Acatistul Mantuitorului Iisus Hristos - rostit

Niciun comentariu:



Acatistul Domnului Iisus Hristos este citit de parintele Iordachescu Constantin de la Parohia Balaceanca, jud. Ilfov. https://parohiabalaceanca.ro/

Acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie)

Niciun comentariu:


Acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava este citit de parintele Iordachescu Constantin de la Parohia Balaceanca, jud. Ilfov. https://parohiabalaceanca.ro/

Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Niciun comentariu:


Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este citit de parintele Iordachescu Constantin de la Parohia Balaceanca, jud. Ilfov. https://parohiabalaceanca.ro/

7/02/2017

VECINA MEA A RĂMAS GRAVIDĂ LA 16 ANI. A FOST SCANDAL MARE CU PARINȚII EI. NU ȘTIAM CUM S-O AJUT, AȘA CĂ AM SUNAT-O PE MAMA MEA. CE MI-A ZIS EA ATUNCI A FOST O LECȚIE PENTRU TOATĂ VIAȚA. ȚINEȚI MINTE ASTA – „CÂND COPILUL ARE O PROBLEMĂ, ÎNCHIDE GURA ȘI…”

Niciun comentariu:

„Vecina de vis-a-vis mi-a povestit de scena teribilă pe care o avusese cu fata ei adolescentă. Fata ei rămăsese însărcinată și au acuzat-o în fel și chip. Cum ai putut să faci asta? Cum ai putut să ne faci asta? – i-au tot repetat. Mi-era milă de ei și de suferința lor, a tuturor. Părinții care se simțeau trădați și fata care făcuse o greșeală. Mă gândeam cum pot să-i ajut.

Nici n-am putut să dorm în noaptea aceea. Dimineața am sunat-o pe mama, așa cum fac mereu când nu găsesc nicio soluție. Mama mi-a adus aminte o vorbă pe care o auzeam mereu în casă, în copilărie și de la ea și de la bunica. Când copilul are o problemă, închide gura și deschide brațele.

Am încercat să aplic acest sfat și în relațiile cu copiii mei. Cinci copiii în șase ani. Bineînțeles că nu mi-a mers de fiecare dată. Am puțină răbdare și gura mare.

Îmi aduc aminte de Carla, fata mea cea mare, când avea 4 ani se juca la noi în dormitor și a spart o lampă. După ce am căutat-o să văd că nu s-a tăiat am început scandalul, că era o lampă veche, de la mama, că trebuia să fie mai atentă și apoi am observat ceva. Frica, teama și groaza din ochii ei. Îi tremurau buzele. Se distanța de mine. Mi-am adus instant aminte de vorbele mamei. M-am oprit din discurs, mi-am deschis brațele și am așteptat.

Carla mi-a sărit în brațe spunând că nu mai face, că îi pare rău. Am ținut-o în brațe câteva minute până s-a liniștit. M-am simțit groaznic. Cum am putut să o fac să creadă că lampa aia e mai importanta ca ea?

I-am spus că îmi cer iertare, oamenii sunt mai importanți ca lămpile și că mă bucur că nu s-a tăiat.

Din fericire, incidentul cu lampa nu a traumatizat-o pe fiica mea, dar m-a învățat că mai bine îmi țin gura decât să spun lucruri la mânie, lucruri care rănesc.

Când au devenit adolescenți, am repetat tehnica mamei. Mi-am ținut gura și copiii au venit la mine. Când mi-am ținut gura, am început să îi aud povestind despre fricile, despre mânia lor. Admiteau singuri că au greșit și că regretă, fără ca eu să le țin o lecție. Știau că, deși au greșit, mama o să-i iubească oricum. În aceste situații, nu ne mai băteam capul cu motivul pentru care am ajuns în aceea situație, ci ne gândeam cum să rezolvăm situația creată.

Acum, copiii meu sunt mari, fiecare la casa lui. Fiul cel mic m-a sunat într-o seară spunându-mi că a făcut o prostie. L-am chemat acasă să vorbim.

L-am ascultat cam o oră. Am înghițit în sec, în timp ce el îmi povestea ce s-a întâmplat. M-am ridicat să-l iau în brațe. Îmbrățișarea lui a a fost așa puternică, credeam că o să mă sufoce.

