Aparuta mai intai in Franta si in Nordul Italiei (Lombardia) in sec. X, arta romanica s-a dezvoltat pana in sec. XIII devenind arta oficiala a ritului catolic.
Arta romanica a combinat traditia artei galo-romane si bizantine cu elementele artei populare din teritoriile in care s-au dezvoltat.
Denumirea de arta romanica vine de la numeroasele elemente preluate din costructiile romane.
Caracteristice pentru arta romanica sunt castelele si manastirile catolice, impresionante prin masivitate si prin plasarea in locuri izolate.
Un alt element specific artei romanice este integrarea in capiteluri a scenelor cu figuri si ornamente. Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul).
Planul cel mai des intalnit este cel cruciform.
Bisericile erau impartite in trei nave: nava centrala si doua nave laterale, prin stalpi sau prin coloane unite deasupra prin arcuri rotunde. Pe aceste arcuri se sprijina bolta de piatra, de obicei semicirculara.
Elementele decorative
Aceste elemente sunt reprezentate de:
- arcul semicircular folosit la portal si la ferestrele numeroase si mari,
- pictura interioara reprezentand personaje puternic conturate si stilizate accentuat,
- sculptura utilizata in special sub forma figurativa
- vitraliile.
O noutate in arhitectura romanica a constat in introducerea turnurilor clopotnita la biserici.
Constructii reprezentative ale stilului romanic
Cele mai reprezentative pentru acest stil sunt Bisericile din Cluny, din Poitiers, din Worms, din Neuwerkkirche, catedrala din Pisa, Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Catedrala din Pisa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.