Pentru mulți dintre noi, Viscri
reprezintă o întoarcere în timp, redescoperirea unor case țărănești vechi, a
bisericii fortificate, a oamenilor locului, toate acestea părând parcă
desprinse dintr-o poveste.
Retras de la drumul mare ce leagă
Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai
spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6
înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.
Particularitățile așezării au
atras atenția și bunăvoința Mihai Eminescu Trust, o fundație patronată de
însuși Prințul Charles, care a renovat biserica și câteva case din localitate
redându-le ceva din strălucirea inițială.
Izolarea, dar și absența altor
ocupații in afară de agricultură, au făcut ca pe la sfârșitul anilor ‘90 să
apară proiectul Șosete din lână naturală din Viscri, inițiat de cei doi nemți
stabiliți aici. Șosetele croșetate din vechi pulovere de lână de către femeile
din sat erau la început date în schimbul alimentelor (zahăr, ulei sau pâine).
Cum grămada de șosete a început să crească din ce în ce mai mare, cu timpul
trocul s-a transformat într-un adevărat proiect la care participă 125 de femei
din sat. Țărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși,
căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din
Naumburg (Germania), de unde se vând în toată țara, sau la cafeneaua
internațională din Viscri.
Satul arată ca o fortăreață.
Casele sunt lipite una de alta, cu porți mari și ferestre ridicate la câțiva
metri deasupra pământului. Viscri este o asezare întemeiată de sașii chemați de
regele Ungariei acum opt sute de ani pentru a apăra granița regatului. Regele
le-a dat pământ aici și peste 500 de astfel de sate au fost întemeiate la
granița Transilvaniei pentru a sta în calea turcilor.
Acum acest sat se afla pe lista
monumentelor din patrimoniul UNESCO. Aici termopanul nu există iar culorile
țipătoare pentru fațade sunt interzise. E o așezare care funcționează după
reguli proprii, vechi de sute de ani, moștenite de la sași.
Aura Woodward a fost ani de zile
directorul unei fundații caritabile patronate de printul Charles iar acum
răspunde de cursurile de restaurare organizate de prinț.
„Aceste locuri sunt vechi de 3-4
sute de ani”, spune ea. „Avem biserici vechi de sute de ani. Ca să le pierdem
noi într-o generație este absolut inacceptabil. Ar fi o drama pentru noi ca
națiune. Și ca să avem grijă de aceste locuri noi încercăm în esență să
pregătim meșteri de aici din sate și lucrând cu comunitatea să încercăm să le
pastrăm în mod tradițional. Dacă le pun geamuri de plastic le fac balcon și le
vopsesc portocaliu o să strice și imaginea satului și investiția lor”.
În toamna lui 2012, localnicii au
lansat dulceaţa de Viscri. Acesta se vinde la pachet cu un săculeţ şi o
linguriţă de argint.
Marea lansare a avut loc la
Paris. Reţeta este secretă, dar porducătorii au dat câteva indicii. „Este o
dulceaţă făcută din fructe de pădure, iar prezentarea este una pentru produse
de lux. Borcanele sunt învelite într-o ţesătură de argint şi sunt însoţite de
linguriţe de argist“, a spus Cristi Gherghiceanu, unul dintre sătenii de la
Viscri direct implicaţi în proiect.
Termopane vs. traditie
Aura Woodward a fost ani de zile
directorul unei fundatii caritabile patronate de printul Charles iar acum
raspunde de cursurile de restaurare organizate de print. „Aceste locuri sunt
vechi de 3-4 sute de ani”, spune ea. „Avem biserici vechi de sute de ani. Ca sa
le pierdem noi intr-o generatie este absolut inacceptabil. Ar fi o drama pentru
noi ca natiune. Si ca sa avem grija de aceste locuri noi doi lucruri incercam
in esenta sa facem: sa pregatim mesteri de aici din sate si lucrand cu
comunitatea sa incercam sa le pastreze in mod traditional. Daca le pun geamuri
de plastic le fac balcon si le vopsesc portocaliu o sa strice si imaginea
satului si investitia lor”.
Printul Charles are si o camera
preferata in casa pe care si-a cumparat-o la Viscri. O casa traditionala,
datand de la 1875, dupa cum arata inscriptia de pe barna. Camera este simpla,
cu mobila veche, din lemn. In sat, oamenii mananca, asa cum s-au obisnuit din
mosi- stramosi, gem cu mamaliga si cu branza sau coaste cu mamaliga si gem. Pe
„bulevardul” din Viscri, toata zarva o fac cocosii si vacile care s eintorc de
la pascut.
Biserica, supermarket medieval
Un drum plin de pamant si de
balegar, aer curat si mancare buna, asta a gasit printul Charles la Viscri.
Pentru asa imagine parca nu-ti pare rau ca te trezesti, ca oamenii locului, la
ora 6. Cei de aici traiesc de pe urma animalelor. Laptele este strans la
centrul de colectare construit din bani veniti din Norvegia. Alaturi, o
fundatie ii invata pe localnici cum sa pastreze mediul si casele in care s-au
nascut, sa pastreze autenticitatea zonei si sa faca bani din asta.
Autenticitate si sustenabilitate sunt doua cuvinte pe care le tot auzi in aceste
locuri.
