INDREPTAREA CALENDARULUI ŞI BISERICILE ORTODOXE

Pentru motive confesionale Bisericile Ortodoxe n-au acceptat evidenţele ştiinţifice, considerând îndreptarea calendarului o „disimulată unealtă a propagandei catolice“. Din acest motiv ele au continuat să folosească pe mai departe calendarul iulian care a fost denumit în limbaj uzual „calendarul pe stil vechi“ în opoziţie cu cel îndreptat, gregorian numit „calendarul pe stil nou“.

Motiv de adâncire a diferenţelor confesionale, chestiunea calendarului a început să creeze serioase probleme ţărilor care, deşi majoritar ortodoxe, au adoptat noul calendar: Bulgaria şi fosta U.R.S.S. în 1918, România şi Serbia 1919 şi Grecia 1923. Din această cauză Bisericile Ortodoxe au fost nevoite să reflecteze asupra noii situaţii şi să ia anumite măsuri de corectare, mai ales datorită faptului că decalajul ajunsese la 13 zile.

---

La Congresul Interortodox ţinut la Constantinopol în anul 1923 s-a luat hotărârea ca şi ţările Bisericile Ortodoxe să îndrepteze calendarul, acesta nefiind o chestiune de ordin doctrinar. Totodată s-a pus la punct un sistem de calcul care asigura stabilitatea calendarului pe o perioadă mult mai mare (44.0000 de ani, faţă de 3.400 de ani cf. Calendarului gregorian.[1]). Din motive de tact pastoral s-a luat hotărârea ca fiecare Biserică naţională să introducă noul calendar atunci când consideră de cuviinţă. 

Până acum au acceptat calendarul îndreptat:

Patriarhia Ecumenică

Biserica Greciei;

Biserica Ortodoxă din Albaniei;

Arhiepiscopia Ciprului;

Biserica Ortodoxă din Polonia;

Patriarhia Antiohiei;

Patriarhia Alexandriei;

Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia;

Biserica Ortodoxă din Finlanda;

Biserica Ortodoxă din Bulgaria;

Biserica Ortodoxă Română.

Până acum nu au acceptat noul calendar, rămânând „pe stil vechi“:

Patriarhia Ierusalimului;

Bisericile din fostele ţări U.R.S.S. (Rusia, Ukraina, Bielorusia etc.);

Biserica Sîrbă;

Muntele Athos.

Pentru a nu părea că se crează o ruptură în sânul bisericilor Ortodoxe, ca o concesie făcută celor „tari la cerbice“, Bisericile care au adoptat noul calendar au hotărât să abordeze pe mai departe un calendar mixt: sărbătorile cu dată fixă se vor prăznui „pe stil nou“ iar cele cu dată schimbătoare după „pe stil vechi“.  Deşi nenumăratele întruniri pregătitoare a Marelui şi Sfântului Sinod Ortodox au discutat problema calendarului de mai multe ori, nu s-a putu lua nici o nouă hotărâre. Din această cauză, în problema calendarului creştinătatea rămâne pe mai departe divizată în trei grupe: a) care au adoptat calendarul nou; b) care au rămas la vechiul calendar; c) care au adoptat un calendar mixt.

[1] Noul sistem de calcul prevedea ca dintre anii seculari bisecţi să rămână aşa doar cei care împărţiţi la 9 dau un rezultata cu rest de 2 sau 4. 

Sursa: Liturgica, Prof. Vanca Dumitru