Dialog cu Oana HERA

Exclusivitate: 

Pagina de Folos in dialog cu OANA HERA

Cunoscuta interpreta de muzica religioasa Oana Hera a acordat un interviu pentru Pagina de Folos

Din  dorinta de a face cititorilor blogului nostru o surpriza placuta,  acum, in ajunul celei mai mari sarbatori a lumii crestine, i-am solicitat Oanei Hera un scurt interviu. Desi extrem de ocupata (o sa va dezvaluim si motivul, asumandu-ne riscul ca s-ar putea supara pentru ca ii stricam surpriza: ea pregateste noi cantece, pe care le va interpreta, in premiera, in noaptea de Inviere…), Oana nu numai ca a acceptat dialogul cu noi, dar ne-a oferit si cateva melodii care sa ne umple, de Paste, casele si sufletele de bucuria si lumina Invierii  Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Reporter: – Marturisesc, Oana, ca atunci cand te-am auzit pentru prima data cantand in strana bisericii de care apartin (Parohia “Nasterea Maicii Domnului” din cartierul Drumul Taberei) am fost oarecum socat de ceea ce auzeam. Era o melodie ce nu avea in ea nimic pamantesc, interpretata de o voce aproape nelumeasca. Si primul gand care mi-a venit pe moment a fost acesta: bine ca mai vine si la biserica noastra cate o soprana de la Opera…

Oana Hera: – Gresit! Eu nu am studiat, nici macar o ora, cu un profesor de muzica. N-am facut nici o scoala de specialitate, cu atat mai putin Conservatorul. Nici macar pe la ceea ce se numea pe vremea aceea Scoala Populara de Arta nu am trecut…Dar mi-a placut sa cant, am studiat mult singura, acasa, dar si in sfanta biserica, iar asta a compensat totul…

R.: – Vocea ta suna extrem de elaborat, e ca un diamant slefuit cu migala. Patrunde direct in inima si cuget. Am vazut - si pot marturisi oricand asta – ca atunci cand interpretezi, in biserica, melodiile de o frumusete aparte din repertoriul tau, oameni de toate varstele si categoriile sociale  fie zambesc, cuprinsi de un fel de transa mistica, fie plang, pur si simplu, ca niste copii. Asta inseamna ca tu nu doar canti, ci esti capabila sa provoci ascultatorilor tai adevarate cutremure de constiinta.

O.H.: – Cred ca exagerezi putin. Eu doar interpretez un cantec, o melodie si niste versuri compuse de altii. Sigur ca toate acestea trec intai prin inima mea, dar stradania imi este pe deplin rasplatita de credinciosii care vin sa-mi multumeasca dupa acele, hai sa le spunem, cu toata modestia de rigoare, mini-concerte de muzica religioasa. Si, trebuie sa-ti marturisesc asta, fiindca traim zilele acestea un timp al marturisirii, ca ma bucur de fiecare data cand cant si simt cum oamenii isi deschid sufletele asemenea unor minunate flori, pentru ca Mantuitorul Hristos sa poata patrunde, cu toata stralucirea Sa, in Ierusalimul inimii fiecaruia dintre ei.

R.: – Cand si unde te mai putem asculta?

O.H.: – Zilnic, in Saptamana Patimilor, in noaptea de Inviere si, dupa aceea, in fiecare vineri seara si in fiecare duminica sper ca voi fi prezenta si voi canta la biserica mea de suflet, din Drumul Taberei. Este vorba de lacasul ce poarta hramul Nasterii Maicii Domnului, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena si a Sfantului Mucenic Emilian.

R.: – Cu permisiunea ta voi reproduce comentariul parintelui paroh Constantin Tincu, referitor la primii tai pasi pe calea cantecului religios: “Oana a crescut sub ochii mei, daca imi este ingaduit sa spun asa. Si a crescut frumos, atat ca voce, cat si spiritual. Imi amintesc de ea de pe vremea cand avea vreo 19 ani. Pe atunci slujeam in bisericuta din lemn. Iar Oana, impreuna cu alte fete si cativa studenti de la Teologie, ne ruga sa-i lasam, dupa slujbe, sa exerseze la strana. Oana a muncit ani de zile, si a facut-o cu o tenacitate extraordinara. Dar efortul a meritat pe deplin. Astazi  vocea ei alina si cheama la mantuire cu o caldura si o claritate aproape imposibil de redat in cuvinte. Eu nu cred ca exista om care poate trece nepasator mai departe, cand o aude pe Oana cantand in biserica…”.

O.H.: – Ce pot sa mai adaug eu? Sigur ca am fost ajutata de acesti preoti minunati, iar  aceasta biserica la care ei slujesc cu nespusa ravna si iubire duhovniceasca imi este draga si fiindca aici am debutat ca solista. Imi amintesc si acum, dupa atatia ani, ca era 8 martie, era vineri seara, si eu am interpretat cantecul “Mama”. Un cantec de o frumusete aparte, cu niste versuri deosebite…

R.: – Putem spera anul acesta la un concert – sau chiar mai multe – in alta locatie decat biserica? Ma refer aici la institutii culturale sau – de ce nu? – chiar in aer liber…

O.H.: – Noi avem dreptul sa speram la multe, dar sa vedem care va fi voia Celui de Sus. Sigur ca si eu imi doresc astfel de “iesiri”, dar ele depind de un complex de factori ce trebuie  bine corelati si pe care nici nu-i putem avea sub control. Cred, totusi, ca ma veti putea vedea/auzi pana la sfarsitul anului si pe scene mai laice, ca sa zic asa, dar interpretand numai si numai cantece religioase.

R.: – Planuri de viitor?

O.H.: – Viitorul…Cine poate stii ce va randui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi? Daca El o sa-mi dea sanatatea si puterea necesare, nu-mi doresc decat sa-I aduc si pe mai  departe slava prin interpretarea cantecelor religioase. Pentru asta simt ca am chemare, asta stiu sa fac cel mai bine. In rest, asa cum spune refrenul unui cantec drag inimii mele: “..In toate fie voia Sa…” 

R.: – Un gand pentru cititorii Paginii de Folos?

O.H. : – Desigur. Si chiar mai mult decat atat. Un gand pentru toti cei care, in aceste zile, traim, in chip tainic si duhovnicesc, rastignirea, moartea pe cruce si Invierea Mantuitorului Hristos:  Fie ca Lumina Sarbatorilor Pascale sa ne umple sufletele de bucurie si sa vegheze calea vietii fiecaruia dintre noi.

Dialog consemnat de Victor M. Ionescu