Am auzit:

– Mulțumesc, mami! Știam eu că o să mă ajuți să rezolv asta!


Incredibil cât de deșteaptă devin când închid gura și îmi deschid brațele.”

Sursa: http://clipuri.tk/?p=305

5/23/2017

Musulmanii manifesta pentru transformarea Catedralei Sfintei Sophia in moschee

Niciun comentariu:

Un grup imens de musulmani s-a rugat in fata Hagia Sophia din Constantinopol, cerând transformarea acesteia în moschee

Marea mulțime de oameni s-a adunat în fata renumitei Catedrale Sfanta Sofia din Constantinopol, în dimineața zilei de 13 mai 2017.

Participantii si-au manifestat dorinta ca transformarea Basiliici în moschee sa aiba loc cat mai rapid posibil. Informatia despre aceasta manifestare a fost oferita de publicatia Hurriyet Daily News. Articolul in cauza include si o fotografie, puitand fi accesat aici: http://www.hurriyetdailynews.com/muslim-group-prays-in-front-of-hagia-sophia-to-demand-re-conversion-into-mosque.aspx?pageID=238&nID=113064&NewsCatID=341.

Ziua de 29 mai marchează, in acest an, pentru musulmani, cea de-a 564-a aniversare a convertirii Bazilicii în moschee, în 1453, de catre turcii care cucerisera orasul.

Conform sursei amintite mai sus, citata si de presa frantuzeasca din domeniu (http://orthodoxie.com/un-groupe-musulman-prie-devant-la-basilique-sainte-sophie-de-constantinople-exigeant-la-reconversion-de-celle-ci-en-mosquee/) grupul, organizat de Asociația Tineretului Anatolian (AGD) s-a întrunit la ora 4 dimineata, în stradă, în fața Hagia Sophia, pentru a citi rugăciunile de dimineață și a expune, totodata, sloganurile:
„Rupeti lanturile, deschideti Hagia Sofia!",
"Muzeul sa fie transformat in moschee!".

AGD se conformeaza misiunii expuse de fostul lor lider, decedat, Necmettin Erbakan, prin deviza: „Viața este credință și jihad“. Gruparea isi mentine ferm pozitia împotriva a tot ceea ce nu este musulman în societatea turcă.

Începând cu anul 2013, Partidul „Justiție și Dezvoltare“, care este la putere în Turcia, discută despre transformarea muzeului într-o moschee care sa fie activa.

Președintele Recep Tayyip Erdoğan, care a vorbit despre perioada Imperiului Bizantin, ca despre un „capitol întunecat“ al istoriei, anuntase la inceputul acestui an, public, că va citi personal rugăciuni musulmane la Sfanta Sofia, in ziua din Vinerea Mare a acestui an.

De asemenea, el mai susține că ordinul lui Kemal Ataturk, de transformare a bazilicii în moschee, a fost un fals.

Deși, în cele din urmă, Președintele nu a citit rugăciunile, mișcarea de asteptare a transformarii Hagia Sofia în moschee câștigă din nou teren, așa cum se vede in recenta actiune a grupului de rugăciune, din 13 mai 2017. Stirea a aparut imediat si in presa ortodoxa ruseasca (http://www.pravoslavie.ru/english/103470.html).


Mulțimea a fost dispersată, doar după terminarea rugăciunilor sale. 

Sursa: https://lonews.ro/arhitectura-imobiliare/23627-rupeti-lanturile-deschideti-hagia-sofia-manifestatie-de-proportii-a-musulmanilor-din-turcia.html


Pozitia lui Vladimir Putin fata de musulmani



Prezint mai jos cateva pozitii interesante ale mult controversatului Vladimir Putin. Am putea face o paralela cu situatia din tara noastra... Acum câţiva ani regele Arabiei l-a vizitat pe Putin la Moscova. Inainte de a pleca i-a spus lui Putin că ar vrea să cumpere o mare parcelă şi să ridice, numai cu bani arabi, o mare moschee în capitala rusă. "Nu e o problemă", i-a răspuns rusul, "dar cu o condiţie: să autorizaţi să se construiască deasemenea...

