In ceea ce priveste misiunea pe care o infaptuim la centrul de amplasament are ca scop alinarea unor copilarii lipsite de afectivitatea parinteasca, a unor copii care se afla la inceputul vietii. Membrii ascoristi care ii viziteaza pe acestia doresc sa le bucure inimiile prin diverse sfaturi intelepte, cadouri; sa le ascute mintiile si spiritul de colaborare prin jocurile specifice copilariei.
In ciuda faptului ca sunt supervizati de catre ingrijitorii ei sunt lasati relativ departe de Dumnezeu prin faptul ca nimeni nu le spune (sau arata) cum sa ce apropie de Acesta; o alta dorinta a noastra este aceea de a le arata acestor copii calea prin care pot sa se apropie de Dumnezeu, uitand astfel de singuratatea din suflete lor.
Actiunea la centul Sfanta Ana nu este una de intrajutorare ci un schimb reciproc de caldura sufleteasca incat si noi ca vizitatori ai centrului plecam cu o bucurie si lumina launtrica profunda, sentimente care ne sunt sadite de catre acei mici ‘spiridusi’ cu suflete nobile.
Actiunea de la azilul Sf Luca este una destul de complexa si prezinta o provocare pentru orice persoana care vrea sa se implice. Provocarea constra in faptul ca acestor candizi bunicuti trebuie sa le aducem zambetele pe fata, sa le bucuram sufletul, destul de ingreunat de umbra trecerii timpului, si pe cat se poate sa le alinam durerile, lipsurile.
Actiunea este una cu doua ‘beneficii’ (daca le putem numi astfel) dai afectiune si primesti iubire, respect si multe cunostiinte despre ceea ce a fost nu demult dar totusi in trecut.
‘Daca nu ai batrani sa îţi cumperi’ este un proverb destul de obijnuit prin frecventa cu care este utilizat, dar in esenta este un adevar incontestabil; in cadrul acestei actiuni de ajutorare avem posibilitatea de a avea batrani fara sa ii ‘cumparam’ in vre un fel, putem sa ne bucuram de seninatatea caracteristica maturitatii octogenare si de povesti uimitoare ce provin din experiente de viata reale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu