Suceava este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului Suceava, situat în Bucovina, 
România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării. Timp de două veacuri a fost reşedinţă principală a statului Moldova, iar între 1775-1918 a fost, în Bucovina, un oraş al Imperiului austro-ungar. Capitală a statului feudal Moldova, oraşul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în conştiinţa neamului. Datorita rolului jucat ca fostă capitală a Moldovei, oraşulSuceava apare ulterior menţionat în numeroase izvoare documentare ale vremii.
România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării. Timp de două veacuri a fost reşedinţă principală a statului Moldova, iar între 1775-1918 a fost, în Bucovina, un oraş al Imperiului austro-ungar. Capitală a statului feudal Moldova, oraşul a dat patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în conştiinţa neamului. Datorita rolului jucat ca fostă capitală a Moldovei, oraşulSuceava apare ulterior menţionat în numeroase izvoare documentare ale vremii.Istoricul Sucevei
Teritoriul oraşului Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aşezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane.
În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei.
Începând cu domnia lui Petru I al Moldovei (circa 1375 - 1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat la Iaşi.
Lângă oraş s-au aflat două cetăţi, una mai veche la Şcheia, alta puţin mai nouă, ce se vede şi astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, oraşul. Cetatea Şcheia, una dintre cele mai vechi cetăţi din Moldova, dar cu o existenţă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viaţa politică a Moldovei.
În evul mediu, oraşul era populat cu români, dar şi cu germani, maghiari şi armeni, ultimii având dreptul de a-şi alege un şoltuz propriu (ce purta numele de "voit").
În 1775, odată cu restul părţii de nord a Moldovei ce va purta numele de Bucovina, Suceava a fost al doilea oraş, după Cernăuţi, al Bucovinei, făcând parte din Imperiul austro-ungar (graniţa cu România trecea chiar pe la sud-est de oraş).
Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ţara timp de 32 de ani, mărind cetatea şi întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.
În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraşul Suceava era menţionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum şi a unor mărfuri de export ale Moldovei.
Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Ştefan cel Mare (1457 - 1504). În vara anului 1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.
La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“. Suceava primeşte oştile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraşului s-au aşezat însă vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.
În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care Austria a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia şi Rusia (1768 - 1774), a primit o parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care se află şi Suceava. Timp de un secol şi jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar.
După izbucnirea primului război mondial, foarte mulţi bucovineni au fugit în Moldova şi s-au înrolat în armata română.
Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este o manastire cu obste de calugari, purtand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Aceasta a fost ridicata pentru a face fata multimii credinciosilor ce veneau sa se inchine moastelor Sfantului Ioan cel Nou.
Biserica a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, in 1514 si terminata de Stefanita Voda, fiul lui Bogda
n in 1522, asa cum ne arata si pisania aflata deasupra usii de intrare in pridvor. Biserica a fost sfintita de Mitropolitul Teoctist.
Sub domnia lui Bogdan al III-lea arhitectura a dat la iveala unul dintre cele mai impresionanate monumente, biserica Sfantul Gheorghe din Suceava, unde sunt aplicate cu fidelitate si cu toate consecintele de rigoare principiile formulate de artistii marelui Stefan, desigur, la o scara mai mare. Pisania slavona (96cm-71cm) amplasata deasupra usii dintre exonartex si tinda aata ca zidirea bisericii Sfantului Gheorghe a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea si terminata de Stefanita Voda.
Nu putem sti cu certitudine care au fost cauzele care au determinat taraganarea construirii acestei biserici timp de opt ani. Bogdan al III-lea se stie ca reuseste, in timpul domniei sale, doar in doua luni sa termine biserica din Reuseni, pe care Sf. Stefan cel Mare nu mai apucase sa o termine.
Biserica este inceputa de Bogdan al III-lea, dar nu reuseste sa o vada sfintita, intrucat la 21 aprilie 151
7 se anunta ca voievodul era adus spre vesnica odihna alaturi de parintele sau, la Putna. Tronul Moldovei avea sa fie ocupat de Stefanita Voda (minor).
Biserica este terminata in primul an in care Stefanita va putea sa se intituleze "Dei gratia Dominus et Woiewoda regni Moldaviae".
Scopul marturisit la inceputul zidirii acestei biserici era acela de a servi biserica Mitropoliei Sucevei, intrucat biserica Mirauti se dovedea a fi neincapatoare. Complexul de arhitectura medievala al fostei catedrale mitropolitane cuprinde, alaturi de biserica propriu-zisa si turnul clopotnita si eclesiarnita lui Anastasie Crimca.
Turnul copotnita a fost zidit in timpul domniei lui Peru Schiopul, acesta pastrand in forma sa originala un singur etaj zidit din piatra neregulata, prevazut cu coltari din piatra faltuita. Apoi apar benzi de cate trei randuri de caramizi.
Mitropolitul Anastasie Crimca zideste o eclesiarnita ce va servi in timp de iarna la savarsirea serviciului divin. Intre anii 1786-1789 in aceasta eclesiarnita a functionat prima scoala catehetica clericala din Suceava condusa de ieromonahul Daniil Vlahovici. Pe latura vestica au fost pictate in 1895 de ca
tre Vladimir Mironescu patru scene ce infatisau martiriul Sf. Ioan cel Nou.
Dupa anexarea patii de nord a Moldovei in 1775 la Imperiul Habsburgic s-a trecut si la organizaea vietii bisericesti. Dintre manastiri s-au pastrat in perioada stapanirii habsburgice doar Putna, Sucevita si Dragomirna iar biserica Sf. Gheorghe a fost trecuta ca metoc al Dragomirnei.
In timpul arhipastoririi mitropolitului Iacob Putneanul biserica Sf. Gheorghe cunoaste o perioada de refacere. In anul 1783 s-au readus moastele Sf. Ioan cel Nou care fusesera la Zolkiev, urmand si o serie de danii si impodobiri.
In anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botosani daruieste un sicriu de lemn pentru pastrarea sfintelor moaste. Zece ani mai tarziu, sulgerul Toader si sotia sa Anghelusa din Mlenauti inlocuiesc iconostasul original. Iconostasul apartine stilului baroc moldovenesc, remarcandu-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentala si cromatica.
Din pomelnicul de la 1805 aflam ca epicopul Dositei Herescu randuieste pe duhovnicul Mihail sa "faca alt sicriu nou sfintelor moaste, sa aduca clopote, vesminte si alte lucruri bune".
In anul 1829 mitropolitul Veniamin Costachi acopera biserica si clopotnita, padoseste biserica cu lespezi de piatra. Pictorul vienez Johann Viertelberger a lucrat la spalarea picturii interioare timp de aproape 3 ani intervenind cu penelul in refacera unor teme.
La 23 iunie 1945 Mitrolpolia Bucovinei isi stabileste sediul la Suceava, la biserica Sf. Gheorghe.
Cu privire la planul bisericii, observam comportamentarea clasica. Lipseste gropnita, care ar fi trebuit sa fie asa ca la Neamt, intercalata intre pronaos si naos. In locul gropnitei exista o prelungire a naosului, catre apus, prelungire careia ii corespunde aceeasi articulatie la rasarit, intre turla si altar.
Turla este octogonala, are patru ferestre si patru mici contraforturi. Este asezata pe un dublu soclu stelat cu opt varfuri.
Frescele ce decoreaza astazi biserica Sf. Gheorghe sunt opera mesterilor moldoveni din vremea lui Petru Rares. In anul 1893 episcopul Melchisedek in urma descifrarii pe peretele de sud al naosului a inscriptiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moastele Sf. Ioan cel Nou concluziona ca pictura ar data din vremea lui Petru Schiopul.
Pictura interioara cat si cea exterioara este din vremea lui Petru Rares - 1534-1535. Aceasta biserica se inscrie printre primele biserici pictate din dispozitia lui Petru Rares.Continuarea se pune aici.
Biserica "Sf. Dumitru" cu turnu Lapusneanu (Suceava) a fost ctitorita de Petru rares intre anii 1534-1535, pe amplasamentul unei biserici mai vechi.A fost pictata in interior si exterior.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica pastreaza caracteristicile stilului moldovenesc. Pisania, asezata deasupra usii de la intrare, in partea dreapta, are in partea superioara doi ingeri ce poarta o cununa in interiorul careia se afla stema Moldovei, elemente de arta renascentista.
Turnul clopotnita (inalt de 45 m) a fost construit de Alexandru Lapusneanu in 1560, are baza patrata, teri etaje si un al patrulea construit in sec. al XIX-lea. Intre 1867-1910 a servit ca foisor de foc al orasului. Pastreaza inca una dintre cele mai bine realizate steme ale Moldovei.
Biserica Sf. Ioan Botezătorul (Domniţelor)
Biserica Sf. Nicolae
Teritoriul oraşului Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aşezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane.
În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei.
Începând cu domnia lui Petru I al Moldovei (circa 1375 - 1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat la Iaşi.
Lângă oraş s-au aflat două cetăţi, una mai veche la Şcheia, alta puţin mai nouă, ce se vede şi astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, oraşul. Cetatea Şcheia, una dintre cele mai vechi cetăţi din Moldova, dar cu o existenţă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viaţa politică a Moldovei.
În evul mediu, oraşul era populat cu români, dar şi cu germani, maghiari şi armeni, ultimii având dreptul de a-şi alege un şoltuz propriu (ce purta numele de "voit").
În 1775, odată cu restul părţii de nord a Moldovei ce va purta numele de Bucovina, Suceava a fost al doilea oraş, după Cernăuţi, al Bucovinei, făcând parte din Imperiul austro-ungar (graniţa cu România trecea chiar pe la sud-est de oraş).
Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ţara timp de 32 de ani, mărind cetatea şi întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.
În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraşul Suceava era menţionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum şi a unor mărfuri de export ale Moldovei.
Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Ştefan cel Mare (1457 - 1504). În vara anului 1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.
La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“. Suceava primeşte oştile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra oraşului s-au aşezat însă vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.
În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care Austria a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia şi Rusia (1768 - 1774), a primit o parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care se află şi Suceava. Timp de un secol şi jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar.
După izbucnirea primului război mondial, foarte mulţi bucovineni au fugit în Moldova şi s-au înrolat în armata română.
M-rea Sf. Ioan cel Nou
Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este o manastire cu obste de calugari, purtand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Aceasta a fost ridicata pentru a face fata multimii credinciosilor ce veneau sa se inchine moastelor Sfantului Ioan cel Nou.
Biserica a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, in 1514 si terminata de Stefanita Voda, fiul lui Bogda
n in 1522, asa cum ne arata si pisania aflata deasupra usii de intrare in pridvor. Biserica a fost sfintita de Mitropolitul Teoctist.Sub domnia lui Bogdan al III-lea arhitectura a dat la iveala unul dintre cele mai impresionanate monumente, biserica Sfantul Gheorghe din Suceava, unde sunt aplicate cu fidelitate si cu toate consecintele de rigoare principiile formulate de artistii marelui Stefan, desigur, la o scara mai mare. Pisania slavona (96cm-71cm) amplasata deasupra usii dintre exonartex si tinda aata ca zidirea bisericii Sfantului Gheorghe a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea si terminata de Stefanita Voda.
Nu putem sti cu certitudine care au fost cauzele care au determinat taraganarea construirii acestei biserici timp de opt ani. Bogdan al III-lea se stie ca reuseste, in timpul domniei sale, doar in doua luni sa termine biserica din Reuseni, pe care Sf. Stefan cel Mare nu mai apucase sa o termine.
Biserica este inceputa de Bogdan al III-lea, dar nu reuseste sa o vada sfintita, intrucat la 21 aprilie 151
7 se anunta ca voievodul era adus spre vesnica odihna alaturi de parintele sau, la Putna. Tronul Moldovei avea sa fie ocupat de Stefanita Voda (minor).Biserica este terminata in primul an in care Stefanita va putea sa se intituleze "Dei gratia Dominus et Woiewoda regni Moldaviae".
Scopul marturisit la inceputul zidirii acestei biserici era acela de a servi biserica Mitropoliei Sucevei, intrucat biserica Mirauti se dovedea a fi neincapatoare. Complexul de arhitectura medievala al fostei catedrale mitropolitane cuprinde, alaturi de biserica propriu-zisa si turnul clopotnita si eclesiarnita lui Anastasie Crimca.
Turnul copotnita a fost zidit in timpul domniei lui Peru Schiopul, acesta pastrand in forma sa originala un singur etaj zidit din piatra neregulata, prevazut cu coltari din piatra faltuita. Apoi apar benzi de cate trei randuri de caramizi.
Mitropolitul Anastasie Crimca zideste o eclesiarnita ce va servi in timp de iarna la savarsirea serviciului divin. Intre anii 1786-1789 in aceasta eclesiarnita a functionat prima scoala catehetica clericala din Suceava condusa de ieromonahul Daniil Vlahovici. Pe latura vestica au fost pictate in 1895 de ca
tre Vladimir Mironescu patru scene ce infatisau martiriul Sf. Ioan cel Nou.Dupa anexarea patii de nord a Moldovei in 1775 la Imperiul Habsburgic s-a trecut si la organizaea vietii bisericesti. Dintre manastiri s-au pastrat in perioada stapanirii habsburgice doar Putna, Sucevita si Dragomirna iar biserica Sf. Gheorghe a fost trecuta ca metoc al Dragomirnei.
In timpul arhipastoririi mitropolitului Iacob Putneanul biserica Sf. Gheorghe cunoaste o perioada de refacere. In anul 1783 s-au readus moastele Sf. Ioan cel Nou care fusesera la Zolkiev, urmand si o serie de danii si impodobiri.
In anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botosani daruieste un sicriu de lemn pentru pastrarea sfintelor moaste. Zece ani mai tarziu, sulgerul Toader si sotia sa Anghelusa din Mlenauti inlocuiesc iconostasul original. Iconostasul apartine stilului baroc moldovenesc, remarcandu-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentala si cromatica.
Din pomelnicul de la 1805 aflam ca epicopul Dositei Herescu randuieste pe duhovnicul Mihail sa "faca alt sicriu nou sfintelor moaste, sa aduca clopote, vesminte si alte lucruri bune".In anul 1829 mitropolitul Veniamin Costachi acopera biserica si clopotnita, padoseste biserica cu lespezi de piatra. Pictorul vienez Johann Viertelberger a lucrat la spalarea picturii interioare timp de aproape 3 ani intervenind cu penelul in refacera unor teme.
La 23 iunie 1945 Mitrolpolia Bucovinei isi stabileste sediul la Suceava, la biserica Sf. Gheorghe.
Cu privire la planul bisericii, observam comportamentarea clasica. Lipseste gropnita, care ar fi trebuit sa fie asa ca la Neamt, intercalata intre pronaos si naos. In locul gropnitei exista o prelungire a naosului, catre apus, prelungire careia ii corespunde aceeasi articulatie la rasarit, intre turla si altar.
Turla este octogonala, are patru ferestre si patru mici contraforturi. Este asezata pe un dublu soclu stelat cu opt varfuri.
Frescele ce decoreaza astazi biserica Sf. Gheorghe sunt opera mesterilor moldoveni din vremea lui Petru Rares. In anul 1893 episcopul Melchisedek in urma descifrarii pe peretele de sud al naosului a inscriptiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moastele Sf. Ioan cel Nou concluziona ca pictura ar data din vremea lui Petru Schiopul.
Pictura interioara cat si cea exterioara este din vremea lui Petru Rares - 1534-1535. Aceasta biserica se inscrie printre primele biserici pictate din dispozitia lui Petru Rares.Continuarea se pune aici.
Biserica Sfântu Dumitru
Biserica "Sf. Dumitru" cu turnu Lapusneanu (Suceava) a fost ctitorita de Petru rares intre anii 1534-1535, pe amplasamentul unei biserici mai vechi.A fost pictata in interior si exterior.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica pastreaza caracteristicile stilului moldovenesc. Pisania, asezata deasupra usii de la intrare, in partea dreapta, are in partea superioara doi ingeri ce poarta o cununa in interiorul careia se afla stema Moldovei, elemente de arta renascentista.Turnul clopotnita (inalt de 45 m) a fost construit de Alexandru Lapusneanu in 1560, are baza patrata, teri etaje si un al patrulea construit in sec. al XIX-lea. Intre 1867-1910 a servit ca foisor de foc al orasului. Pastreaza inca una dintre cele mai bine realizate steme ale Moldovei.
Biserica Sf. Ioan Botezătorul (Domniţelor)
Construita de Vasile Lupu in 1642; restaurata si zugravita cu cheltuiala lui Gheorghe Drambei si Dumitru Matasar in 1884, apoi 1924-1926 si 1995-1999.
A avut destinatie de paraclis al Curtii Domnesti. Atrage atentia prin armonia proportiilor. Turnul - clopotnita este alipit zidului bisericii, pe latura de nord si are un subsol ce pare a fi fost folosit ca osuar.
Biserica Sfintul Ioan Botezatorul, cu arhitectura sa compacta si armonioasa, cu clopotnita integrata peretelui nord-vestic, si cu ingenioasele decoratii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 de metri de fosta Curte Domneasca, in zona centrala a Sucevei. Un uric in limba slavona din 1569 arata ca in locul paraclisului inaltat de Vasile Lupu exista pe vremea aceea o biserica cu acelasi hram, Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, distrusa din motive necunoscute.
Accesul in sfintul lacas se face printr-o usa in stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putand fi admirata pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcatuit din pronaos, naos si sfintul altar, primele compartimente fiind despartite formal de doua coloane cu sectiune octogonala. Naosul, luminat de patru ferestre cu chenare gotice, are o bolta cu arcuri piezise in stil moldovenesc, decorata la baza cu linii in relief si briuri de piatra zimtata si terminata cu un cilindru, influenta barocului fiind destul de pregnanta. Majoritatea istoricilor considera iconostasul ca fiind o remarcabila opera de sculptura medievala, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc din secolul al XVIII-lea.
