4/04/2012

Primii pasi catre Dumnezeu. Pasii incepatorului

Share On Facebook ! Tweet This ! Share On Google Plus ! Pin It ! Share On Tumblr ! Share On Reddit ! Share On Linkedin ! Share On StumbleUpon !

In mod normal primii pasi catre Dumnezeu ar trebui sa fie facuti de mici copii dusi de manuta de mama si de tata. Parintii ar trebui sa sadeasca in inima si in sufletul copiilor lor sfiala, evlavia, dragostea si credinta in Dumnezeu. Primii pasi facuti la biserica la sfintele slujbe si in comuniunea euharistica prin primirea Sfintei Impartasanii adica a Trupului si Sangelui Mantuitorului de mic copil este esentiala. Copacul de mic daca creste stramb, stramb ramane toata viata. Chiar daca la un moment dat el este indreptat fortat, tot vor ramane urmele cresterii lui strambe din tinerete.

Astazi traim niste vremuri grele. Prea multa libertate prost inteleasa a adus un libertinaj absurd. Omul este liber dar e rob patimilor si placerilor trupesti. Omul nu se mai poate stapani pe sine insusi. Isi pierde controlul asupra sa. Cu alte cuvinte omul isi pierde ratiunea. Stim foarte bine ca omul se deosebeste elementar de animale printre altele prin aceasta ratiune pe care i-a dat-o Dumnezeu. Omul pierzand ratiunea, se coboara sub nivelul animalelor care din fire fac ce fac. Azi un tanar daca se uita la o fata nu reuseste sa spuna mai nimic altceva decat: "Ce bunaciune!". Nu vede in frumusetea celuilalt mana Creatorului, mana Pictorului Desavarsit. Cel de langa tine este infapt oglinda ta. Cum il vezi pe celalalt asa esti tu. Daca vezi doar trupul si il admiri doar pe el, atunci iti vezi patima desfranarii care te macina. Daca il vezi pe Creatorul, atunci nu privesti cu ochii trupesti ci cu cei duhovnicesti, spirituali.

DA! Exista ochi spirituali, ochii sufletului!

In general, exista in viata oricarui tanar, un moment de cumpana in care tanarul isi pune problema existentei lui Dumnezeu precum si o serie de probleme esentiale despre viata si despre sinesi. Acum la varsta adolescentei, tanarul trebuie sa isi improprieze credinta sadita de parinti. Daca pana acum mergea la Biserica si se ruga seara si dimineata ca asa ii spuneau parintii sa faca, acum tanarul trebuie sa faca toate acestea de bunavoia sa. El trebuie sa le faca din propria lui convingere. De aceea tanarul isi pune intrebari. El doreste sa se convinga asupra realitatilor ce il inconjoara.

In aceasta perioada diavolul insista cu cuvintele: "Eu nu sunt! Diavolul nu exista, nici Dumnezeu", iar Dumnezeu ii spune ca pe vremea lui Moise: "EU sunt cel ce sunt!". Iar daca tanarul are o miscare sincera launtrica spre a-L descoperi pe Creator, Dumnezeu ii da sa traiasca niste momente unice ori de comuniune harica cu EL, ori ii da sa il vada pe Aghiuta cel cu cornite si urat. Am intalnit multi tineri care la aceasta varsta mi-au spus ca l-au vazut pe necuratul. Dumnezeu le-a ingaduit aceste momente unice pentru ca ei sa cugete asa:

"Daca exista diavolul cel rau, atunci exista si Dumnezeu cel Bun"

Sau cum a zis Mantuitorul: "Iata ti-am pus inainte binele si raul. Alege binele!"

Unii tineri poate au avut asemenea descoperiri, dar nu au avut parinti care sa le indrume pasii spre Biserica. Unii ca acestia ce ar trebui sa faca? Este foarte simplu:

Primul pas este sa se spovedeasca. Sa se gandeasca bine la toate greselile lor, la tot ce ii mustra consitiinta. Sa le scrie pe o hartie. Este bine sa aiba la indemana si un indreptar de spovedanie. Foarte folositor este indreptarul scris de Arhim. Nicodim Mandita. Sunt multe pacate, care nici prin cap nu iti trece ca sunt pacate! E bine sa iti faci o curatire launtrica amanuntita. Cand speli o oala nu dai putin si repede cu buretele si cu apa si ai spalat-o. Risti sa ramana mizerie inca in ea care se va usca sau se va strica. Ce gust va avea mancarea care o vei face ziua urmatoare in aceasta oala?

Daca iti este rusine la spovedanie, este bine. Cand ai facut pacatele nu ti-a fost rusine? Acum sa iti fie rusine de Dumnezeu nu de preot ca el este doar un martor inaintea lui Dumnezeu. Preotul de obicei uita pacatele celor care se spovedesc. Va dati seama cati oameni nu se spovedesc la el, si cate nu aude! "Nu va rusinati, nici va temeti, ci spuneti toate inaintea lui Dumnezeu ca sa luati iertare de la Domnul Hristos!" - spune preotul la Rugaciunea de dinainte de Spovedanie!

Pasul urmator este impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului daca si numai daca primesti dezlegare de la duhovnic sa te impartasesti. Daca nu primesti dezlegare, inseamna ca ai facut niste pacate foarte grave care ti-au patat rau sufletul. De aceea mai ai nevoie de un timp sa il mai cureti. Daca aveti pe camasa o pata care iese greu, se lasa mai mult timp la muiat si se freaca mai mult. Asa trebuie si sufletul curatit mai serios cu Pocainta si cu Rugaciunea. Omul trebuie sa intre intr-o relatie mai serioasa cu Dumnezeu. Omul trebuie sa constientizeze gravitatea pacatului prin aceasta oprire de la Impartasanie. Vedeti? Sunt pacate grele care ne despart de Hristos. Daca moartea ne prinde in astfel de pacate, vom fi despartiti pe veci de Dumnezeu.

Dupa moarte nu se mai poate face nimic. "Cum ti-asterni asa-i sa dormi!" zice proverbul romanesc! Omul e obisnuit sa negocieze totul in lumea aceasta. De aceea isi zice in sine:

"Ce Biserica? Lasa ca rezolv eu cu Dumnezeu sau cu dracusorii in iad!"

E o mare nebunie acest gand! E o mare aberatie!

Pe lumea cealalta primesti ce ai iubit in viata asta. Ai iubit binele si pe Dumnezeu si ai respectat poruncile Lui, mergi in Rai. Ai iubit pacatul deci voia Diavolului mergi in "iadul cel pregatit diavolilor si ingerilor lui" cum spune Scriptura.

Pasii urmatori vor fi simpli daca veti merge regulat la Biserica. Totul se invata din mers.

Sunt o multime de carti pe care este bine sa le cititi.

Recomand cu caldura pentru inceput cartile scrise de parintele Ilie Cleopa si Cuviosul Paisie Aghioritul precum si cartile cu vietile sfintilor.

Spor la citit!

Author:

«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Un comentariu:

gheorghe spunea...

Este foarte adevarat ce a ce scrii tu dar vreau sa adaug o viziune a mea dupa ce am urmarit un dialog dintre un reporter TV si o batraina dintr-un sat izolat care dupa spusele ei erea un sat izolat si parasit de tineri ramasesera citiva batrini si acestia la distanta unul de celalalt, si la un moment dat reporteru o intreaba daca nu ii este urit singura si ea raspunde ca nu este singura niciodata ca este cu Dumnezeu si atunci m-am uitat in camera mea care este plina de aparate electronice de comunicare si am zis:acesta femeie care nu stie nimic de internet si nici de telefonie este legata la un internet(duhul sfint)mult mai performat decit al nostru care iti da o informatie curata si datatoare de toate bunatatile iar noi ne chinuim cu acest internet primitiv(in ce-a mai mare parte mizerabil)Si mi-am pus intrebarea:ce iti ajuta tota tehnica de comunicare fara Dumnezeu? Concluzia este evident ca acesta tehnica omeneasca este cu mult in urma lui Dumnezeu si nesemnificativa fara El.Sa ai acces la dumnezeu si la "internetul"Lui nu trebuie sa ai nici o clasa elementara,nimic din stinta omeneasca,trebuie numai sa te rogi Lui ca sa faci legatura dintre El si tine si atunci esti inaitea celor care cred ca stie multe fara Dumnezeu.Sint multe de spus.

Popular Posts

top navigation

       
   

Pagina de folos in lume

Labels

Inscris pe

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vizitatori pe blog