5/16/2017

Dr. Ovidiu Tudoran: ”Certitudinea că Dumnezeu există m-a vindecat de teama de moarte”

Niciun comentariu:

Dr. Ovidiu Tudoran (n. 30 dec. 1957) este medic specialist ORL la Clinica „Medical Service” din Bacău. Dincolo de înalta sa calitate profesională, participarea sufletească la tratarea bolnavilor a câştigat inimile pacienţilor săi. Mereu cu un zâmbet pe buze, explicând pe înţelesul bolnavului afecţiunea de care suferă şi terapia necesară, dr. Tudoran este o figură luminoasă, plină de empatie şi de dăruire. „Boala este o dereglare a sufletului”, spune el. „Or, sufletul cu suflet se vindecă”. Preocupat de evoluţia spirituală, dr. Tudoran a trecut prin mai multe experienţe ezoterice, până a ajuns la ortodoxie. S-a iniţiat şi în terapii complementare, în majoritate orientale, însă a renunţat, după ce a înţeles că ortodoxia are toate răspunsurile şi metodele de dezvoltare personală de care avem nevoie. Când are răgaz, îi place să scrie. A publicat mai multe nuvele SF şi eseuri într-o serie de publicaţii naţionale şi locale. De asemenea, este autor sau coautor a patru lucrări de specialitate.

„Am copilărit în curtea bisericii Sf. Treime din Craiova”

– Credinţa în Dumnezeu începe, de obicei, în copilărie, sub îndemnul mamei sau al bunicilor, de la care cei mici învaţă să se închine şi să găsească drumul bisericii…

– În copilărie, cam trei luni pe an, îmi petreceam vacanţa la bunicul meu matern din Craiova, preotul To­ma Tudoran. Casa parohială era în curtea bisericii „Sfân­ta Treime”, un veritabil parc, cu o vegetaţie lu­xu­riantă. Cât era ziua de lungă, nu mă plictiseam să mă joc în curte, iar când se făcea prea cald, mă refu­giam în minunata cancelarie a parohiei, care mirosea a lemn şi a cărţi vechi. Bunicul avea o bibliotecă im­pre­sio­nantă acolo şi citeam fără să mă deranjeze ni­meni. Nu prea stătea acasă, pentru că mereu avea ne­voie cineva de el. Cum suna telefonul, bunicul îşi îm­brăca reve­renda şi pleca.

– Aţi copilărit în plină epocă comunistă. Popu­laritatea unui preot nu reprezenta, la vremea aceea, un risc?

– Era în timpul comunismului, dar biserica era plină, plină! Nu mai vorbesc în perioada examenelor! Ce era atunci… o nebunie pentru el. Nici nu ştiu dacă dor­mea. Bunicul era genul tipic de oltean care-şi dădea hai­na de pe el, când era cazul, dar îţi şi sărea la be­regată, dacă îl supărai! (Râde). Bunica era dintr-o fa­milie de preoţi. Tatăl ei, părintele Pâslaru, a fost se­cretarul mitropolitului de la Bucureşti. Toată familia bu­nicii era de oameni erudiţi. Pe când Toma Tudoran era un preot mai de ţară, aşa, mai popular, şi cred că a fost acceptat de familia Pâslaru numai fiindcă era preot… Însă, părintele Toma a devenit, în timp, un mentor al comunităţii… Era foarte iubit şi respectat, i se cerea frecvent sfatul sau aju­torul. Pentru asta a şi plătit. După instalarea comunismului a fost arestat, iar mama şi bunica au fost date afară din casă; au dormit într-un şifonier, în stradă, o săptămână. S-a întâmplat însă o minune. În timp ce era transferat la centrul regional al Securităţii, bunicul a fost făcut scăpat de miliţianul care îl păzea şi căruia îi botezase un copil. Gardianul l-a îndemnat să meargă la toaletă, când trenul a intrat pe un tronson pe care circula cu viteză mică, şi să sară din tren. A sărit, dar s-a lovit de un stâlp. A avut o amnezie, după comoţia asta. Nu mai ştia cine este şi încotro să meargă. A ajuns la o stână, unde a fost în­grijit de ciobani, vreo trei săptămâni, până şi-a revenit. După a­ceea, s-a întors la fa­milie. Norocul lui s-a numit Ştefan Voitec, unul dintre liderii co­mu­nişti, ministru, vi­ce­premier şi, mai târ­ziu, preşedinte al Ma­rii Adunări Naţio­nale. Bunicul se cunoştea cu Voitec, pe care îl adă­postise de vreo do­uă ori, în perioada în care comuniştii erau vânaţi de guvern. Bu­nicul nu făcea poli­tică, dar dacă vedea un om prigonit, îl aju­ta. Când şi-a recăpătat memoria, bunicul To­ma i-a cerut ajutorul lui Voitec, iar acesta a dat un fel de scrisoare către autorităţi, ca să-l lase în pace pe preot, că nu e contra regimului, şi că e popă numai pentru că trebuie să mănânce şi el o pâine.