Turla liliputana, probabil cu dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este asezata pe o baza patrata si apoi pe una stelata, ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este foarte ingenios asamblat cu patru arcade suprapuse incastrate in adincime si cu altele patru in relief, de factura surprinzator de moderna, cu o esentializare a formelor amintind de Brancusi. Acoperisul de sita este fragmentat, urmarind indeaproape elementele sfintului lacas, fiind cuplat cu cel al clopotnitei, solutie arhitectonica reusita, care confera un plus de armonie si coeziune intregului grup monumental.
Traditia orala afirma ca Biserica Domnitelor a fost pictata atit in interior cit si in exterior de ''coconii'' domnitorului si ai celorlalti demnitari locali de la Curtea Domneasca din Suceava, gest artistic unic in epoca Evului mediu, care denota deschiderea, grija pentru educatia tinerilor si ideile novatoare de la curtea lui Vasile Lupu.
A avut destinatie de paraclis al Curtii Domnesti. Atrage atentia prin armonia proportiilor. Turnul - clopotnita este alipit zidului bisericii, pe latura de nord si are un subsol ce pare a fi fost folosit ca osuar.
Biserica Sfintul Ioan Botezatorul, cu arhitectura sa compacta si armonioasa, cu clopotnita integrata peretelui nord-vestic, si cu ingenioasele decoratii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 de metri de fosta Curte Domneasca, in zona centrala a Sucevei. Un uric in limba slavona din 1569 arata ca in locul paraclisului inaltat de Vasile Lupu exista pe vremea aceea o biserica cu acelasi hram, Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, distrusa din motive necunoscute.
Accesul in sfintul lacas se face printr-o usa in stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putand fi admirata pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcatuit din pronaos, naos si sfintul altar, primele compartimente fiind despartite formal de doua coloane cu sectiune octogonala. Naosul, luminat de patru ferestre cu chenare gotice, are o bolta cu arcuri piezise in stil moldovenesc, decorata la baza cu linii in relief si briuri de piatra zimtata si terminata cu un cilindru, influenta barocului fiind destul de pregnanta. Majoritatea istoricilor considera iconostasul ca fiind o remarcabila opera de sculptura medievala, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc din secolul al XVIII-lea.
Turla liliputana, probabil cu dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este asezata pe o baza patrata si apoi pe una stelata, ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este foarte ingenios asamblat cu patru arcade suprapuse incastrate in adincime si cu altele patru in relief, de factura surprinzator de moderna, cu o esentializare a formelor amintind de Brancusi. Acoperisul de sita este fragmentat, urmarind indeaproape elementele sfintului lacas, fiind cuplat cu cel al clopotnitei, solutie arhitectonica reusita, care confera un plus de armonie si coeziune intregului grup monumental.
Traditia orala afirma ca Biserica Domnitelor a fost pictata atit in interior cit si in exterior de ''coconii'' domnitorului si ai celorlalti demnitari locali de la Curtea Domneasca din Suceava, gest artistic unic in epoca Evului mediu, care denota deschiderea, grija pentru educatia tinerilor si ideile novatoare de la curtea lui Vasile Lupu.
Biserica Sf. Nicolae
Biserica "Sf. N
icolae" Suceava a fost construita de Ilias, fiul lui Petru Rares, insa pisania atesta "reinnoirea" din 1611, datorita panului Nicoara Prajescul - vel vistiernic si cheaghinei Maria. Biserica are plan dreptunghiularm, cu absida la est si altele laterale operate in grosimea zidului, precum si turla pe naos. Pridvorul este suprainaltat de un turn clopotnita, element characteristic secolului al XVII-lea. La exterior, decoratia consta dintr-un brau median in "dinti de ferastrau".
icolae" Suceava a fost construita de Ilias, fiul lui Petru Rares, insa pisania atesta "reinnoirea" din 1611, datorita panului Nicoara Prajescul - vel vistiernic si cheaghinei Maria. Biserica are plan dreptunghiularm, cu absida la est si altele laterale operate in grosimea zidului, precum si turla pe naos. Pridvorul este suprainaltat de un turn clopotnita, element characteristic secolului al XVII-lea. La exterior, decoratia consta dintr-un brau median in "dinti de ferastrau".Materialele au fost preluate de pe:
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu