Stilul Bizantin

Se dezvolta din Stilul Bazilical.

Stilului bizantin îi sunt specifice elementele:

-         folosirea arcului semicircular sprijinit pe coloane, cu ajutorul capitelelor;

-  cupola cu baza rotunda situata central, deasupra naosului, sprijinita pe stalpi, folosindu-se pandantivii.

-         Aspectul exterior este simplu, sobru.

Ca material de constructie se folosea caramida, uneori in alternanta cu piatra.

Planul bisericii este cruciform.

Biserica este impartita transversal in trei parti principale: pronaos, naos si altar,absidele fiind extinse la peretii laterali ai bisericii. Altarul este despartit de naos prin catapeteasma/iconostas.

 (Planul Bisericii din Betleem)

Elementele decorative sunt variate. Ornamentia interioara este foarte bogata, constituita din pictura in fresca si mozaicuri.

Sculptura apare doar la chenarele usilor, la cele ale ferestrelor si la capitelurile coloanelor.

Epoca de varf a dezvoltarii stilului bizantin este secolul VI, in timpul imparatului Justinian cand s-a construit Catedrala Sf. Sofia din Constantinopol.

Stilul bizantin s-a extins in toata Europa. 

In stransa legatura cu aceasta strasnica catedrala sta si minunata increstinare a rusilor despre care puteti citi aici.

Aici puteti citit istoria increstinarii rusilor sub tarul Vladimir. Catedrala Sfanta Sofia a avut o mare influenta in luarea acestei mari decizii a tarului Vladimir. Detalii aici.

Cel mai cunoscut edificiu in stil bizantin din Europa deVest este Biserica San Vitale din Ravenna avand forma aproape rotunda spre exterior.