„Îmi plăcea în biserică, dar mai ales când era goală”

– Aşadar, aţi copilărit într-un mediu religios şi subversiv, prin însăşi esenţa sa, faţă de regimul comunist. V-a marcat asta?

– Undeva, în mine, s-au depus toate acestea, dar atunci nu conştien­tizam nici prezenţa lui Dum­ne­zeu, nici nevoia de cre­dinţă, nici ce poate în­semna să fii creştin în tim­pul co­mu­nismului. Bu­­­nicul, ca toată fa­milia, mă ţinea deoparte de toate acestea, ca să mă pro­te­je­ze, probabil. Nici la sluj­be nu mă lua. Mie îmi plăcea în biserică, dar mai ales când era goa­lă. Mă sim­ţeam bine acolo, pentru că era li­nişte, mi­rosea fru­mos a smir­nă şi busuioc şi e­ram fascinat de chi­pu­rile-icoane de pe pereţi. Însă, nu înţele­geam ce e cu sfin­ţii, cine e Dum­ne­zeu, nu mă rugam…

– Dar v-aţi legat de bunicul dvs., pe care l-aţi iubit atât de mult încât i-aţi luat şi numele, nu?

– L-am iubit tare, da. Am avut o perioadă, după aceea, când l-am văzut mai rar, eu fiind la Bacău, iar el la Craiova, şi n-am mai fost atât de apropiaţi. Ba când m-am despărţit de prima soţie, am avut şi o discuţie în contradictoriu cu el, mai aspră, că el insista să nu divorţez, de dragul copilului. Aş fi vrut să nu moară înainte de a vedea că mi-am luat numele de Tudoran. Mi-am schimbat numele, într-un târziu, din două motive: întâi, pentru că nu mai exista nici un bărbat în familia Tudoranilor, care să-l ducă mai departe, apoi, pentru că suna mai bine pentru un medic decât numele primit de la tata, Harabulă. Şi mai este şi un aspect ezoteric: toată viaţa am visat să am o fată pe care s-o cheme Ruxandra Tudoran. Şi am o fată, din a doua căsătorie, care se numeşte aşa. Aici o bănuiesc pe ea că a aranjat lucrurile dina­inte… (Zâmbeşte) Îmi place numele de Tudoran şi pentru că bunicul spunea că suntem descendenţi din locotenenţii lui Tudor Vladimirescu. După ce Tudor Vladimirescu a fost ucis, o parte din căpeteniile pan­durilor, veri ai lui, şi-ar fi luat numele de Tu­doran şi s-ar fi răspândit în toate zonele ţării.

„Visez la o lume în care să ne cunoaştem, nu după nume, ci după rostul nostru”

– Cum v-aţi hotărât să deveniţi medic?

– Mama a fost şefă de promoţie în liceu, a intrat fără probleme la Facultatea de Farmacie, dar au dat-o afară când au descoperit că tatăl său este preot, spunându-i: „Nu poţi să te faci farmacistă tu, fată de preot, fiindcă ai să omori copiii, ai să otrăveşti poporul!”. A trăit o mare dramă, a vrut să se sinucidă, dar au oprit-o credinţa şi iubirea celor din jur. Din neîmplinirea asta a ei, că nu a putut vin­deca oamenii, s-a născut dorinţa mea de a deveni me­dic. Ştiam că voi fi medic de când eram foarte mic. Şi mi-am urmărit visul. Am fost un elev bun, olimpic na­ţional la mai multe obiecte, aşa încât nu mi-a fost prea greu. Dar alegerea Medicinei a fost şi un efect al men­talităţii colective din acea epocă. Atunci, fiecare încer­ca să-şi facă o carieră care să-l ajute să trăiască niţel mai bine, într-un regim politic oprimant. Iar medicii aveau un trai mai bun.