Cetatea din sat are si ea o
poveste fascinanta. O stie Aura Woodward: „In interiorul acestui zid este
biserica si aici se adaposteau oamenii din sat atunci cand erau atacati. Avea
rolul de depozit aici si tineau oamenii mancarurile. Si duminica cand veneau la
biserica cereau unui om care avea grija. Sa imi dai atata carne, atata slanina
si la sf slujbei fiecare avea totul pregatit. Daca uita sa spuna trebuia sa se
descurce toata saptamana fara”.
„Daca nu aveti grija de cladiri nu o sa vina nimeni in Romania”
Acum la Viscri au ajuns primii
studenti la cursul de restaurare, veniti din Anglia. Lucreaza cu materiale
foarte simple asa cum au fostsi cele din care s-au construit aceste cladiri.
Henry Rumbold este specialist in restaurare si are un titlu nobiliar. De 14 ani
vine la Viscri. ”Daca nu avem grija de cladiri, n-o sa mai vina nimeni sa se
uite la ele. Aveti natura pretutindeni, aveti o gramada de astfel de cladini
care atrag turisti in tara voastra. De aceea este esential sa aveti grija de
ele pentru generatiile urmatoare”.
Pe trepetele cetatii, echipa
„Romania, te iubesc!” a intalnit-o pe Caroline Fernolend, cea care a salvat
satul Viscri. In anii 90, majoritatea sasilor din sat au plecat in Germania si
au lasat in urma lor casele si toata averea. Familia Carolinei nu a plecat. S-a
apucat sa promoveze potentialul turistic al localitatii. In primul an a avut
400 de turisti doar din Franta.
De ce Printul Charles nu a avut voie in Viscri
„A venit o doamna din Anglia sa
viziteze cetatea. Am invitat-o la o cafea si am zis: nu puteti sa ne ajutati sa
pastram acest patrimoniu? Si ea zice: o sa ti-l aduc pe printul Charles.
Desigur n-am crezut-o ca va face acest lucru. In ’98 a reusit sa faca toate
demersurile si Alteta Sa Regala a venit in Romania”, povesteste Caroline
Fernolend
„Printul nu avea voie sa vina la
Viscri. Ministrul Culturii, Caramitru, a spus ca sunt prea muti romi in satul
nostru. S-a dus la Mosna. Si ne-am vazut la Mosna. Am avut 8 minute la
dispozitie sa il impresionam si am reusit sa vorbim si i-am dat o poza si a
promis ca o sa vina”. Si printul a venit. De mai multe ori. A cumparat casa de
la intararea in sat de la batrana Sara, atras de frumsetea si povestea acestor
locuri.
Pana in 90, satul era impartit pe
vecinatati. O forma de organizare tradititionala, care era respectata cu
sfintenie. Iar oamenii erau obligati de comunitate sa se ajute intre ei. Si tot
in Viscri se gaseste cea mai veche biserica din Transilvania in care inca se
mai slujeste, ridicata in secolul al XIII-lea.
Locul unde se invata traditiile
De 14 ani, Caroline conduce o
fundatie-Mihai Eminescu Trust, aflata sub patronajul printului, fundatie care
ii ajuta pe oameni sa pastreze si sa repare casele in stil traditional. Pe
aproape toate casele din Viscri e o tablita care arata ca acolo fundatia
Carolinei a lucrat la renovarea si conservarea lor. Casele, frumusetea locului
si prezenta printului britanic aici au atras turisti din toate colturile lumii.
La ora pranzului ulita principala devine neincapatoare. Cu fundatia ei,
Caroline a accesat fonduri si a extins batalia si in alte sate. Cand trage
linie are peste 1200 de proiecte implentate in 80 de sate. Multe milioane de
euro. Iar acum oameni din Transilvania vin aici sa invete cum sa isi salveze si
valorifice satele.
Aproape pentru fiecare om din sat
Caroline a gasit o indelenicire. Sute de mesteri au fost pregatiti de fundatie.
Din cei 300 de romi din sat, doar 3 familii primesc ajutor social. Iar
printr-un proiect european, 1.200 de oameni din satele Transilvaniei vor trece
in aceasta vara prin Viscri, pentru a „fura” modelul de succes.
Mama Sara, prietena printului Charles
De cate ori ajunge la Viscri,
printul nu rateaza si o intalnire cu Sara Fernolend, mama Carolinei. Ea este
cea care de aproape 25 de ani raspunde de cetatea din sat. Doamana Sara e
sufletul acestui loc: zilnic sute de oameni calca pe aici, iar mama Sara se
vaita ca nici macar n-are timp sa isi traga sufletul. Printul ii trimite
scrisori si picturi facute de el. Iar ea ii da in schimb dulceata, miere si
sfaturi. Despre viata Sarei Ferdolend s-a scris si o carte.
Aici e o gura de rai. Mireasma si
frumusetea locului iti iau pur si simplu mintile. Si dintr-o data vrei sa ramai
aici pe vecie. Privind si pasind pe aceste locuri intelegi ce a gasit printul
britanic aici. Oameni gospodari, tarani autentici, peisaje cum in alte parti
ale lumii nu mai exista, case si sate vechi de sute de ani. Aici functioneaza o
Romanie autentica, veche, curata, cu reguli proprii, plina de viata. Ar trebui
sa realizam cu totii ce sansa uriasa avem ca este aceste locuri sa fie ale
noastre, in tara noastra si sa ne bucuram din plin de ele.
Surse
Wikipedia
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu