Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar catre imparatul Traian

Plinius sau Pliniu cel Tânăr (în latină: Gaius Plinius Caecilius Secundus, născut Gaius Caecilius sau Gaius Caecilius Cilo; cunoscut drept Plinius Minor; n. în 61 sau 63, Como, Italia) a fost un consul roman. A fost nepotul matern al lui Plinius cel Bătrân. A fost consul în anul 100 și proconsul în Pont și Bitinia în anii 112 - 113; a fost de asemenea prieten cu Tacit și apropiat al împăratului Traian.

Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar catre Traian:

Este deja un obicei invariabil sa recurg la intelepciunea voastra ori de cate ori am vreo indoiala; cine altcineva este mai capabil sa-mi inlature ignoranta? Cum nu am fost prezent niciodata la judecata celor care profeseaza Crestinismul, nu am cunostinta nici despre natura abaterilor lor nici despre masurile pentru pedepsirea acestora. Nu stiu de exemplu daca pedeapsa trebuie aplicata in aceeasi masura copiilor cat si adultilor, sau nu trebuie facuta deosebire dupa varsta; daca recunoasterea si lamentarea greselii le da dreptul la iertare sau daca cine este crestin nu poate face nimic sa-si rascumpere greseala. Daca se pedepsesc numai abaterile inerente credintei crestine sau insasi practicarea crestinismului. Am mari indoieli in privinta acestor aspecte. Pana acum metoda pe care am aplicat-o fata de cei acuzati in fata mea ca Crestini este aceasta: ii intreb daca sunt Crestini. Daca recunosc, repet intrebarea de doua ori si-i amenint cu pedeapsa. Daca persista, ordonez sa fie pedepsiti imediat; pentru ca am convingerea ca indiferent de natura credintelor lor, incapatanarea trebuie sa fie corectata. In cazul cetatenilor romani care manifestau aceeasi incapatanare, am dispus ca acestia sa fie trimisi la Roma. Dar aceste abateri se inmultesc chiar daca sunt pedepsite (asa cum se intampla deobicei).

Am primit scrisori anonime in care multi sunt acuzati de a fi crestini. Am ordonat sa fie eliberati cei care au negat formal, au repetat dupa mine o invocare a zeilor si au adus sacrificii in fata statuii voastre (care a fost adusa impreuna cu cele ale zeilor in acest scop); unii chiar au injurat numele lui Hristos. Printre cei acuzati de martori in persoana se afla unii care au recunoscut initial ca sunt crestini dar imediat dupa aceea au negat. Restul au recunoscut ca au fost crestini (acum 3 sau mai multi ani, cativa cu 20 de ani in urma) dar nu mai sunt, renuntand la aceasta greseala. Toti iti slavesc statuia si blesteama numele lui Hristos. Isi recunosc vina sau greseala de a se fi adunat intr-o zi anume inainte de a se lumina de ziua pentru a se ruga lui Hristos ca unui zeu si de a se uni toti prin acelasi juramant, dar fara scopuri rele, de a nu comite furt, adulter, de a nu-si calca niciodata cuvantul si de a nu trada increderea acordata. Apoi au obiceiul de a se separa si de a se aduna iar pentru a manca impeuna. Au renuntat insa la acest obicei dupa publicarea edictului meu prin care conform comenzilor voastre am interzis orice fel de adunare. Dupa aceasta am considerat foarte necesara aflarea adevarului torturand doua femei sclave despre care am aflat ca slujeau in ritualurile lor religioase. Dar tot ce am putut afla sunt dovezi ale unei forme absurde si extravagante de superstitie.

Asa incat am considerat oportuna suspendarea cercetarilor pentru a-ti cere sfatul fiind aceasta o situatie care merita parerea voastra, mai ales pentru ca se pare ca multa lume se afla in primejdia de a fi acuzata de acest pericol care deja s-a extins si se pare ca va continua sa se extinda la persoane de toate varstele si rangurile si chiar la ambele sexe. De fapt aceasta superstitie contagioasa nu este limitata numai la orase ci s-a raspandit ca o infectie la sate si zonele din imprejurimi. Totusi, mi se pare ca inca poate fi stavilita. Cel putin templele care odata se golisera, au inceput din nou sa fie frecventate; iar ritualurile intrerupte un timp, au revenit. Peste tot se cauta victime, care inainte aveau putini cumparatori. Din toate astea este usor de presupus numarul celor care ar reveni pe calea cea buna daca s-ar acorda o iertare generala celor care recunosc si isi lamenteaza greseala.

Raspunsul lui Traian:

Ai facut bine, dragul meu Secundtis, ca ai cercetat acuzatiile pe care le-ai primit impotriva Crestinilor. E imposibil de stabilit o lege generala valabila pentru fiecare caz in parte. Nu trebuie sa faci nici o investigatie activa impotriva crestinilor, daca ei sunt adusi inaintea ta si vina lor este demonstrata, trebuie sa fie pedepsiti. Cu exceptia ca atunci cand ei neaga ca sunt Crestini si demonstreaza clar ca nu sunt prin invocarea zeilor nostri, atunci (exceptand alte motive de suspiciune) iarta-i. Scrisorile anonime nu trebuie luate in seama oricare ar fi acuzatiile pe care le contin. Produc un precedent periculos cu totul strain de spiritul timpurilor noastre.

Sursa: http://oenoanda.blogspot.ro/2009/09/scrisorile-lui-pliniu-cel-tanar.html

Mai multe despre Pliniu cel Tanar gasiti materiale in limba engleza aici:

http://www.gutenberg.org/ebooks/2811?msg=welcome_stranger