– A fost numai o ambiţie personală, ori aţi avut şi conştiinţa că rostul dvs. este să-i îngrijiţi pe alţii?

– Am scris undeva că visez la o lume în care să ne cunoaştem nu după nume, ci după rostul nostru. În sens restrâns, se poate spune că profesia a fost rostul meu. Dar dacă ai în vedere transcendentul, atunci sensul unei vieţi nu se poate reduce la o profesie. Viaţa este un lung şir de lecţii. Suntem aici ca să învăţăm ceva şi să evoluăm spiritual. Cine nu înţelege asta, înseamnă că trăieşte degeaba.

– În vremea când vă pregăteaţi pentru Facultatea de Medicină, aveaţi deja o viziune mistică asupra vieţii?

– Nu. Cine sunt, de unde vin, unde mă duc? – sunt întrebări pe care mi le-am pus mai târziu.

– Eraţi convins că lucrurile depind numai de ştiinţă ca să fii un bun medic, că poţi salva viaţa unui om prin ce ştii, fără ajutorul lui Dumnezeu?

– Da. E o reflexie a orgoliului şi, totodată, o sen­zaţie de putere. Este oleacă de trufie în asta. Ştiu, pentru că am avut acest sentiment şi mereu am plătit pentru el. Ca medic, dacă nu eşti credincios, te simţi un mic dumnezeu când reuşeşti să vindeci pe cineva, sau măcar să-l aduci dintr-o situaţie proastă în una mai bună. Însă, cu cât capeţi o mai mare experienţă pro­fesională, cu atât realizezi cât de puţin cunoşti şi că nu tu vindeci. Iar dacă ai privilegiul unor experienţe-limită, te convingi definitiv. Eu am avut.
Eram medic ORL în oraşul Buhuşi, iar acolo aveam un anestezist căruia îi era teamă să facă anes­tezie totală pentru operaţiile de la ORL. Şi atunci, ce pu­team, operam cu anestezie locală, care presupune riscuri mai mari. Şi am avut un incident intraoperator, cu un tânăr de vreo 19 ani, căruia îi făceam rezecţie de cornete nazale, o metodă extrem de sângerândă. În timpul intervenţiei, băiatul a intrat în moarte clinică. Am reuşit să-l reanim şi operaţia s-a încheiat bine. După vreo şase luni, l-am reîntâlnit şi mi-a povestit cum a fost în moarte clinică. Exact ca şi alţii care au trecut prin asta, s-a văzut de sus, dintr-un colţ al came­rei, auzea tot, vedea manevrele noastre de resus­citare, dar nu se simţea rău, nici în­grijorat. Apoi a trecut prin acel tunel luminos, care apare în toate povestirile de genul ăsta, şi a ajuns într-o cameră frumoasă, cu o fereastră deschisă. Ar fi vrut să vadă ce e din­colo de fe­reastră, dar s-a întors în lumea noastră. Ani de zile mai târziu, i-am povestit episodul unui medic anes­tezist, faimos în Bacău, dr. Cons­tantin Asmarandei. El mi-a spus din prima, căci era foarte experimentat şi vorbise cu mai mulţi pacienţi trecuţi prin moar­te clinică: „Bine că n-a des­chis fereastra, că nu se mai întorcea. Fereastra – sau uşa, în alte cazuri -, sunt tre­cerile definitive spre lumea cea­­laltă”.

„Nu sunt convins că există Dumnezeu, ci ştiu!”

– Încercarea prin care aţi trecut v-a făcut să vă puneţi întrebările esen­­ţiale, legate de Dumnezeu şi con­diţia umană?

– Întrebări mi-am pus şi mai de­mult, când am observat multe „coin­cidenţe” – de fapt, coincidenţele sunt modul prin care Dumnezeu vrea să rămână incognito. Mi se întâmplau nişte lucruri pe care mi le doream şi pentru care nu mă rugam, dar la care mă gândeam intens. Mi-am dat seama că aici este o putere pe care ar fi bine să învăţ s-o stăpânesc. De aceea, am şi avut tot felul de experienţe ezoterice şi am încercat tot felul de căi de cu­noaş­tere. Dar după accidentul de maşină groaznic pe care l-am avut în urmă cu 13 ani, mi s-au intensificat căutările spirituale.

– Deci, tot după un şoc…

– Da. Atunci am avut 19 fracturi şi am stat lat în pat, cu tije în mine, peste tot, trei luni. După ce am ieşit din operaţie, a venit un părinte tânăr, Dan Rusu, care era preot misionar la Spitalul Judeţean, a pus peste mine epitrahilul şi s-a rugat. Din momentul acela, am simţit o linişte extraordinară. Şi-atunci am înţeles că am fost sub protecţie divină, pentru că am avut 19 fracturi, dar nici o leziune internă. Puteam să mor, dar m-a apărat Dumnezeu. Accidentul s-a petrecut de Sfân­ta Treime. Eu am copilărit în biserica Sfânta Trei­me din Craiova. Totul capătă alt sens. Iar tâlcul acestui accident avea să mi se releve sub forma unei glume făcute de un prieten al meu, tot nepot de preot, care a venit să mă viziteze la spital. De cum a intrat pe uşă, mi-a spus precipitat şi aparent supărat: „Bine, frate, aşa faci tu întotdeauna! Acum ce-ţi mai pasă?”. La care eu l-am întrebat nedumerit ce vrea să zică. Şi el: „Păi, tu ai plătit. Ce-ţi mai pasă? Dar eu cine ştie ce o să am de pătimit pentru păcatele mele”. Am râs amân­doi, dar m-am gândit că în­tr-adevăr astfel de încercări ţi-s date ca să va­lorizezi altfel viaţa şi ca să-ţi mai cureţi su­fletul. Pe urmă, am încercat să aflu mai multe despre Dumnezeu, despre ortodoxie… Pentru că pentru mine, Paştele şi Crăciunul au fost, multă vreme, numai nişte datini, prilej de cadouri şi de veselie, cu prietenii şi familia. Nu ştiam semnificaţia teologică a sărbătorii şi nici nu mă interesa. Totuşi, am crezut mai demult, de pe la 30 de ani, că există o con­ştiinţă uni­versală, o forţă ordonatoare a lu­mii… Acum, nu că sunt convins că există Dum­nezeu, ci ştiu! Şi asta m-a vindecat de frica de moarte.

– Ce v-a oprit să căutaţi de la început în Biserică răspunsuri la întrebările care vă frământau?

– Am o problemă cu fanatismul religios, şi asta m-a ţinut la depărtare de Biserică. Dog­mele mi s-au părut excesive, atât cât le cunoş­team, preoţii mi s-au părut prea exa­geraţi, unii, prea lacşi, alţii, şi, oricum, nu le înţelegeam prea bine rolul; mulţi dintre oa­menii obiş­nuiţi care îşi afirmau credinţa îmi păreau ipo­criţi… Aşa că am experiat anumite tehnici orientale. Dar există o parte întunecată în ele şi, după ceva practică, îţi dai seama că nu e în regulă. Şi a mai fost ceva: deşi eram anticlerical, totuşi, mai călcam prin lăcaşuri de cult. Ei bine, numai în bisericile or­todoxe simţeam o emoţie foarte puternică, nicăieri altundeva. Apoi, o carte a părintelui Paisie Aghioritul mi-a deschis ochii asupra profunzimilor ortodoxiei, a diferenţei dintre în­văţătura lui Hristos şi celelalte credinţe, şi a războiului împotriva ortodoxiei.

„Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce-mi trebuie”

– De când v-aţi întors la credinţă, aţi avut vreo rugăciune care vi s-a îndeplinit?

– Când mă rog, în general, nu cer nimic. Vreau doar să mulţumesc. Şi, din când în când, mă rog să-mi arate Dumnezeu calea, să ştiu pe ce drum o apuc când mă aflu la o răspântie a vieţii mele. Mă rog, în general, cu cuvintele mele. Şi atunci sunt foarte emoţionat. Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce-mi trebuie. Nu e nevoie să-i cer nimic, doar să-i mulţumesc. Iar mai de curând, mă rog mai ales Maicii Domnului, pe care am descoperit-o foarte caldă, foarte umană şi grabnic ajutătoare. Am găsit undeva, la o mânăstire, o icoană a Sfintei Fecioare, care mi-a deschis drumul spre ea.

– V-aţi simţit vreodată pedepsit de Dumnezeu?

– Eu nu cred în Dumnezeul ăla care pedepseşte şi se răzbună… Dumnezeu e lumină şi dragoste. Nu cred nici în creştinul care se „nevoieşte” la bise­ri­că, dar dră­cuie când e pe stradă. Dacă îl în­ţelegem pe Dumnezeu formal, vom avea o re­laţie formală cu El, adică nu vom avea acces la lumină. Sunt preoţi profunzi, care ştiu să abordeze fiecare caz în parte. Unii dau canoane ca pedepse, deşi nu ăsta e rostul lor. Mie nu mi-a dat duhovnicul canon nicio­dată şi sunt convins că ştie ce face. Nu pen­tru că aş fi sfânt, dar probabil că duhov­nicul ştie ce socoteală are Dumnezeu cu mine şi ce fac, deja, pentru păcatele mele.

– Cum vă simţiţi după spovedanie?

– Luminat, liniştit, plin de încredere… Când ţi se iartă păcatele, n-ai cum să te simţi rău. Dar eu m-am spovedit prima oară după vârsta de 50 de ani. Vă daţi seama? Nici nu ştiam ce e aia spovedanie. Şi când m-am dus întâia dată, nici nu ştiam ce să spun. Mă bucur că am avut îndrăzneala să merg.

„Pe Athos, m-am încărcat de o mare bucurie”

– În afară de momentul acciden­tu­lui pe care l-aţi avut, a mai fost în viaţa dvs. vreun eveniment mi­raculos?

– Nu demult, am fost la Sfântul Munte Athos, cu un prieten mai tânăr, care, deşi avea o carieră pro­mi­ţătoare în desfăşurare, era nemulţumit de ce făcea. El e medic or­to­ped, lucrează într-o clinică universitară, este cadru universitar, foarte bine pregătit pro­fe­sional, dar, ca doctor, nu face aproape nimic, pentru că pro­fesorul care îi este şef îl folo­seşte la altceva. Teoretic, ştie tot, dar nu este lăsat să facă nimic practic. Şi era foarte ne­mulţumit de situaţia lui, neştiind dacă să-şi schimbe meseria, după atâta muncă, sau să continue. Am ajuns la mânăstirea Prodromu, şi un călugăr ca un înger ne-a arătat osuarul. E o cameră plină cu oasele unor monahi, ca­re au murit de când există mânăstirea. A luat la întâmplare, din grămadă, un femur cu o pro­teză de şold. Şi călugărul acela ne-a vor­bit cu patos un sfert de ceas despre proteza de şold, deşi eram nu­mai vreo doi medici în grup, şi ceilalţi probabil că nu erau interesaţi de subiect. După ce-am ieşit din osuar să mergem la chilii, l-am întrebat pe prietenul meu: „Acum, ce mai vrei, să vină Maica Domnului şi să-ţi spună să mergi mai departe? Cât de mare e probabili­tatea să vii la Athos şi să ţi se scoată un os cu o proteză pe care tu ai văzut-o numai în foto­grafii?”. Omul chiar făcuse lucrarea vieţii lui, premiată în străinătate, pe subiectul evoluţiei în timp a pro­te­zelor de şold. După Athos, a luat decizia de a-şi continua cariera.

– Ce v-a impresionat cel mai mult pe Athos?

– Slujbele de noapte. Călugării aceia par din altă lume. Şi întreaga atmosferă este una care te smulge din timp. Nu ştiam cum trec ore după ore în rugăciune, de parcă erau clipe petrecute într-o altă dimensiune. Şi simţeam o pace desăvârşită şi nici un pic de oboseală. M-am încărcat de o mare bucurie.

de Claudiu Târziu

(Formula As nr. 1984, 5 – 12 Sept. 2013)
Sursa: claudiutarziu.ro


Va recomandam urmatoarele mai multe carti pe aceleasi teme. Le gasiti aici.

CLIK AICI

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog